Ascultarea activă ascunde soluții de dialog
Era o vreme când mă simțeam ofensat oarecum atunci când sesizam că oamenii cu care vorbeam nu sunt atenți la ce spun.
Recunoșteam asta după privire, după gesturi, după limbajul corpului. Îmi spuneam că e o lipsă de respect să te uiți în ochii cuiva, să aprobi ce spune tacit, sau să pară că aprobi, dar să nu înțelegi nimic din ce spune.
Mai observam că nu doar că nu erau atenți, ci erau și agitați, grăbiți oarecum să scape de dialogul cu mine și să-și vadă de treburile lor. Mă întrebam de ce mai inițiază un dialog dacă nu sunt dispuși să asculte. Eram tentat să le spun: dacă nu auzi nimic din ce spun, eu de ce te-aș asculta?
Nu o luam foarte tare la modul personal, dar acum, după ani de experiență și studierea comportamentului uman, înțeleg ce este de fapt acest dialog al surzilor când unul vorbește, iar celuilalt îi intră pe o ureche și îi iese pe alta.
Nu mă concentrez în prezent
Mintea febrilă, mintea grăbită să rezolve treburi în avans ne poate juca feste. Din cauza grabei și a agitației iscate de gânduri viitoare, și nu gânduri prezente, uităm să ascultăm activ. Pierdem informații importante și, odată cu ele, și ocazii de a ne rezolva anumite probleme sau a ne îndeplini dorințe.
Povestea mea din Story, de ieri, cu vizita la reședința lui Dalai Lama este elocventă în acest sens. Eram atât de preocupat să mă gândesc la lucruri din viitorul apropiat, încât am pierdut contactul cu realitatea. Mă gândeam la ce am de făcut după eveniment, la cum să-mi organizez agenda, la ce probleme am de rezolvat la serviciu…Nu eram acolo cu el, eram acolo cu mine.
Iar aceste momente de lipsă de concentrare și ascultare activă m-au costat o întrevedere în particular cu liderul spiritual. Asta după ce mă pregătim din timp cu întrebări, citisem despre el tot ce am prins, eram foarte fericit și entuziasmat și-mi creasem anumite așteptări. M-a încercat un soi de ciudă și mi-am promis să nu mai repet greșeala.
Ne grăbim tot timpul să facem lucrurile în avans și nu ne concentrăm pe prezent, pe ce trebuie să facem acum.
De ce facem asta?
Graba, inamicul ascultării active
De ce nu putem să ne concentrăm pe conversațiile care chiar contează pentru noi, pentru deznodământul unei situații…
Ce m-a făcut să fiu atât de grăbit și agitat?
De unde vine această tendință de a ne proiecta mereu în viitor și de a neglija prezentul?
Acestea sunt întrebările pe care mi le-am pus după ce am ratat ocazia de a avea o conversație profundă, semnificativă și personală Dalai Lama
Cred că răspunsul este frica. Frica de a nu fi suficient de bun, de a nu reuși să facem tot ce ne-am propus, de a nu fi acceptați și apreciați de ceilalți.
Frica, nesiguranța și lipsa de încredere în sine ne face să ne grăbim să terminăm cât mai repede ceea ce avem de făcut, fără să ne bucurăm de proces, fără să fim conștienți de ceea ce facem. Frica ne face să fim agitați și neliniștiți, fără să ne relaxăm și să ne liniștim mintea.
Frica trebuie gândită ca o iluzie. Nu este realitatea noastră. Realitatea noastră este ceea ce trăim acum, în acest moment. Și dacă vrem să trăim cu adevărat, trebuie să ne concentrăm pe prezent, pe ceea ce simțim, gândim și facem acum. Asta înseamnă să fim atenți și prezenți.
Atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, la ceea ce ne spun ceilalți, la ceea ce ne spunem nouă înșine. Prezenți cu toată ființa noastră, cu corpul, mintea și sufletul.
Tu ce vrei? Ce faci pentru a fi mai atent și mai prezent? Te invit să-mi scrii în comentarii sau să te înscrii la webinarul gratuit Scapă de Frică și Anxietate.
