„Eu nu știu să fac și cu asta basta!”
„Ce vrei, să mă schimb acum la bătrânețe?!”
„Lasă mă că știu eu cum se face, crezi că știe altcineva mai bine ca mine?!”
„Nu pot să accept!”
„Nu pot să fac…”
„Românii sunt…”
„Ungurii sunt…”
„Oamenii sunt răi!”
Ți-am dat câteva exemple de condiționări pe care le avem noi toți, o mică parte din noi totuși reușesc să le observe și să vadă ce se ascunde în spatele lor.
De fiecare dată în spatele fiecăruia se ascunde o frică, frica de a încerca, frica de a nu fi îndeajuns de bun, frica de a ieși din zona de confort sau alte frici pe care le trăim la nivel de conștiință colectivă toți.
Sunt frici preluate de la părinți sau sunt din societate, iar aceste frici se manifestă pentru că nu le-am „înfruntat”.
Se ascund la vedere datorită sistemului nostru de apărare format încă din copilărie. Un sistem de apărare construit pentru a ne ține în siguranță.
Acest sistem de apărare ne păcălește și ne oferă o realitate în care să nu simțim vină sau rușine, să nu ne desconsiderăm și pe deasupra ne poziționează ca cei mai grozavi și centrul Universului.
Acest sistem de apărare ne construiește aceste condiționări de așa natură încât pe termen lung să fim la „adăpost”, mai exact să nu riscăm absolut deloc.
Convingerile, condiționările, blocajele, miturile ne țin captivi într-o viață ce se rezumă la o bulă imaginară în care noi le știm pe toate. Asta se întâmplă până ieșim din această bulă și ne ciocnim de exterior atunci când totul se schimbă, dar problema este că devenim dependenți de această iluzie.
Cu cinism aș spune că suntem dependenți de minciuna propriei noastre minți. Ne vom minți atâta vreme cât putem să ne ascundem de adevăr.
Oare putem să ne ascundem?
Nu ne putem ascunde și apare în viața noastră în diverse forme, de exemplu: În cuplu sub forma: Oare așa trebuia să arate viața mea?
Sau în viața profesională: Sunt fericit cu ceea ce fac, asta mi-am dorit?
Sau în viața de familie sub forma: Oare îmi educ fiul cum trebuie?
Sau într-o criză de viață: Mă mai mint mult?
Condiționările sunt instrumente ale Ego-ului să ne țină în viață și apelează la acestea doar pentru a nu ieși din zona de confort.
Ce ne fac condiționările?
– Nu ne dau voie să trăim.
– Ne construiesc un comportament rigid.
– Nu ne dau voie să învățăm lucruri noi.
– Nu ne dă voie să ne dezvoltăm inteligența emoțională.
– Nu mai empatizăm.
– Îmbătrânim accelerat.
Sunt prea multe dezavantaje și eu am reușit să surprind o parte din ele.
Soluția:
„Oare chiar așa este?”
O întrebare relativ simplă, dar face minuni dacă este pusă de câte ori ne auzim mintea că știe ceva cu siguranță. Uite și un exercițiu eficient: Deja ai o părere formată despre ceea ce ți-am spus până acum și te rog să îți pui următoarea întrebare: „Cum s-a costruit părerea mea, pe ce concepte?
Oare am dreptate, oare este char așa cum cred eu?”
Observă ce se întâmplă, observă ce spune mintea și observă ce îți spune intuiția. Mintea urlă și bate cu din picioare pentru a o auzi, pe cand intuiția spune simplu, direct și clar fără să insiste sau să își impună punctul de vedere.
…
Toate instrumentele și tot ceea ce scriu duc spre armonie, o armonie ce o ai deja în tine, eu doar îți arăt cum să o lași să fie.
Suntem magici și minunați născuți din iubire cu iubire.
Tot ce am construit și ce voi mai construi, găsești aici.
Pe tine te găsești în inima ta și acolo vei regăsi întreg Universul.
Cu drag,
Florin Alexandru
