Cele 7 legi nescrise ce nu ne dau voie să ne împlinim în această viață

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Am revenit azi să îți spun cum am făcut eu pas cu pas și de ce ceea ce vei găsi în programul Geniu este cu totul altfel față de orice ai încercat până acum.

Spun asta pentru că asta este ceea ce îmi spun cei aproape 1000 de oameni din programul Geniu.

Și știu că am reușit să fac asta pentru că atunci când am „experimentat” eu pe mine, am realizat ce anume mă ține prizonier în toată această poveste de nu îmi dă voie să fiu fericit.

Am observat foarte clar că eu mă autosabotam și mă puneam singur în tot felul de situații nepotrivite, practic eu făceam alegeri nepotrivite și nu puteam să îmi observ alegerile pentru că ele se construiau pe credințe, convingeri și condiționări general valabile.

Am observat că aceste credințe le avem noi toți și că tocmai acestea ne determină alegerile pe care le facem zi de zi.

Și fiecare alegere pe care o facem inconștient este împotriva noastră practic, iar de acest lucru mi-am dat seama când am trecut de ceea ce mă ținea captiv în niște alegeri păguboase de fiecare dată.

Sistemul de apărare, cel ce ne ține în zona de confort.

Un sistem de apărare menit în a ne feri de suferință, de dureri emoționale, de probleme emoționale.

Doar că acest sistem de apărare nu ne apără la propriu pe noi, ci apără o viață în care noi supraviețuim.

Singurul program pe care mintea noastră l-a avut pentru foarte multă vreme, sute de mii de ani, chiar milioane.

Noi suntem preocupați de împlinire de foarte puțin timp, mai exact în ultimii 30 de ani am putut experimenta libertatea și ceea ce reiese din ea.

Ultima călătorie, cea spre împlinire.

În prima fază am trăit în triburi și viața era grea, mai tot timpul exista posibilitatea ca cineva mai puternic să ne ia ceea ce aveam sau chiar viața.

Emoții, doar frica o trăiam pentru că ne ținea în viață.

Apoi, am trăit în comunități ce erau prădate adesea de alții mai puternici și dornici de cuceriri.

Emoții, doar frica.

Apoi, ne-am organizat sub formă de ținuturi, la fel, aceleași obiceiuri.
A apărut religia ce ne-a vorbit adesea de frica de Dumnezeu și ne era frică de păcat.

De ce a făcut asta?

Pentru că prin frică, puteam fi controlați.

Apoi, au apărut țările în care adesea aveam parte de un lider crud și de un control exagerat ce se manifesta tot prin frică.

Apoi, au fost două războaie mondiale ce au înspăimântat omenirea cu cruzimea lor.

Apoi, foametea ce a urmat după aceste două războaie mondiale.

Emoții, frică, teroare, panică, dar frica era cea care o simțeam tot timpul.
Apoi, a apărut comunismul ce ne controla tot prin intermediul fricii.

Apoi, am început să trăim, stingheri, speriați, fricoși și nesiguri.

Niște copii ce vrem să învățăm cum să ne împlinim.

Evident că tot acest parcurs a construit un sistem de apărare eficient.

Incredibil de eficient pentru că dacă noi lăsam emoțiile în trecut să se exprime, nu am fi rezistat tuturor ororilor la care au luat parte părinții, bunicii, străbunicii și toți ceilalți.

O denumim conștiința colectivă, că de ea vorbesc.

Iar această conștiință colectivă a înregistrat toată această informație și i-a dat diferite forme tocmai pentru a nu ne afecta, pentru a putea supraviețui.

Când vorbesc de conștiință colectivă, vorbesc de întreaga rasă umană și de informația ce s-a transmis din generație în generație.
Înțelepciunea unei comunități.

Cum se exprimă aceasta?

Prin a ne învăța copiii cum să trăiască, de ce anume să se apere, cum să supraviețuiască pentru că despre împlinire nu putea fi vorba până de curând.

Dar la împlinire voi reveni după ce voi explica cum funcționează acest sistem de apărare.

Sistemul de apărare al conștiinței colective a creat un sistem al ei de a se propaga de la sine prin tot felul de convingeri colective ce au fost preluate de noi toți.

Un fel de legi nescrise de respectat cu sfințenie, iar dacă decidem să nu le respectăm, apare presiunea publică ce se manifestă prin judecată.

Aceste legi nescrise au fost construite în trecut și încă nu știm toți că e nevoie să le rescriem sau să trecem de ele pentru că acum în prezent nu ne mai ajută.

Încă sunt susținători înfocați a acestor legi nescrise și e normal să fie așa datorită faptului că acum ceva vreme, acestea reprezentau calități menite a ne ține în viață.

Doar că ceea ce este o calitate la un moment dat, poate deveni cu ușurință un blocaj atunci când se cere schimbarea perspectivei.

Iar această schimbare vine natural din trecerea de la supraviețuire spre împlinire.

Acel foc lăuntric ce ne duce prin viață și ne spune că putem și suntem mult mai mult.

Pur și simplu simțim cu toții un potențial imens în noi neexploatat, lăsat acolo și cu toate că știm că este la îndemâna noastră, nu știm cum să îl lăsăm să se exprime.

Iar asta se întâmplă datorită acestor legi nescrise ale sistemului de apărare ce ne țin în condiționările vechi.

Hai să intrăm în ele și să vedem cum și în ce fel să trecem de acestea pentru că soluția în sine ai primit-o într-o mică parte în ebook-ul: Iubirea de sine.

Iar partea practică, cea care te va pune la treabă și te va determina să îți exprimi potențialul imens din tine, îl regăsești în programul Geniu.

Așa că ceea ce voi face de acum încolo, este să îți arăt fiecare din aceste legi nescrise cum se manifestă și cum am reușit în programul Geniu să trecem de ele și să ne păcălim propriul sistem de apărare.

O să le mai spun și mituri pentru că în asta s-au transformat odată cu schimbarea paradigmei de la supraviețuire la împlinire.

1. Lege nescrisă/mit – gura lumii

Ce reprezintă? De ce există și de ce a apărut?

Reprezintă presiunea publică de care spuneam mai devreme și faptul că ne pasă de ceea ce spun ceilalți.
Se manifestă prin a vorbi de ceilalți și a fi intersați de ceea ce fac ei și ce părere au despre tine.
O mai știm ca bârfa clasică prezentă încă.

La bază sunt câteva frici ce se construiesc în cascadă, prima este frica de judecată, cea pe care o observăm că este mai tot timpul la vedere, apoi este frica de a nu fi îndeajuns de bun.

Avem această frică pentru că mai tot timpul căutăm să ne comparăm cu ceilalți.

Și ultima frică este cea de respingere ce se naște din rana emoțională cu același nume despre care am vorbit zilele trecute.

Există această credință datorită faptului că în istoria noastră am depins unii de ceilalți și cumva era important ca noi toți să păstrăm un secret într-o formă sau alta și să ne apărăm ca un întreg.

A fost nevoie în triburi, apoi în comunităț și mai apoi în cele două războaie mondiale.

Acolo unde am depins mai mult ca oricând de ceilalți pentru că dacă cineva voia să ne facă rău, era de ajuns să le spună nemților sau rușilor că noi suntem împotriva lor.

Asta s-a întâmplat și ulterior în timpul comunismului pentru că cei ce vorbeau de ceilalți puteau să le provoace probleme foarte mari.

Bârfa a apărut pentru că nu puteam trăi fără ea, era necesară ca mijloc de presiune pentru a păstra un secret.

A apărut ca un instrument de control al comunității pentru că eram dependenți unii de ceilalți.

Dacă vorbeai rău despre cineva și persoana respectivă avea de suferit, erai cumva pedepsit prin marginalizare, prin ocară publică, prin a fi arătat cu degetul și în felul acesta să îți fie frică că nu vei mai aparține comunității în care te-ai născut.

Asta se naște din nevoia de apartenență de care am vorbit zilele trecute.

Evident că la început și-a făcut treaba, dar ulterior a fost dusă la extremă și a fost folosită și pentru a manipula în microcomunități.

De exemplu dacă primarul dorea să se impună într-un sat, construia o știre falsă despre contracandidat și începea bârfa, adică punea presiune publică pe acesta și reușea cel mai abil.

Observi legătura cu politica și de ce sunt aruncate atât de multe zvonuri și acuze la adresa contracaditatului?

Evident că fiecare este contracandidatul altcuiva și uite așa vedeam o „bârfă elevată” de care poți să râzi dacă reușești să ieși din mascarada propusă de politică.

Mai avem nevoie de presiunea publică/gura lumii?

Mult prea puțin, adică acolo unde apar extremele comportamentale în societate și asta ar destabiliza-o.

Un exemplu concret este cu pandemia Covid-19 în care presiunea publică ne-a determinat să respectăm regulile impuse de autorități.

Practic uneori avem nevoie de această presiune pentru a ne alinia unui bine comun ce este mai presus de noi.

Doar pentru așa ceva, în rest, nu mai avem nevoie de asta pentru că nu ne ajută cu absolut nimic, din contră, a devenit o problemă foarte mare.

Se folosește adesea cu scopul de a manipula, de a direcționa comportamentul altora spre ceva anume, nicidecum cu scopul de a menține armonia în cadrul grupului așa cum a apărut inițial.

Cei ce o folosesc, o fac uneori cu scopul de a se poziționa în superioritate în propria proiecție.

Evident că asta este strict o iluzie pentru că această superioritate este o himeră după care alergăm fără să observăm că nu există final.
O superioritate ce ne ține departe de împlinire.

Soluția – abilitate #1 din programul Geniu – Observarea propriului comportament

Atunci când reușim să ne observăm comportamentul ca cel mai bun prieten al nostru, vom reuși prin simpla conștientizare a faptului că alergăm după o himeră să renunțăm la asta.

Să renunțăm la a mai judeca în exterior pentru că a judeca în exterior este o bucățică mică din întreg tabloul pentru că atunci când vei reuși să te observi, vei vedea că persoana cea mai judecată ești chiar tu însuți.

O abilitate ce se va dezvolta prin exerciții minunate pe care le vei găsi în programul Geniu.

2. Lege nescrisă/mit – vulnerabilitatea este o slăbiciune

Ce reprezintă? De ce există și de ce a apărut?

O credință din conștiința colectivă ce nu ne dă voie să lăsăm emoțiile să fie, să se exprime, mai exact să le ascundem și să ne ascundem noi de ele.

Se manifestă prin reprimarea emoțiilor, prin anularea emoțiilor, prin ascunderea lor, prin neexprimarea lor.

Cauza este frica de a fi percepuți slabi într-o lume în care se crede că puterea se manifestă prin ceea ce ai, nicidecum prin ceea ce ești.

Această frică s-a născut din mai multe frici ce se pot construi una peste cealaltă.

De exemplu, ai suferit o nedreptate în adolescență și ceilalți au râs de tine.
Te-ai simțit trădat și respins de grup.

Sau ai simțit că ceilalți te judecă fără să știe despre ce e vorba, tot nedreptate, tot trădare și în cele din urmă respingere.

Iar acestea se nasc din rănile emoționale cu același nume.
Există pentru a nu părea slabi în fața altora pentru că dacă o facem, ceilalți vor profita de noi.

Iar asta ne-a făcut să credem că ceilalți sunt răi și că trăim într-o lume nemiloasă și crudă.

Asta este realitatea multora dintre noi, iar neîncrederea este efectul direct ce se naște din trădare, din nedreptate.

Această credință provine din trecut, atunci când pentru a supraviețui și a face față ororilor acelor vremuri, și vorbesc aici în mod special de al doilea război mondial, era necesar ca străbunicii noaștri să nu simtă nicio emoție pentru că dacă simțeau și lăsau acele emoții să fie, nu ar fi rezistat.

Au fost prea multe orori în care anularea emoțiilor a fost o reacție normală a creierului de a se apăra.

Au reușit să o facă și desigur că asta a rămas înfiptă în conștiința colectivă până azi.

Dacă îți vei întreba bunica ce simte legat de propria persoană, o să vezi că nu știe să vorbească despre asta, nu are cuvintele potrivite pentru așa ceva pentru că nu a vorbit despre emoții și este absolut normal așa.

Să nu uităm că bunicii noștri sunt copiii strabunicilor ce au trecut prin ororile celui de al doilea război mondial.

Mai avem nevoie de acest mit?

Evident că nu, a fost nevoie de el atâta vreme cât am fost prinși în supraviețuire, dar asta nu mai este o problemă în acest moment.

Acum ne dorim să ne împlinim și putem face asta dacă ne dăm voie să ne exprimăm emoțiile și să fim vulnerabili.

Soluția – abilitatea #2 din programul Geniu – Percepția emoțiilor

Ne dorim să fim autentici, să fim noi, să ne lăsăm purtați de viață, să ne bucurăm de viață, să fim fericiți, dar tot ce am spus până acum ține de emoții și cum am putea învăța cum să ne așezăm emoțiile, cum să le înțelegem dacă nu le dăm voie să fie, să se exprime?

Evident că doar dacă le vedem, adică prima abilitate și dacă le exprimăm de așa natură încât să le vedem și să înțelegem ce simțim și cum simțim.

Pe deasupra vom vedea cum și în ce fel izvorăsc emoțiile și de ce se ramifică în manifestarea lor fie spre frică, fie spre iubire.

Aș putea spune că frica este absența iubirii de sine, dar mai multe în programul Geniu.

3. Lege nescrisă/mit – ceilalți sunt de vină

Ce reprezintă? De ce există și de ce a apărut?

O convingere ce ne determină să căutăm mai mereu vinovați în exterior și să nu ne uităm la noi înșine.

Ceea ce simțim se datorează evenimentelor din exterior fără să conștientizăm că noi interpretăm tot ceea ce se manifestă în exterior.

La bază este frica de a suferi o nedreptate.
Avem o teamă că cineva o să își bată joc de noi și asta pentru că am suferit o nedreptate și știm că daca ceilalți vor avea ocazia, vor râde de noi, ne vor ponegri sau ne vor acuza.

Iar aici în față apare frica de a nu fi îndeajuns de bun ce stă pe frica de nedreptate, ce uneori duce și la frica de respingere.

Efectul este să dăm vina pe ceilalți și evident că toți facem la fel și astfel apare această convingere cum că ceilalți sunt vinovați pentru ceea ce se întâmplă cu propria mea viață și fiecare facem la fel.

Și se mai întâmplă un lucru ce împreună cu cele două legi nescrise de până acum formează lipsa de a ne asuma comportamentul.

Ceea ce este absolut normal să se întâmple pentru că imediat după adolescență începem să nu ne mai exprimăm emoțiile și așezăm peste acestea un „capac” ce devine din ce în ce mai greu odată cu trecerea timpului.

Tocmai de asta din punct de vedere emoțional se spune că rămânem la vârsta adolescenței.

Există convingerea că ceilalți sunt de vină pentru că în copilărie am înțeles că totul se găsește în exterior.

Nu am învățat să ne uităm la noi înșine, nu am învățat să gândim și să simțim.
Practic nu știm să trăim o viață ce duce la împlinire, ci trăim o viață în care doar supraviețuim.

Ne-am uitat tot timpul spre exterior, astfel că validarea propriului comportamentul îl luăm din exterior și este în funcție de reacțile celorlalti, atenția de care avem nevoie o primim din exterior, iubirea de la ceilalți, afecțiunea de la ceilalți, șamd.

Și când totuși ne conectam la propria persoană, atunci când visăm cu ochii deschiși, cineva era acolo să vorbească din propria frică:
„Nu mai visa cu ochii deschiși!
Stai cu picioarele pe pământ!
Ești cu capul în nori!”

Frica părinților că nu ne vom descurca îi determina pe aceștia să ne spună toate acestea neînțelegând că ne tăiau aripile prin asttfel de expresii.

Spun asta pentru că și ei le aveau tăiate și nu știau cum să se comporte altfel.

A apărut natural din modul în care am interpretat viața ca un efect al supraviețuirii.

Nu am avut nevoie până de curând să ne uităm în noi înșine, să ne înțelegem comportamentul și să ne împlinim.

Schimbarea paradigmei, de la supraviețuire, la împlinire a făcut să ne uităm la comportamentul nostru și la emoțiile noastre.

Mai avem nevoie de acest mit?

Nicidecum, din contră, avem nevoie să învățăm cum să ne uităm în noi înșine și să visăm din nou cu ochii deschiși pentru că emoțiile sunt un instrument spre împlinire, nicidecum sursa problemelor noastre.

Soluția – abilitatea #3 din programul Geniu – Joaca de-a emoția

Ne dorim să fim mânați de motivația intrinsecă ce e în noi, dar nu o lăsăm să fie pentru că nu ne jucăm cu emoțiile.

Soluția este să ne jucăm, să lăsăm emoțiile să ne arată spre ce să ne îndreptăm, să ne arate pasiunea, să ne dea direcția în viață și să lăsăm potențialul din noi să fie, să urle, să se manifeste.

Așa apare conștientizarea că noi suntem la cârma propriilor noastre emoții și dacă le lăsăm să fie, acestea ne vor arăta calea, iar când ne găsim propriul „de ce”, nu mai avem nevoie de ambiție pentru a face lucruri, pentru că motivația intrinsecă se întâmplă pur și simplu și ne determină să facem tot ceea ce este nevoie pentru a merge pe drumul nostru.

Iar ambiția devine de domeniul trecutului pentru că ea are nevoie de susținere, pe când motivația nu are nevoie de nimic, ea se manifestă de la sine, din propriul tău „de ce”.

4. Lege nescrisă/mit – așteptări false

Ce reprezintă? De ce există și de ce au apărut?

O înțelegere greșită a modului în care funcționăm.
Mai degrabă nu știm, și nu am acordat timp acestui detaliu pentru că pare că știm, dar de fapt nu știm absolut deloc și adesea suntem uimiți când observăm simplitatea modului în care funcționăm.

Credem că anumite lucruri se întâmplă într-un anumit fel și constatăm că nu este așa.
Construim adevărate scenarii în mintea noastră ce ne oferă iluzia că realitatea ar trebui să se desfășoare după scenariul nostru.

Apoi constatăm că propria noastră proiecție diferă față de realitate și ajungem să fim dezamăgiți și să trăim o stare generală de nemulțumire ca efect al dezamăgirii.

Așteptările sunt false pentru că ele sunt efectul proiecțiilor, adică a ceea ce ne închipuim că va urma să se întâmple, iar aceste proiecții sunt false în proporție de 95%, ceea ce presupune că și așteptările sunt false în proporție de 95%, evident.

Asta conform unor studii realizate de Dan Ariely.

Și este absolut normal ca ele să ne dezamăgească dacă avem aceste așteptări.

Aceste așteptări există pentru că nu vedem ce sunt, niște iluzii.

Ne păcălim pe noi și credem în ele cu speranța că se vor împlini până la urmă.

Apoi ajungem să spunem că așa este viața, grea, plină de pericole, fără noroc, șamd.

Când de fapt noi o interpretăm greșit și nu o înțelegem pur și simplu.
Dacă am înțelege acest mic detaliu, am renunța la așteptări.

Așteptările au apărut pentru a ne ține în viață atunci când întradevăr viața era foarte grea.

Trecând prin ororile unui război, ceva trebuia să ne dea speranță, iar această speranță a apărut din așteptări ce ne spuneau că o să treacă toate la un moment dat.

Și așa a fost, doar că am avut nevoie să putem rezista acelei vieți și am reușit datorită acestora.

Mai menționez faptul că așteptările se trag și ele din frica de a fi trădat, abandonat.

Avem așteptări și sperăm ca viața să se manifeste într-un anumit fel, doar că nu se întâmplă așa, așa că suntem dezamăgiți, supărați pe viață, supărați pe noi înșine, supărați pe Dumnezeu și ne simțim trădați și abandonați.

Mai avem nevoie de acest mit?

Nu, pentru că atâta vreme cât credem în așteptări, vom fi dezamăgiți, ca mai apoi să fim nemulțumiți.
Iar asta ne ține captivi în emoții nepotrivite ce se vor asocia cu altele și vom avea o experiență de viață plină de nemulțumiri.

Soluția – abilitatea #4 din programul Geniu – înțelegerea emoțiilor

A ne înțelege pe noi, presupune să înțelegem exact modul în care funcționăm, de la intenție cum ți-am explicat zilele trecute până la manifestarea comportamentului și o dată ce îți înțelegi propriul comportament, vei înțelege și comportamentul celorlalți.

Iar asta presupune să dai vălul de informații ce apare aici în față și să te uiți la intenții, la cum se construiește comportamentul, adică la cauză.

Observi frica de la suprafață, observi frica de dedesubt și înțelegi intenția ta și a celeilalte persoane.

Apoi, îți vei putea schimba de la rădăcină comportamentul pentru că înțelegi ce anume l-a construit.

Vei înțelege că nu are sens să îți „repari” comportamentul, ci este nevoie să îl reconstruiești exact în termenii doriți de tine.
Apoi, comportamentul poate să devină propria ta operă de artă.

5. Lege nescrisă/mit – inteligența e fixă

Ce reprezintă? De ce există și de ce a apărut?

O convingere ce ne separă în care ne spunem cât putem și cât nu putem.
Un fel de colac de salvare pentru nereușitele noastre.

Cât timp credem în această lege nescrisă, nu încercăm, nu îndrăznim să credem, să vrem, ci ne mulțumim cu puțin, cu firmituri din partea existenței.

O limitare construită din frica de a ieși din zona de confort, o frică ce nu ne lasă să trăim în care aerul devine puțin și greu, nemulțumirea se transformă în frustrare și viața pare nesemnificativă.

Apar viciile pentru că ele ne ascund nereușitele și astfel ne trezim că viața se scurge fără să experimentăm acest potențial imens din noi.

Cu toate că simțim potențialul din noi, ne este frică să încercăm, iar astfel apare un conflict ce crește odată cu trecerea timpului.

Ne facem că nu îl vedem și începem să găsim scuze de orice fel pentru nereușitele noastre și devenim cei mai buni la scuze.

Există pentru că aveam nevoie de o zonă de confort ce a apărut natural în trecut atunci când ne aflam în siguranță.

Supraviețuirea era dependentă de această zonă de confort.

A apărut tot datorită istoriei noastre pentru că noi am trăit în triburi și ori de câte ori ieșeam din trib, adică din zona de confort, ne expuneam pericolelor și uneori viața ne era pusă în pericol, dar acasă, adică în zona de confort, eram în siguranță.

Așa a apărut zona de confort, ca o necesitate pentru supraviețuire.

Atunci când stăm în zona de confort, apare frica de a ieși din aceasta ceea ce se traduce prin frica de a trăi.
Aceasta se manifestă prin control excesiv ce provine din frica de a pierde, ce și ea la rândul ei se trage din frica de abandon, dar și din cea de a fi umiliți.

Adică de a pierde o poziție socială.

Mai avem nevoie de acest mit?

Nu, pentru că e vremea să schimbăm această paradigmă și să ne împlinim aici și acum sau cel puțin să le oferim copiilor noștri tot ce au nevoie să fie preocupați de împlinire.

Nu ne ajută cu absolut nimic în prezent, mai mult de atât ne ține prizionieri într-o viață lipsită de potențialul imens din noi.

Soluția – abilitatea #5 din programul Geniu – gestionarea emoțiilor

Aici am ajuns într-un punct în care pentru a ne oferi potențialul maxim și a ne demonstra nouă înșine că este vorba doar de un mit, este necesar să ne oferim armonie.

Adică o stare de bine din care să acționăm și să observăm că ori de câte ori suntem în armonie, apar cele mai bune alegeri și pe deasupra să lăsăm intuiția să se exprime.

Ai observat că atunci când suntem într-o stare de armonie, intuiția se manifestă și este ușor de ascultat?

Iar intuiția este cel de al șaselea simț.

Pentru asta este nevoie să învățăm cum să o lăsăm să fie pentru că ea se află deja în noi, doar că e nevoie de practică.

Gestionarea emoțiilor nu presupune reprimarea emoțiilor, ci o practică zilnică emoțională ce ne ajută să trăim în armonie, iar penru asta vei regăsi exerciții minunate în programul Geniu.

6. Lege nescrisă/mit – suntem diferiți

Ce reprezintă? De ce există și de ce a apărut?

O credință menită în a ne dezbina, în a ne face să stăm în preajma „alor noștri”.

Dar ce presupune asta?

Români, ardeleni, moldoveni, maghiari, ortodoxi, creștini, musulmani, europeni, albi, negri sau simplu, oameni?

Pare că suntem diferiți și facem tot felul de alegeri pentru a arăta cât de diferiți suntem, dar dincolo de exprimarea felului în care arătăm, funcționăm exact la fel.

Suntem, apoi simțim, apoi gândim, apoi manifestăm.

Exact în această ordine, dar dorința de superioritate ce s-a născut acum multă vreme în mintea omului, a construit diverse moduri de a-și arăta superioritatea.

Există datorită unei nevoi de apartenență ce se manifestă prin competiție.

Nevoia de apartenență se manifestă atunci când căutăm să intrăm în diferite grupuri, iar imediat cum intrăm în aceste grupuri, căutăm să ne poziționăm, iar această poziționare se manifestă prin competiția cu ceilalți.

A apărut odată cu poziționarea în cadrul grupului când am început să trăim în triburi.

Ce știm?
Că masculul cel mai puternic avea parte de cele mai frumoase femele.
La fel și femela cea mai frumoasă, ea avea parte de cel mai puternic mascul.

Așa că imediat cum apare cineva nou în cadrul grupului, ne dorim să avem o poziție într-un fel sau altul față de persoana nouă și la fel este când intrăm noi în cadrul unui grup.

Iar în prezent noi manifestăm aceiași competiție inconștient și căutăm să fim superiori altor concurenți.

Bărbații concurează cu bărbații și femeile cu femei.
Iar pentru această superioritate am inventat zeci de mii de feluri să o arătăm.

La bază se ascunde poziționarea în cadrul grupului.

Aici avem nevoia de apartenență ce duce la frica de a nu fi îndeajuns de bun, ce se manifestă prin competiție, ce se naște din frica de respingere, ce și ea la rândul ei se naște din frica de abandon.

Mai avem nevoie de acest mit?

Cât timp credem în superioritate și inferioritate, da, mai avem.

Dar așa ceva nu există, este doar o iluzie a minții să ne țină ocupați în tot felul de conflicte inexistente.

De ce am mai concura acum dacă știm că este doar o iluzie superioritatea.

Și dacă am fi superiori, am constata că este doar o poveste a minții ce ne spune că suntem mai buni ca ceilalți.

Oare chiar așa este?
O întrebare retorică pentru că mintea fiecăruia crede că este mai bun ca celălalt, ceea ce presupune că avem aproape 8 miliarde de minți ce cred același lucru.
Evident că e falsă această iluzie și nu mai avem nevoie de superioritate.

Da, avem nevoie să ne întrecem în concursuri sportive și asta este distractiv, dar fără emoții distructive, ci cu bucuria participării la astfel de competiții.

Soluția – abilitatea #6 din programul Geniu – empatia

Suntem construiți din aceleași ingrediente și toți suntem unul, dar asta putem experimenta dacă ne dăm voie să ne simțim și să ne conectăm unii cu ceilalți.

Dacă ai închide ochii și te-ai închide într-o cameră cu un budist, iar tot ceea ce veți face este să vă conectați, să vă îmbrățișați, oare ar fi vreo diferență?

Dacă am vorbi toți aceiași limbă, dacă nu am vedea și dacă pentru a ne cunoaște, ar fi nevoie să ne conectăm și asta presupune o îmbrățișare caldă, sunt convins că am constata că nu este nicio diferență între noi.

Suntem la fel în interior, toți izvorâți din iubire, din frumos, din viață.

Diferențe nu există acolo unde știm cum este interiorul nostru.

Dincolo de ceea ce văd ochii, de ceea ce crede mintea, suntem la fel.

Exact asta vom învăța atunci când ne vom dezvolta cea de a șasea abilitate.

Vom învăța să empatizăm corect și să ne înțelegem comportamentul la nivelul cel mai profund cu putință.

Înțelegem comportamentul conștiinței colective pe de-a întregul ei.
Vom înțelege viața în toată splendoarea ei!

6. Lege nescrisă/mit – nu pot

Ce reprezintă? De ce există și de ce a apărut?

O condiționare apărută din lipsa de încredere, din credința că suntem limitați, că suntem propria minte.

Am tot vorbit de triburi până acum, dar nu am menționat de cei mai puțin puternici, adică de majoritatea.

Pentru a-și exprima supremația, liderul își umilea adversarii, îi abandona în junglă pentru a se asigura că nu are concurenți, evident că nu pe toți, doar pe o parte și astfel că ceilalți trăiau cu frica că vor fi abandonați sau umiliți la voia liderului.

Așa s-a construit această convingere de neputință ce se naște din cele două răni emoționale: de abandon și de umilință.

Dar aici în față apare frica de eșec, ce se naște din pedeapsa primită dacă greșim, ca și ea se naște din frica de a nu aparține ce se naște din frica de umilință că noi nu suntem la fel ca ceilalți și din frica de abandon că vom rămâne singuri.

Există încă sub forma fricii de eșec ce apare la fiecare pas și este întreținută pentru că este un alt mod de a ne poziționa în superioritate.

Doar că din perspectiva celui ce vânează și este vânat ori de câte ori greșește.

În frustrarea colectivă că nu ne-am atins potențialul imens din noi înșine, a apărut un fel de convenție de a nu susține o persoană ce își dorește să își atingă acest potențial.

Iar asta se exprimă prin a susține această convingere ce are ca și contraefect, marginalizarea celor ce reușesc în prima fază.

Se exprimă prin invidie și prin tot felul de șicane sau mici răutăți.

Fiecare geniu din istoria noastră a fost marginalizat și pus la zid în prima fază.
Iar multora dintre ei nu le-a fost recunoscută reușita în timpul vieții.

Asta se întâmplă și în zilele noastre datorită emoțiilor trăite în interior și neînțelese.

Daca tu nu reușești, cauți să nu îl lași nici pe celălalt să reușească și evident că faci inconștient.

Din aceiași competiție de care am vorbit mai devreme.

Mai avem nevoie de acest mit?

Evident că nu pentru că ne ține captivi în a nu ne trăi viața, iar asta presupune să nu ne exprimăm potențialul din noi înșine.

Ne pierdem în iluzia unei victorii mici și nesemnificative cum că suntem mai buni ca alții în loc să ne atingem visul și să construim proiecte incredibile.

Soluția – abilitatea #7 din programul Geniu – consumul de emoții

Ajungem în punctul în care emoțiile ne năpădesc și nu știm ce să le facem, nu înțelegem cum de nu putem să le controlăm.

Nici nu avem cum dacă acestea au fost reprimate, băgate sub preș, ascunse și imposibil de scos din propriul nostru corp emoțional.

Asta se întâmplă când ne dezvoltăm abilitatea de a consuma emoțiile reprimate pentru că acestea sunt sursa lipsei de control al emoțiilor și al comportamentul în consecință.

Iar a consuma toate acele emoții ținute sub preș, ascunse sau de care am fugit mai mereu, este o necesitate.

Practic ne elibeerăm de trecut prin consumul emoțiilor reprimate.

Ei, fiecare lege nescrisă este păcălită de modul în care a fost construit acest program, tocmai prin a reuși să ocolim acest sistem de apărare incredibil de eficient.

Mi se întâmplă să vorbesc cu mulți oameni ce sunt în program și să spună că ceva nu le mai dă voie să se oprească sau dacă o fac, este ceva în ei ce îi determină să revină la program și să continue cu dezvoltarea inteligenței emoționale.

Asta se poate întâmpla dacă intri și tu în program și vei vedea cum și în ce fel programul Geniu te va determina să îți construiești viața pe care ți-o dorești.

Are capacitatea să scoată din tine potențialul imens la suprafață.
Și asta este o promisiune pe care dacă ți-o asumi, tot ce trebuie să faci este să pui în practică.

Oricum nu ai ce pierde pentru că sunt sigur că nimeni nu ți-a mai promis așa ceva și dacă nu este așa, te poți retrage oricând și îți vei primi banii înapoi.

Programul îl găsești aici.

Cred în potențialul din fiecare și desigur, că eu cred și în tine…

Hai să îți arăt cum să îți celebrezi viața.

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×