Noi suntem diferiți și nu ne asemuim unul cu celălalt și totuși societatea ne pune într-un tipar, ceea ce ne place la început, dar nimeni nu ne învață cum să ne descurcăm după ce fluturașii trec.
Apar nevoile, facturile, atașamentul, dependența de cealaltă persoană și desigur, iluzia că celălalt este de vină.
Apoi încercăm să insuflăm vină și rușine în cealaltă persoană datorită fricilor și dorinței de control prin tot felul de reproșuri.
Iar pentru a reproșa este necesar să vânăm greșeala și să scoatem în evidență mai tot timpul micile greșeli.
Ce se întâmplă când facem asta?
Ne scoatem și nouă în evidență greșelile și ajungem să fim critici la adresa noastră, adică să ne judecăm, să ne etichetăm și să îi spunem creierului nostru că suntem mult mai mici.
Ne spunem că nu putem, că suntem urâți, că greșim, că nu știm și așa mai departe și subconștientul nostru, adică 95% din creierul nostru, ne crede și ne oferă o experiență pe măsură.
Apoi, ne plângem de toată această experiență de viață și o facem de așa natură încât noi suntem cele mai mari victime în viață, așa apare victimizarea și apoi observăm că atunci când ne plângem, putem manipula, iar asta ne place, așa că începem să profităm de asta și să ne placă victimizarea.
Apoi, dacă nu suntem atenți, simțim emoții distructive la adresa celorlalți pentru că noi în sinea noastră știm ce suntem și cu toate acestea nu reușim să ne oferim cea mai faină experiență de viață și suntem invidioși.
Iar această invidie se poate transforma ușor în ură și astfel să avem conflict după conflict fără să ne dăm seama cum și în ce fel au apărut toate acestea în viața noastră.
Dar cum au apărut toate și de ce suntem în această poveste?
Am fost programați să ducem o viață lipsită de vulnerabilitate, lipsită de emoții pentru că dacă simțim, suntem vulnerabili și slabi.
Cu alte cuvinte nu am învățat cum să ne așezăm viața, ci am învățat să trăim în tipare și eu mai sus tocmai asta am făcut, am creionat mai multe tipare pe care le trăim cu toții.
Recunoști tiparul de mai sus?
Așa au învățat părinții noștri să trăiască și așa ne-au învățat și pe noi, evident că nu au știut spre ce ne programează.
Cert este că tot ce am scris mai sus putem evita dacă practicăm câteva reguli simple de a trăi:
1. Nu te mai judeca și eticheta.
Acceptă că ești aici să experimentezi și să înveți, așa că învață să trăiești.
2. Observă-ți propriul comportament
Uită-te cum se manifestă și oferă-ți feedback ca la cel mai bun prieten.
3. Legea cauză și efect
Tot ceea ce trăiești acum este un efect al unor cauze, caută-le și înțelege-le.
4. Acceptă că ceilalți doar se oglindesc în tine
Bucură-te de relația pe care o ai și conectează-te cu persoana iubită observând ce provocări apar în relație.
5. Învață să trăiești în prezent
Uh, ce frumos este să stai în prezent și asta se poate învăța cu o practică de zi cu zi.
6. Conectează-te cu tine însuți
Învață să stai în inimă și să îți simți propria energie cum se mișcă și cum îți oferă viața asta minunată cadou.
Sau joacă-te “Mă mai iubești?“.
Un joc creat de mine și de Silvia pentru o relație de cuplu împlinită.
Toate cele 6 reguli de mai sus sunt puse în acest joc într-un mod simplu și eficient.
Iar acest joc va lucra în subconștient după multă vreme ce veți juca acest joc, dar cel mai important lucru, va lucra cu tine și o va face în cel mai simplu mod cu putință, prin joacă.
Jocul îl găsești aici:
https://florinalexandru.ro/ma-mai-iubesti/
Pe mine mă găsești aici.
Iar pe tine te găsești în inima ta.
Ah, să nu uit: ești un om minunat.
Cu drag Florin Alexandru
