Cum arată dialogul interior constructiv?

Voi continua cu dialogul interior și cu modul simplu de a învăța să îl ascultăm.

La prima vedere pare că avem ceva de făcut, dar singurul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne observăm fără a ne judeca și fără a ne eticheta.

Subconștientul percepe ce e bine pentru fiecare în parte și va modela dialogul interior de așa natură încât tot ceea ce este nepotrivit va dispărea la un moment dat din modul în care îți vorbești.

Doar că toate acestea se vor întâmpla în timp, mai exact în timpul pe care îl va percepe subconștientul ca find necesar.

Iar noi observăm tot acest joc și nu avem răbdare, vrem să accelerăm procesul și spun asta pentru că eu așa am făcut.

Rezultatul a fost o accelerare, dar nu aș putea spune că a fost eficient.

În schimb ceea ce am observat când mă grăbeam și eram mai tot timpul atent la dialogul meu interior a fost faptul că nu trăiam în prezent și mă vânam mai tot timpul, nu îmi dădeam voie să greșesc absolut deloc.

A fost o perioadă cu foarte multe lecții învățate, dar în același timp a fost o perioadă în care am înțeles ce îmi poate face mintea și cât de repede se poate întoarce la vechile obiceiuri.

Mă criticam și asta mă surprindea adesea în plin proces de critică ceea ce presupunea că tiparul emoțional se declanșa mai tot timpul, dar eu eram acolo și reușeam să îl surpind.

Tiparul meu emoțional din trecut era al unui învins ce trăiam într-un tipar comportamental de perfecționist în care cea mai mare frică a mea era frica de a reuși, frica de succes.

Tiparul meu emoțional era cam așa:

Prima dată eram nemulțumit, găseam motive mai tot timpul, de exemplu simplul fapt că dădeam scroll pe o rețea de socializare și observam reușitele altora îmi generau nemulțumire.

De ce?

Pentru că eu mă credeam mai bun și mă comparam cu ei și astfel ușor, ușor apărea nemulțumirea pe nesimțite, iritarea, apoi apărea frustrarea și invidia, apoi eram indignat găsind tot felul de motive cum că eu eram mai bun în comparație cu celelalte persoane, apoi mă simțeam îngrijorat, aveam resentimente față de cealaltă persoană cu care mă comparam, apărea nervozitatea, apoi furia și arareori ură.

Am descris un tipar emoțional de învins, un tipar emoțional ce nu îmi dădea voie să mă bucur de viață, ce nu mă împlinea, ci doar mă consuma, mă sleia și mă obosea în fiecare zi.

În tot acest timp eu puneam presiune pe mine și îmi vorbeam fără pic de respect, eram dur cu mine, aspru și mă „biciuiam” adesea.

Cum am început să îmi observ dialogul interior, lucrurile au început să se schimbe.

Cu toate că tiparul emoțional mă ținea captiv, reușeam să îl observ și cu toate că îl vedeam, prima emoție declanșatoare îmi scăpa.

Cu toate acestea dialogul meu interior devenise constructiv, mai puțin scurta perioadă când mi se declanșa tiparul emoțional și mintea pleca pe construcția de emoții învățate, dar asta se întâmpla din ce în ce mai puțin.

Dacă la început observam cum se declanșează tiparul emoțional după circa 5 minute, încet, incet am ajuns să îl observ imediat cum se declanșa, adică la vreo 30 de secunde.

Așa că dialogul meu nu mai putea să fie distructiv că nu avea consistența unor emoții nepotrivite, ci doar o stare de nemulțumire și uneori de iritare.

Îmi îmbunătățisem dialogul interior considerabil și acum începusem să mă respect.

Doar ce începuse procesul cu adevărat pentru că schimbasem radical modul în care mă raportam la propria persoană.

Dacă până să am un dialog constructiv mă țineam într-o zonă de victimizare, acum știam că pot să îmi construiesc comportamentul dorit și totul ține a de timp acum, adică până când voi obține ceea ce îmi doresc.

Începusem să fiu mulțumit de modul în care îmi vorbeam, de modul în care îmi acordam timp, de modul în care îmi sunau în minte cuvintele ce mi le adresam.

Și așa am început să mă văd, am început să mă observ și am simțit că pentru prima dată mă uitam la mine liber, fără nicio proiecție, fără niciun blocaj, fără nicio convingere.

Mă vedeam în sfârșit exact așa cum eram eu, un om fain, simplu și magic ca oricare dintre noi.

Începusem să fiu eu.

Cădeau blocajele în tot acest proces, astfel am ajuns să văd foarte clar că acestea existau doar în mintea mea și asta datorită dialogului meu interior.

Convingerile dipăreaua, condiționările la fel.

Așa că acest dialog interior constructiv va apărea atunci când vei reuși să te observi fără nicio judecată și fără să îți pui nicio etichetă

Este simplu și la îndemâna oricui.

Uite un exercițiu ce te va ajuta să îți observi dialogul interior.

Fă ceva ce te scoate din zona de confort, orice, de exemplu să schimbi traseul spre muncă mâine sau să schimbi mijlocul de transport și observă-ți dialogul interior.

Atunci când ești în zona de confort, dialogul interior este previzibil, pe când atunci când ieși din zona de confort mintea este în plin proces de învățare și astfel dialogul interior nu mai este controlabil.

Observă și învață cum se raportează mintea la ieșirea din zona de confort și cum influențează dialogul interior.

Te rog să îmi scrii și să îmi spui cum ți s-a părut exercițiul.

Toate instrumentele și tot ceea ce fac duc spre armonie, o armonie ce o ai deja în tine, eu doar îți arăt cum să o lași să fie.

Suntem magici și minunați exact așa cum suntem.