Privind în jurul meu, mi-am dat seama că ar fi bine să vă scriu despre cum și în ce fel recunoaștem când vom intra într-o relație toxică. Ce mi se pare mai interesant e momentul în care trebuie să ieși dintr-o relație toxică, fiindcă felul în care recunoaștem un partener cu care vom avea o relație toxică e simplu, ține doar de noi.
De ce?
Pentru că noi atragem anumite tipuri de parteneri, suntem programați să intrăm în relații cu anumite tipuri de oameni.
Astfel, atragem în viețile noastre tocmai partenerii de care avem nevoie pentru a ne vindeca rănile care cauzează în noi durere, pentru a ne rezolva problemele emoționale.
Toți partenerii despre care spunem că sunt nepotriviți, care ne fac viața grea, se află în existențele noastre ca să ne ajute.
Probabil vă pare imposibil asta, dar, de fapt, credeți-mă, e adevărat: anumiți parteneri poposesc în viețile noastre tocmai pentru a ne definitiva călătoria pe care o facem înspre noi înșine, înspre problemele noastre emoționale nerezolvate.
Nu există relație toxică.
Există doar un loc în care suntem la un moment dat tocmai pentru a învăța cum să ieșim de acolo. Există un loc nepotrivit, despre care simțim că nu e tocmai ceea ce trebuie, dar ne aflămi acolo doar pentru a învăța ceva, pentru a ne înfrunta fricile. Suntem acolo pentru a învăța cum să ieșim dintr-o relație toxică.
Noi suntem în stare să facem absolut orice pentru a evolua, fiindcă evoluția e captivă în ADN-ul nostru. De câte ori reiterăm situația unei relații toxice, e tocmai felul în care evoluția își face apariția în viețile noastre și ne forțează, într-o măsură sau într-alta, să ținem cont de ea, să ne depășim pe noi înșine și să ieșim din zona de confort.
Nu cred că există relație toxică!
În momentul în care intri într-o poveste de iubire, vibrația celor doi parteneri coincide.
Relația devine toxică la un moment dat pentru că unul dintre parteneri și-a ridicat vibrația – asta nu înseamnă că respectivul devine mai bun sau mai puțin bun, ci e normal să evoluăm diferit.
Sunt anumite persoane care își ascultă intuiția și evoluează în funcție de felul în care simt că vor să o facă.
Unele persoane aleg să evolueze fizic – prin antrenamente, prin sport, în timp ce altele mental, învățând lucruri și concepte noi, emoțional și spiritual.
Cei care învață spiritual o fac prin intermediul inimii, îi oferă acesteia frâiele și îi permite să îi ghideze.
Astfel, este evident că evoluăm total diferit. Unii evoluează mai rapid, puțin mai diferit, dar asta nu înseamnă că e cineva mai bun sau cineva evoluează mai puțin.
Lecția pe care o avem de învățat e, de fapt, să știm cum să trăim. Asta avem de învățat pe parcursul evoluției noastre, dar, înainte de această lecție, mai avem de aflat și despre acceptare – despre modul în care avem nevoie să ne acceptăm pe noi înșine, să ne acceptăm viața așa cum e și să o percepem fiind magică, fiindcă așa și este, e un cadou pe care îl trăim zi de zi.
Faptul că putem simți, putem experimenta, putem mirosi tot ceea ce e în jur, putem să observăm viața, e de fapt un dar pe care îl primim gratuit.
Învățăm să trăim în clipele în care celebrăm prezentul și ne bucurăm de el, fără să ne întoarcem cu mintea în trecut, în amintire, fără să facem proiecții despre viitor.
E important să înțelegem și că emoțiile sunt de fapt un efect al unor intenții (de multe ori inconștiente), ele doar ne stimulează și ne arată unde sunt rănile noastre. Putem să lucrăm cu emoțiile noastre, pot fi adevărate instrumente cu care ne putem juca și cu ajutorul cărora putem să facem tot ceea ce ne dorim, dincolo de ele, dincolo de cunoașterea lor nu mai există bariere.
Așadar, relațiile toxice nu sunt altceva decât niște circumstanțe în care noi am ajuns tocmai pentru a evolua.
Evoluția se întâmplă indiferent dacă vrem sau nu – e în ADN-ul nostru, iar modul în care ea se grăbește să fie, să devină, ține doar de intențiile noastre – conștiente și inconștiente.
Iar în călătoria pe care o trăim zi de zi evoluând, referindu-mă acum la partea care implică ego-ul, avem deseori momente în care intrăm în concurență.
Cu cine credeți că vom concura?
Cu partenerul! De ce facem asta? Pentru că nutrim să ne poziționăm în superioritate – de fapt, ego-ul o face.
Însă, în clipa în care ieșim din emoțiile, le vedem, le percepem, nu ne mai dorim superioritatea. Așa cum v-am mai scris și alte dăți, toți suntem la fel de minunați, de geniali, avem aceeași capacitate incredibilă în noi, trebuie doar s-o descoperim și să fim conștienți de ea.
Emoțiile există doar pentru a le rezolva, când trecem dincolo de ele dăm de viață, învățăm să o celebrăm și să o trăim intens și pe deplin, fără opreliști.
Există doar probleme emoționale și relații toxice care se datorează emoțiilor, ele ne determină să stagnăm în suferință și în dramă, fără să încercăm să ieșim și să ne eliberăm, așadar e firesc că în acest fel relațiile devin toxice. Știu că există relații în care e prezentă violența fizică – dar nu avem ce căuta în astfel de relații!
Dacă ne respectăm pe noi înșine, nu are cum cineva să nu ne respecte, să nu se comporte în conformitate cu felul în care și noi ne raportăm la sine (prin iubire și prin respect față de propria persoană mai întâi, și mai apoi față de celelalte persoane).
O persoană care nu se respectă absolut deloc și nici nu se iubește e firesc că va avea o relație toxică, ea suferă de cele 5 răni emoționale (și chiar mai multe de atât).
Așadar, nu uitați: iubiți-vă, respectați-vă pe voi înșivă și aveți grijă la felul în care vă raportați la emoțiile pe care le simțiți!
