Acesta este un mail în care am decis să fac pauză de la acest gen de subiecte, pentru că am găsit un subiect ce mi se pare genial, referitor la faptul că atunci când faci eforturi să spui lucrurilor pe nume, de fapt te chinui să dai măştile jos.
Te cam ascunzi după deget, căci atunci când faci lucrul acesta nu eşti onest cu tine însuţi.
Atunci când nu practicăm onestitatea apar tot felul de proiecţii şi conflicte.
Asta pentru că onestitatea este un proces în sine şi este necesar să o repeţi până când va veni în mod natural. Este necesar să practicăm onestitatea, însă multora ne este frică de efectele pe care practicarea onestităţii, în viața de zi cu zi, le produce asupra noastră.
Putem să găsim tot felul de scurtături, de drame, să găsim tot felul de soluţii, însă cea mai buna terapie pe care o poţi face în această zonă este practicarea onestităţii.
Spunând lucrurilor pe nume, începând acest proces, vei ajunge ca într-o zi să te vezi exact aşa cum eşti, fără să mai porţi măşti.
Onestitatea intervine ca o necesitate la momentul în care maturitatea emoţională se instalează. Unele persoane nu pot să spună lucrurilor pe nume, întrucât multă vreme au fost într-o zonă în care diplomaţia şi amabilitatea au fost prioritare, toate acestea din cauza unor complexe de inferioritate.
Și asta pentru că sunt greu de punctat şi de discutat, nu toţi oamenii au curajul de a le numi și de a le aduce în față.
Cum practicăm onestitatea?
Momentul în care începem să practicăm onestitatea semnalizează maturizarea emoţională.
Primul lucru pe care e nevoie să îl faci este să ai curajul să spui lucrurilor pe nume – adică să spui omului exact ceea ce crezi, chiar dacă din partea cealaltă pot veni reacţii nedorite.
Asta înseamnă că renunţi la măşti, că esti onest.
Iar interlocutorul tău va aprecia, pentru că te vede cum eşti, nu mai vede o proiecţie sau o mască pe care tu vrei să o porţi într-o situație sau discuție. Acest lucru este apreciat de toată lumea.
Aşa începem să practicăm onestitatea. Primul pas este acela de a ne da voie să spunem lucrurilor pe nume, apoi să extinem zona interlocutorilor cu care avem această nouă abordare – să o facem şi în relaţia cu părinţii sau cu oamenii cu care avem relaţii din ce în ce mai îndepărtate.
Bineînţeles că onestitatae nu trebuie să fie crudă, violentă, nu trebuie să facă rău sau să impregneze în altcineva o frică. Ea trebuie practicată astfel încât să îţi dea confortul că astfel cum tu eşti în inima ta, tot aşa eşti şi în exterior.
Odată ce întelegi cum funcţionează fricile, corpul emoţional sau mintea, ajungi într-un punct în care, cu practică, începi să poţi să te uiţi la emoţii.
În momentul în care te uiţi la emoţii, apare Ego-ul spiritual.
Acela începe să se transforme în persoana onestă, începe să genereze nişte asemănări cu tot feul de dorinţe ale tale, şi o face aşa de bine, încât la un moment dat tu începi să crezi că eşti cu adevărat persoana aceea onestă, când de fapt tu te înşeli pe tine.
Cu alte cuvinte, este o capcană pe care Ego-ul o îmbracă.
Când lucrul acesta se întâmplă, devine foarte dificil să deosebeşti realitatea de minte.
Mintea practic poate să ia orice formă vrea şi să îţi dea orice îţi doreşti tu să vezi şi să simţi.
Cu alte cuvinte, mintea poate fi o capcană. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este ca, practicând onestitatea, să începi să observi acest Ego spiritual.
Cel mai important este că nu aluneci în tot felul de direcţii, de practici sau metode ce „ajută”, ci să observi ce face și intuiția îți va spune încotro să o iei.
Cert este că forma pe care o ia evoluţia duce într-o zonă spirituală în care inconştient Ego-ul spiritual îţi întinde capcane.
Este indicat să spui lucrurilor pe nume atunci când ţi se cere părerea despre un lucru. Mulţi se pot gândi că astfel vor „pierde” oameni de lângă ei, însă aceasta nu este nicidecum o pierdere – ce fel de oameni sunt aceia care pleacă de lângă tine neaprecind onestitatea?
Noi purtăm măşi pentru că ne este frică de judecata celorlalţi, astfel că odata ce inteligenţa emoţională ajunge la maturitate, nu mai putem purta măşti.
Pentru că odată cu dezvoltarea acestei calități apare maturitatea emoțională, cea care ne determină să practicăm onestitatea cu noi înșine și în concluzie cu ceilalți.
A nu dori să deranjăm – ca şi scuză pentru că purtăm măşti – este de fapt dorinţa noastră de a râmâne în iluzia căruia îi spunem viață.
Ce ar putea să se întâmple?
Imaginea lor despre tine este o proiecţie în minte lor despre tine, pentru că ei nu ştiu cu adevărat cine eşti.
Practicând onestitatea faci curăţenie în tine, dar şi în jurul tău. Onestitatea este în primul rând chiar pentru tine, şi totodată pentru toţi cei de lângă tine.
Onestitatea este magică atunci când este practicată și înțeleasă.
—
Am lansat programul de inteligență emoțională ce oferă exact instrumentul necesar pentru a ne construi viața dorită și în care vei găsi soluția și la un astfel de tipar comportamental.
Este un program ce ne ajută să ne exprimăm potențialul imens din noi și ca un efect direct vom reuși să le oferim și copiilor acest potențial ca model de urmat.
Dacă în trecut comportamentul nostru era un mister, prin intermediul acestui program te ghidez pas cu pas și îți arăt acei determinanți ascunși ce ne construiesc comportamentul.
Programul îl găsești aici.
Suntem minunați exact așa cum suntem.
Cu drag,
Florin Alexandru
