Rușinea și vina
Un subiect ingrat, dar real din păcate pentru că noi părinții îi pregătim pentru viață pe copii și adesea îi programăm într-o direcție sau alta și asta din păcate se întâmplă indiferent de ce ne dorim noi.
Adesea sunt pus în situația de a vorbi despre aceste subiecte și cu toate că de cele mai multe ori sunt subiecte tabu, este necesar să le vorbim cât se poate de direct.
De ce?
Pentru că trăim într-o societate în formare cu o mare nevoie de structurare a informației de așa natură încât să fie pusă în practică numaidecât.
Tocmai de acea voi vorbi despre cum programăm copiii adesea spre o viață neîmplinită și cum putem să îi “programăm spre o viață împlinită.
În trecut, principalul instrument în a modela comportamentul copiilor era prin vină și rușine.
Aproape toți părinții se foloseau de aceste emoții și noi am învățat la rândul nostru să fim părinți de la proprii noștri părinți și evident că am preluat inconștient acest tip de a educa.
Important este să conștientizăm efectele acestui tip de comportament, ca mai apoi decizia de a-l mai aplica sau nu pur și simplu vine de la sine.
De câte ori conștientizăm efectele comportamentului nostru nu mai e nevoie de niciun alt argument pentru că adoptarea schimbării vine de la sine dacă e cazul.
Majoritatea oamenilor atunci când vorbesc de schimbare spun că este grea, dar partea cea mai importantă nu este schimbarea, ci observarea comportamentului și efectele acestuia pe termen lung pentru că oricine își dorește tot ce e mai bun pentru el și familia lui.
Așa că este necesar să înțelegem în prima fază.
Dar ce avem de înțeles mai exact?
Modul în care se mișcă emoțiile noastre și modul în care acestea curg în spatele gândurilor.
Iar asta ține de inteligența emoțională a fiecăruia dintre noi.
Dar de unde să ne fi învățat părinții noștri inteligență emoțională?
Evident că nu aveau de unde pentru că pe vremea acea era important să nu îți arăți slăbiciunile, nicidecum să îți observi emoțiile și să inveți ce presupune vulnerabilitatea, cum e cazul dacă vei dori să îți dezvolți inteligența emoțională.
Dar este necesară inteligența emoțională?
Da, este necesară și din punctul meu de vedere nu reprezintă un moft, ci o necesitate.
De ce?
Din mai multe puncte de vedere și în primul rând datorită modului în care suntem construiți, suntem ființe emoționale și în spatele fiecărui gând există cel puțin o emoție, practic emoțiile dansează cu gândurile noastre.
Corpul fizic pune în aplicare ceea ce gândește mintea motivată de emoțiile noastre pe baza unui program sau a unei intenții conștiente.
Cu alte cuvinte emoțiile sunt “de ce-ul” nostru pentru că motivația este ceea ce ne mână în viață, este energia pentru care ne mișcăm, alergăm, facem și mișcăm tot Universul din jurul nostru.
Programele sunt acolo datorită emoțiilor și ele se exprimă pe un tipar emoțional imposibil de observat fără o practică pe măsură.
Iar programele se vor manifesta atâta vreme cât nu sunt observate și pentru a oferi un exemplu, aș spune de acele greșeli pe care le facem din nou și din nou cu o precizie matematică fără ca măcar să conștientizăm cum de ajungem în acel punct de fiecare dată.
De exemplu să avem încredere în oameni nepotriviți sau să fim păcăliți de același tip de oameni sau să atragem în viața noastră același gen de oameni.
Sunt acele greșeli ce se tot repetă în viața noastră.
Iar în această suită de mailuri o să vorbesc despre cum și în ce fel noi ca părinți ne programăm proprii noștri copii spre un scenariu sau altul.
În al doilea rând, inteligența emoțională este responsabilă de fericire și de modul în care ne raportăm față de noi înșine și față de viață.
Pe de o parte morocănoși și nemulțumiți sau smeriți și recunoscători pentru acest cadou imens numit viață.
Iar în ultimul rând inteligența emoțională ne învață să relaționăm, să ne bucurăm de oameni, să îi iubim, să ne minunăm de magia din ei sau din contră, să vedem partea urâtă a lor, să avem așteptări ireale, șamd.
Așa că voi începe prin modul în care dăm mai departe tiparul emoțional și cum este procesat de către mintea copiilor și desigur, modul în care se va manifesta mai târziu în viața lor.
Practic vom trece prin cele 12 tipare comportamentale raportat la emoția de bază trăită.
Așa că ne vedem pe mâine cu primul tipar comportamental.
—-
Toate instrumentele și tot ceea ce fac duc spre armonie, o armonie ce o ai deja în tine, eu doar îți arăt cum să o lași să fie.
Suntem magici și minunați exact așa cum suntem.
Jocul îl găsești aici.
Aici mai scriu despre comportamente.
Pe tine te găsești în inima ta și acolo vei regăsi întreg Universul.
Cu drag,
Florin Alexandru