Ziua 1 – Cauza și apariția atașamentelor


PROVOCAREA ZILEI

EXERCIȚIU ZIUA 1: Ajută sau nu ajută?

Un exercițiu simplu și ușor de pus în practică.

Ce presupune mai exact:

Să observăm ce ajută și ce nu ajută atunci când vine vorba de relație.

Practic să interogăm toate acțiunile noastre sub o formă sau alta de așa natură încât nimic distructiv să nu își facă locul pe nevăzute.

Acest exercițiu putem să îl practicăm și în viața de zi cu zi de unul singur / una singură pentru că efectul lui se potrivește cu tot ceea ce facem în mod normal.

Tot ceea ce facem are în spate o cauză care de fiecare dată ține de emoțiile noastre pentru că acestea reprezintă motivația noastră.

Ce avem de făcut:

Pasul 1:

Atunci când stăm de vorbă cu partenerul / partenera, să nu ne grăbim cu a oferi un răspuns sau a da o replică, ci să stăm în tăcere punându-ne întrebarea simplă dacă ajută ceea ce vrei să spui.

Dacă nu ajută, pur și simplu taci și nu spui nimic, dar este important să nu pară că îți  ignori partenerul / partenera.

Așa că anunță sau răspunde normal și pune în aplicare doar când îți vine ție să spui ceva sau să întrebi ceva.

Vorbește doar dacă este constructiv, dacă nu este constructiv, nu vorbi.

Pasul 2:

Atunci când sesizezi că ceva este distructiv și nu te ajută, observă ce anume te determină să ai o astfel de perspectivă.

Un gând nepotrivit, nemulțumire, frustrare, ceva ce nu îți convine și nu ști cum să spui.

Doar observă ce anume construiește o astfel de direcție.

Și insistă să observi emoția ce declanșează reacția distructivă.

Pasul 3:

Observă emoția declanșatoare și construiește o ancoră ori de câte ori apare de așa natură încât să apară gestul reflex de a nu vorbi când o simți.

Pune emoția sub lupă și observă ce se întâmplă cu ea în momentul în care o observi.

Spor la vânătoare de emoții nepotrivite.

DE REȚINUT

3.1 Extreme comportamentale

  • Frica de a pierde, controlul, manipularea
  • Toate atașamentele sunt construite în modul în care noi funcționăm
  • Atașamentele devin o necesitate atunci când ne obișnuim cu ele
  • În relație este necesar:
  • să dăm drumul controlului
  • să învățăm să iubim cu adevărat

3.1.1 Cauza atașamentelor

  • Se datorează modului în care funcționăm – gândirea rațională – ne manifestăm în dualitate, bun sau rău
  • Intuiția în schimb, nu se rezumă la dualitate ci la echilibru
  • Gândirea rațională, duală a fost necesară pentru supraviețuire
  • Relațiile nu au nevoie de gândire rațională ci de intuiție
  • atașamentele se formează datorită nevoii de siguranță
  • nevoia de siguranță naște neîncredere
  • neîncrederea dezvoltă atașamente de siguranță 
  • Zona de confort
  • reprezintă un spațiu delimitat de minte în care noi să ne mișcăm în siguranță,    astfel încât noul, expunerea, riscul să nu existe
  • ori de câte ori ne aflăm în zona de confort ne simțim în siguranță pentru că nu există nimic care să ne sperie
  • Cu cât repetăm un lucru, cu atât ni-l însușim ducând la excelență
  • obiceiurile de zi cu zi generează dependențe și nevoia de a primi o recompensă
  • când avem o dependență, devenim atașați de recompensă 
  • Programele comportamentale au la bază recompense
  • recompensele sunt cele care susțin atașamentele

3.1.2 Atașamentele în relație

  • Sunt poziționate pe cele 5 + 1 nevoi de iubire
  • Noi am înțeles că iubirea o luăm de la partener
  • Atunci când ne oferim nouă nevoia de iubire, ieșim din acest cerc vicios, ieșim de sub presiunea atașamentelor
  • Atașamentele se construiesc din frica de a pierde ceva
  • Există 4 feluri de atașamente:

1. Atașamentul securizant

  • cele 2 persoane aflate în relație au încredere, își oferă spațiu, se bucură de relație exact așa cum e
  • sunt persoane deschise, empatice, sunt conștiente de nevoile celorlați
  • sunt acele relații mature emoțional 
  • crează relație armonioasă

2. Atașamentul anxios

  • caută să fie foarte apropiat(ă) de partener deoarece îi este frică de respingere, de pierdere
  • nu își ia nici un angajament în cadrul relației
  • este exagerat(ă) de atent(ă) la emoții
  • are convingerea că nu merită iubire
  • îi este frică că are de pierdut ceva ce ține de iubire
  • stare este de a merge spre partener(ă) de a pune presiune

3. Atașamentul evitant

  • consideră că intimitatea duce la pierderea independenței
  • nu vrea să își ia nici un angajament în cadrul relației
  • fuge în a-și exprima emoțiile deoarece a avut un părinte ce nu își exprima emoțiile, nu își îmbrățișa copilul
  • distanțierea fizică duce la acest atașament evitant

4. Atașamentul dezorganizat

  • un părinte ce a abuzat fizic și psihic copilul
  • există un joc de apropiere, copilul merge spre mamă pentru că vrea să fie iubit iar mama răspunde cu respingere și îndepărtare abuzând copilul
  • Golul interior se rezumă la nevoia de iubire ce duce la fuga de realitate – iluzie
  • Ori de câte ori vrem să ne astupăm acest gol interior, e nevoie să consumăm plăceri 
  • Mergem către satisfacerea plăcerilor atunci când nu ne satisfacem nevoia de iubire
  • Atunci când proiectăm, dezvoltăm așteptări și ne atașăm, devenim oarecum agresivi, cum ar fi de exemplu, respingerea actului sexual în relație
  • Agresivitatea vine din atașamentul de a pierde, poziției sociale, sexual, față de problemă, față de frică