Salutare oameni frumoși, îmi doresc să vă scriu astăzi despre un subiect plăcut. Și vreau să fac asta pentru că deseori observ în jurul meu felul în care mulți oameni nu știu să-și observe mintea, nu au habar cum proiecțiile minții sunt foarte greu de observat, de perceput.
Mintea noastră se pierde în tot felul de gânduri și de proiecții, așadar, de multe ori ne trezim că mintea e undeva dincolo, că ea a luat-o pe arătură, că e departe de noi, că e pierdută.
De ce se întâmplă asta?
Pentru că e absolut normal ca aceasta să se îndepărteze de noi uneori. Iar asta se petrece atunci când nu îi oferim o sarcină clară, așadar o poate lua în anumite direcții. Mai ales dacă sunt niște frici ascunse acolo, care rulează pe același tipar emoțional pe care noi îl avem.
Intrând într-un anumit tipar, gândurile noastre sunt haotice și se generează de unele singure, iar felul în care ele se generează în direcția asta ne conduc în anumite zone. În acele zone care nouă nu ne plac.
Dacă noi reușim să ne amintim și să realizăm ordinea gândurilor, felul în care ele s-au construit în spate, acestea ascund nimic altceva decât tiparul nostru emoțional!
Așadar, atunci când lăsăm conștient mintea să o ia pe arătură, se întâmplă fenomenul de a putea observa tiparul emoțional.
Ce presupune asta?
Să scriem pe o foaie, după ce se termină aceste gânduri haotice, necontrolate, traseul acestora: momentul în care au început, clipele când am lăsat mintea să o ia pe arătura, apoi emoțiile care au construit aceste gânduri.
Vom observa, astfel, un tipar emoțional – probabil secundar – dar, în același timp, ne vom apropia de tiparul emoțional mare, de cel principal. Este important să vedem acest mare tipar emoțional deoarece el stă la baza tuturor comportamentelor noastre, iar în felul acesta, cunoscându-l, putem să-l anulăm sau să îl schimbăm.
E foarte important să înțelegem un lucru: în momentul în care mintea o ia pe arătură, se pierde în gânduri, se întâmplă asta și întrucât nu avem nicio practică în această direcție.
Așadar, e necesar să lucrăm cu asta și să ne construim practica, adică să începem să ne observăm pe noi înșine puțin câte puțin, până devenim obișnuiți și o facem în mod uzual. Vom reuși, astfel, să ne observăm comportamentul, să înțelegem ce este acolo, în interior, fiindcă tot ceea ce e în noi e responsabil de propriul nostru comportament.
Ideal e să facem practică cu observarea gândurilor și, dacă o vom face constant, în timp se va schimba ceva în noi și va fi ușor să înțelegem multe dintre lucrurile pe care le trăim și le simțim!
