Există o matematica ascunsă a comportamentului nostru

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Vreau să știi încă de pe acum că tot ceea ce mi s-a întâmplat a fost un cadou minunat din partea vieții. Mai jos, ai continuarea poveștii de miercuri. Dacă ai ratat începutul, îl poți citi aici.

Mă simțeam copleșit de situație și nu știam încotro să o apuc, tot ceea ce făceam era să continui o viață ce nu era a mea.

În tot acel haos de a plăti rate peste rate, m-am trezit pur și simplu pentru că la un moment dat nu au mai mers lucrurile și totul în jurul meu se prăbușea.

Mica afacere începută nu reușea să se susțină singură, așa că am pus totul pe așteptare.

M-am angajat, doar că banii pe care îi primeam de la acel loc de muncă ajungeau la limită.

Plus că aveam datorii pe care trebuia să le achit, dar mie de abia îmi ajungeau banii și pe deasupra nu mai aveam bani să ies undeva, bani pentru jucăriile lui Alex sau alte cheltuieli de familie normale.

Mă simțeam sărac și din nou apăruse starea în care mă simțeam mic și nesemnificativ.

Ceea ce nu era deloc bine.

Viața de familie era tensionată datorită situației financiare și simțeam că nu îmi fac treaba mea de bărbat în cadrul familie, ceea ce era frustrant ținând cont de cum eram programat în familie, un bărbat puternic ce nu are voie să renunțe și nu are voie să fie slab.

Social, nu mai aveam prieteni pentru că încet, încet i-am îndepărtat pe toți.

Așa că au urmat și ultimele piese lipsă din înteregul tablou, prima dată am plecat din țară pentru a munci tinând cont că în România eram în plină criză financiară și totul era la pamânt, parcă nimic nu mergea.

Relația cu mama fiului meu s-a stricat și am ajuns să divorțez și pe deasupra trebuia să stau departe de fiul meu pentru o perioadă de timp pentru că dacă tot am plecat din țară și am făcut acest pas, trebuia să reușesc și financiar pentru că altfel nu aveam la ce să mă mai întorc.

Divorțul a generat și obligativitatea de a mă muta din apartamentul din Germania și parcă totul era prea mult.

Starea de copleșeală apăruse din nou, doar că de data asta era mult mai puternică, mult mai clar era pusă pe tapet.

Așa că a sosti momentul mult așteptat de a schimba totul în jurul meu indiferent dacă îmi doream asta. Au urmat câțiva pași oarecum logici de a schimba totul în jurul meu.

În primul rând mi-am găsit o locuință ieftină departe de oraș, în Kelsterbach mai exact, la 25 de minute de locul de muncă din Franckfurt am Main și mi-am cumpărat o mașină ieftină cu care să mă deplasez.

A fost o schimbare drastică a confortului avut înainte cu ceea ce trăiam acolo, dar aveam nevoie să trăiesc cât mai simplu cu putință și să mă ocup de mine.

A urmat cea mai bună perioadă din viața mea pentru mine pentru că în sfârșit simțeam că fac ce trebuie.

Renunțasem la confort, studiam circa 7 – 8h zi, lucram și începusem să îmi urmez visul prin lansarea unui nou start up, proiectul Tikaboo.

Practic totul s-a redus la studiu, muncă și somn.

Aveam o singură plăcere ce mi-o ofeream, duminica mergeam la saună într-un loc de vis de care îmi este dor.

Așa că tot ceea ce trebuia să fac era să muncesc fără să comentez o perioadă îndeajuns de lungă încât visul meu să devină sustenabil și să îmi asigure și partea financiară atât de necesară imediat după criza financiară ce dădea semne că se duce.

Primul lucru care l-am făcut a fost să accept situația în care mă aflam, iar pentru a face asta mi-am dat seama că tot ceea mi se întâmplase se datora emoțiilor trăite și neînțelese.

Așa că pentru a le înțelege era necesar să accept situația de viață în care mă aflam și asta presupunea să o iau de la zero cu absolut totul și să accept că greșisem.

Am început să studiez inteligența emoțională cu o sete nemaiîntâlnită tocmai pentru a învăța ce presupune acceptare vieții exact așa cum se manifesta în acel moment.

Pe parcurs am aflat că nu am cum să mă accept dacă nu îmi dau voie să fiu vulnerabil și că acceptare ține și de iubirea de sine și ea se construiește acolo unde persoana respectivă are încredere în propria persoană.

Se pare că intrasem într-un Univers paralel din care nu înțelegeam mai nimic. Așa că mi-am dedicat în jur de 7 – 8h zilnic pentru a studia aceată calitate esențială.

Și timp de 3 ani încontinuu am făcut asta și au ieșit lucruri uimitoare datorită acestui proces continuu de autoeducare.

Evident că ulterior au urmat câteva programe dintre care cel mai valoros este de departe Paul Eckman Associate, adică să pot studia emoțiile de la ce mai buni din lume și împreună cu ei să demarez un studiu în această direcție.

O realizare minunată, dar cea mai mare realizare a mea a fost să învăț ce prespune acceptarea și iubirea de sine pentru că acestea două vin la pachet.

Al doilea lucru conștientizat ce m-a adus în stare de extenuare datorită stresului a fost că tot ceea ce construisem eu în viața mea se datora unor frici neconștientizare cum este frica de a nu fi îndeajuns de bun ceea în tandem cu complexul de inferioritate te determină să iei decizii ce demonstrează celorlalți că ești la fel de bun ca ei.

Mai pe scurt, mă simțeam inferior și credeam că dacă îmi cumpăr o mașină scumpă și o casă în rate, nu voi mai simți inferioritatea și mă voi simți la fel ca ceilalți.

Evident că totul a fost o iluzie a unei minți needucate pentru că tot acolo aveam capcana perfectă.

Dacă planul nu îmi ieșea, nu aveam ieșire din acesastă goană după a plăti toate aceste rate.

Menționez că toate acele credite financiare au fost luate într-o perioadă foarte bună, mai exact la începutul lui 2008 și totul mergea de minune, dar în scurtă vreme a venit criza financiară și ne-a trezit pe toți la realitate brutal.

Așa că observând toate decizile nepotrivite din trecut, am conștientizat că există o matematică ascunsă a ceea ce mă determina pe mine să fac aceleași greșeli din nou și din nou fără să conștientizez de ce fac ceea ce fac.

Uimitor a fost faptul că odată ce am observat această matematică ascunsă al propriului meu comportament, nu mă mai puteam opri din a înțelege de ce am făcut ceea ce am făcut.

Așa că am început să studiez comportamentul uman.

Dacă până acum am înțeles ce anume declanșeaza comportamentul nostru și de ce alegem ceea ce alegem, acum era vremea să înțeleg ce anume duce mai departe cauza.

Aici sunt un număr infinit de variabile ce influențează comportamentul uman, dar cu toate acestea eu cumva am făcut același gen de alegeri din aceași cauză de fiecare dată ceea ce presupunea că variabilele trăite erau aceleași.

Pe scurt aș spune așa: sunt câteva frici puternice trăite de un om ce îi influențează radical comportamentul și de fiecare dată alegerea făcută este influențată de frica respectivă.

Matematica devenea foarte simplă în situația dată, apoi mi-am dat seama că această matematică funcționează în tipare.

Mai multe despre aceste tipare o să-ți vorbesc luni, când am și o super supriză pentru tine.

Până atunci însă, sunt curios dacă ai identificat și tu frica ce te împinge să faci aceleași alegeri, deși ți-ai promis că vei acționa diferit.

Florin (care a înțeles că viața lui era controlată de tipare) Alexandru

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

2 Comments

  1. Mariana Nan februarie 29, 2020 at 10:24 am

    Felul in care impartasesti viata ta, v a Ajuta multe persoane caci se vor regasi in realitatea modului in care ele ajung sa actioneze si reactioneze.
    Citindu te, astazi nu ma mai simt josnica si la pamant precum ma simteam ieri. Ci si mai determinata si mai focusata sa continui ceea ce am inceput.
    Sa stii ca faci muuult bine prin ceea ce expui despre tine, modul in care incurajezi si simplul fapt ca spui la finalul a tot ceea ce scrii ,,Eu cred in tine”.

    Iti multumesc ca impartasesti si ca esti!

    Reply
  2. Aura februarie 29, 2020 at 1:59 pm

    Acești 30 de ani , de după 1989 au adus multe schimbări .. de joburi , de attitudine , urcusuri, si coborasuri , provocari, mirajul occidentului si multi altele care adus mult stres in viata de cuplu. Am început târziu sa ma intreb ce se întâmpla , totul era ca un tăvălug care ne “strivea” și eu alergam in continuu . De ceva vreme … caut aceea candoare a tinereții ,când faceam lucruri si luam decizii mai mult intuitiv . Ma credeam neinfricata . Dar in momentul in care iti descoperi o frica… constati ca nu este singura ! Eu sunt in stadiul invatacelului ! Sper sa reusesc sa inteleg cum funtionam sau macar sa accept ce va urma. Imi doresc o zi insorita si tie asemenea ! Haha …așa a ieșit cu instantul asta 😀dar îmi place ce a ieșit 🤗

    Reply

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×