Metode neobișnuite de a cere iubire într-o relație

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Salutare, oameni minunați, vă scriu astăzi despre un subiect atât de fain, pe care l-am ales pentru voi pentru că m-am gândit că merită dezbătut, și anume despre cum cerem iubire în mod special în relații.

Nu-i așa că multe persoane cer iubire în fel și chip, iar, de cele mai multe ori, nu se vede acel mod prin care cer iubire? Adică, mai bine spus, ele nu cer iubire prin modul eficient, simplu, acela prin care pur și simplu spun: „Iubește-mă, am nevoie să fiu iubit, am nevoie să fiu luat în brațe, am nevoie de iubire!”. 

Nu vorbesc aici despre metodele clasice de a cere iubire, ci despre acele metode care nu ne dau voie să fim liberi în exprimare, nu ne permit să ne „înjosim” cerând iubire. Nu-i așa că, de cele mai multe ori, prin înjosire este percepută ideea de a cere iubire?

Mie nu mi se pare că e tocmai așa, ci este total greșit. Așadar, aș menționa foarte clar că noi, în momentul în care cerem iubire în alt mod decât am face-o în mod simplu și eficient, nu facem decât să reproșăm. 

Dar de ce reproșăm? Pentru că vrem să îi inducem vinovăția („Vezi ce ai făcut?!”), rușinea. În momentul în care încercăm aceste lucruri, ne dorim să-i transmitem persoanei iubite următorul mesaj: „Te rog, fii vinovat, pentru că dacă te vei simți altfel, data viitoare vei fi mai atent cu mine, ceea ce înseamnă că îmi vei oferi atenție, iubire, validare!”.

Practic, reproșul asta face: caută o metodă simplă, directă de a obține iubire prin a reproșa.

Când o persoană caută ceartă, iar în ceartă apare reproșul, intenția din spate e aceeași: „Iubește-mă, iubește-mă!”.

La fel și în cazurile în care nu ne convine nimic. De ce nu ne convine? Pentru că simțim că există ceva care nu este satisfăcut ca nevoie, fie că este vorba de nevoia de iubire, de nevoia sexuală (care pleacă tot din iubire). 

Cred că ați observat, deseori, felul în care mulți oameni fac pe supărații într-o relație. Repet, nu e vorba de atunci când acea persoană e supărată, ci când pur și simplu face pe supărata, e destul de important de ținut cont de acest detaliu!  Iar atunci când el sau ea face pe supăratul/supărata, transmite următorul mesaj: „Uite, mă vezi? Nu m-ai iubit, nu îmi acorzi atenția de care am nevoie, acordă-mi-o!”. Este același tipăț după iubire.

De altfel, există uneori și crizele de furie, care, la rândul lor, se nasc din niște frustrări construite pentru că persoana în cauză nu-și poate atinge obiectivul. El are un obiectiv, de exemplu să trăiască fericit. Dacă nu e fericit în relație, persoana cealaltă stă în calea obiectivului său și, în momentul când asta se întâmplă, se acumulează multă frustrare și apar crizele de furie. Astfel, prin ele se încearcă a fi transmis următorul mesaj: „Iubește-mă, din cauza ta nu avem o viață fericită, vreau să fiu iubit, ai încredere în mine și vei vedea cât de fericiți vom fi!”.

De asemenea, și în cazul criticii e la fel: când criticăm un partener, nu ne simțim iubiți. Facem asta doar pentru că ne dorim și avem nevoie de iubire. 

Foarte des folosim aceste metode neobișnuite de a cere iubire și, de cele mai multe ori, nici măcar nu conștientizăm că e vorba despre asta. De exemplu, reproșăm, criticăm, avem accese de furie, ne certăm, facem pe supărații. 

Când ne certăm în relație, îi spunem celeilalte persoane că vrem iubire, că ne dorim ca lucrurile să fie altfel. Doar că, uneori, nu e doar despre iubire, ci e și despre mândrie, despre poziționare socială, despre fricile de a nu fi ceea ce ne-am programat să fim, despre faptul că nu suntem iubiți așa cum am vrea să fim.

Astfel, toate acestea duc în aceeași direcție, înspre aceeași nevoie, căreia, dacă îi acordăm atenție și lăsăm emoțiile să curgă, nu ar trebui să mai avem probleme. E simplu, chiar dacă nu vă vine să credeți!

Vedem peste tot felul în care oamenii încearcă să caute iubire și prețuire din partea persoanei iubite, mai ales pe stradă. Inclusiv flirtul e un mod de a cere iubire, e nevoia de a obține și de a te asigura că ai persoane care te sprijină și îți oferă protecție adesea. 

Așadar, când căutăm ceartă, dacă ne uităm la modul în care ne poziționăm, dacă privim puțin în spate la nevoia imensă de iubire, lucrurile vor deveni mai simple. Avem nevoie să ne iubim noi pe noi înșine, lucrurile sunt atât de simple și de clare dacă ne conectăm cu noi înșine! 

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Un răspuns

  1. Întrebarea mea e dacă ajungi sa te iubești pe tine 24 din 24 și să-ți urmezi visele etc. Nu mai ai nevoie de iubirea partenerului? Un om care se iubește cere clar și spune ce fel de gesturi dorește cred, dar ce face când cealaltă persoană ii spune ca nu ii oferă pt ca nu știe și nu vrea sa învețe cum?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *