Nemulțumirea este o stare emoțională negativă care apare atunci când o persoană nu este satisfăcută de ceva sau de cineva. Iată un scenariu:
Nemulțumitul se întoarce de la serviciu și își găsește casa în dezordine, copiii făcând gălăgie și partenerul ocupat/ă cu alte treburi. Începe să se plângă și să critice tot ce vede, fără să salute sau să întrebe cum a fost ziua celorlalți: Ce dezordine este aici! Nu puteați să vă strângeți jucăriile și hainele? Nu v-ați făcut temele? Nu ați mâncat nimic? Unde ești tu, dragă? Ce faci toată ziua? Nu ai grijă de casă și de copii./Nu mă interesează scuzele tale. Tu ești responsabil/ă de casa asta și de familia asta. Eu muncesc din greu pentru a vă asigura un trai decent și tu nu ești în stare să-mi oferi un minim de confort și de respect. Nu îmi pasă de serviciul tău, de medicul copiilor sau de mama mea. Îmi pasă doar de mine și de nevoile mele… Vă sună familiar? Un nemulțumit cu patalama, care i-a luat la rând pe toți.
Există mai multe cauze și efecte ale nemulțumirii, precum și diferite tipologii de persoane nemulțumite, iar cauzele sunt multiple.
Nevoia de control
Una dintre cauzele nemulțumirii este nevoia de control. Unele persoane au tendința de a dori să controleze tot ce se întâmplă în viața lor și a celorlalți, fără să accepte imprevizibilul sau schimbarea. Aceste persoane pot deveni nemulțumite atunci când lucrurile nu merg așa cum își doresc sau când se confruntă cu situații care le depășesc capacitatea de control. Nevoia lor de control este hrănită de reacția celor din jur de a le face pe plac. Cu cât vor apăsa mai tare pe pedala controlului, cu atât li se va căuta mai mult în coarne.
Nedreptatea
O altă cauză a nemulțumirii este nedreptatea. Persoanele care simt că sunt tratate incorect sau că nu primesc ceea ce merită pot dezvolta sentimente de nemulțumire față de ceilalți sau față de sistemul în care trăiesc. Se manifestă prin furie, resentimente sau prin dorința de răzbunare, iar acest sentiment li se trage din copilărie. Ei cred că, indiferent ce fac, lumea este un loc ostil, plin de nedreptate și nu pot să fie decât nemulțumiți.
Așteptările false
Așteptările false sunt o altă sursă de nemulțumire. Ne așteptăm ca lucrurile să fie exact așa cum le-am proiectat noi, ne așteptăm să primim o anumită recompensă. Doar că realitatea ne contrazice, iar când ne contrazice, suntem dezamăgiți și nemulțumiți. Uneori, persoanele își creează iluzii sau speranțe nerealiste despre cum ar trebui să fie viața lor, relațiile lor, cariera lor sau aspectul lor fizic. Când aceste așteptări nu se împlinesc, se simt frustrate, dezamăgite și nemulțumite.
Unii oameni trăiesc în viitor și nu în prezent. Ei sunt mereu preocupați de ceea ce va urma, de ceea ce trebuie să facă sau de ceea ce ar putea să se întâmple. Se concentrează pe un obiectiv care va urma. Ei nu se bucură de momentele frumoase din viața lor și nu apreciază ceea ce au deja. Aceștia sunt adesea nemulțumiți de situația lor actuală și caută mereu altceva. Pentru că trăiesc în viitor, drumul până la obiectivul lor, indiferent care ar fi acesta, le creează un sentiment de nemulțumire, devine un chin.
Există și persoane cărora le place să fie nemulțumite. S-au obișnuit cu această stare, ba chiar le convine, pentru că întotdeauna va exista cineva care va încerca să le facă pe plac pentru a-i mulțumi. Dacă la job va fi mai greu, colegii și șeful se satură la un moment dat și impun limite, vor încerca acasă, cu partenerul sau cu apropiații. Dacă găsesc mediul potrivit, se vor scălda în starea de nemulțumire oricât vor dori.
Nemulțumiții care se complac în această stare se plâng constant, critică tot și toate, nu văd partea bună a lucrurilor și nu se mulțumesc cu nimic. Aceste persoane au o atitudine negativistă și pesimistă față de viață și față de sine. Folosesc nemulțumirea ca o modalitate de a atrage atenția, de a evita responsabilitatea sau de a se justifica.
Nemulțumirea se poate transforma într-un obicei care hrănește starea de nemulțumire.
Cu cât o persoană este mai nemulțumită, cu atât va găsi mai multe motive să fie nemulțumită. Nemulțumirea devine astfel un cerc vicios care afectează starea de bine a lui și a celor din jur.
Cum ajunge un om normal un nemulțumit plenar?
Nemulțumitul profesional
Să-l luăm pe Ion, de exemplu. Ion este un angajat bun, care se străduie din greu să-și facă treaba bine. Dar, după o vreme, bagă de seamă că nu primește niciun feedback, iar când îl primește nu este pe placul lui. Începe să-și suspecteze șeful de incompetență, iar pe colegi de invidie și răutate. Când prinde ocazia, nu se abține să nu-i acuze, să-i critice sau chiar să le reproșeze că treaba nu merge bine doar din cauza lor.
Există două scenarii posibile: lui Ion i se permite, în continuare, un astfel de comportament, ceea ce îl încurajează să fie din ce în ce mai nemulțumit, sau să i se taie din avânt, să fie dat afară la un moment dat, pe motiv că dezbină echipa.
În concluzie, devenim nemulțumiți atât cât ni se permite.
S-a lecuit Ion de nemulțumire? Nu știm. Știm doar că are doua variante. Să-și revizuiască atitudinea pentru a obține un feedback pozitiv, sau să o ia de la capăt la un alt job, cu aceleași probleme în final.
Ceea ce este sigur, este că, dacă Ion ar fi primit o reacție de acceptare din partea celorlalți, aceasta ar fi intrat sigur într-un cerc vicios al nemulțumirii. Ar fi continuat să se plângă și să critice fără să facă nimic pentru a-și schimba situația. Ar fi căutat validare și confirmare din partea celor care i-ar fi susținut nemulțumirea și ar fi respins orice sugestie sau opinie diferită.
Ion ar fi devenit dependent de nemulțumire ca o modalitate de a-și exprima identitatea și emoțiile și astfel el devine un nemulțumit cronic.
Mai există și varianta în care Ion este Nemulțumit de meserie, iar o reacție de respingere din partea celorlalți, l-ar fi împins într-un conflict deschis sau ascuns cu sursa nemulțumirii sale, șeful și colegii. Ion va încerca să controleze sau să schimbe cauza externă, prin presiune, manipulare, amenințare sau agresiune. Într-un limbaj mai neaoș, nu-i bine nicicum cu Ion 🙂

Nemulțumitul acasă, în cuplu
Un nemulțumit în cuplu este o persoană care nu este satisfăcută de relația sa cu partenerul. După ce-și dă demisia de la job, Ion merge acasă și începe cu:
- plângeri, critici, reproșuri sau acuzații la adresa partenerului
- evitare, indiferență, izolare sau retragere din viața de cuplu
- control, manipulare, amenințare sau agresiune față de partener
- infidelitate, aventuri, flirturi sau relații extraconjugale, fără să își asume responsabilitatea sau consecințele.
Reacțiile pe care le provoacă un nemulțumit asupra celor din jur pot fi diferite, în funcție de modul în care se manifestă nemulțumirea. Unele dintre reacțiile posibile sunt:
- Empatie, compasiune, încurajare sau ajutor. Încerci să-l înțelegi și să-l ajuți.
- Indiferență, evitare, respingere sau ostilitate: Te-ai săturat să tot strâmbe din nas la orice și-l ocolești.
- Imitație, identificare sau aliere cu el: doi nemulțumiți care se înțeleg și sprijină unul pe altul în nemulțumirea lor, un cocktail perfect.
Nemulțumirea poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și mentale a persoanei, precum și asupra relațiilor sociale și profesionale. De la stres, anxietate și depresie, la iritabilitate, insomnie, oboseală și dureri de cap.În cazuri grave, la conflict, izolare, gelozie, divorț sau ruptură în familie.
Ca o idee cel puțin interesantă despre nemulțumiți, nemulțumirea și deciziile unor mari lideri celebri din istorie pe plan social, politic sau social au dus la schimbări majore în lume. Martin Luther a fost un călugăr și un teolog german, care a fost nemulțumit de practicile și doctrinele Bisericii Catolice și a inițiat Reforma Protestantă./ Iulius Caesar a fost un general și un politician roman, care a fost nemulțumit de situația Republicii Romane și a dorit să devină dictator, iar Napoleon Bonaparte a fost un general și un împărat francez, care a fost nemulțumit de situația Franței după Revoluția Franceză și a dorit să creeze un imperiu european sub conducerea sa.
Poate că acest lucru se datorează faptului că nemulțumirea pe plan personal este mai greu de observat și de măsurat decât nemulțumirea pe plan profesional, social sau politic. Sau poate că acest lucru se datorează faptului că nemulțumirea pe plan personal nu este o sursă de inspirație sau de motivație pentru a crea ceva bun sau a face progres, ci mai degrabă un obstacol sau o piedică.
Nemulțumitului i se ia darul? Sau i se dă:)
Totuși, există și cazuri în care nemulțumirea pe plan personal poate fi transformată în ceva pozitiv, dacă persoana își dorește să își schimbe situația și să își îmbunătățească starea de bine. Pentru a afla cum poți face asta, te aștept în grupul meu de Facebook Programe By Florin Alexandru.