Comandă Kitul Harta Emoțiilor și primești Harta PRINTATĂ 70 x 100 cm,cardurile explicative pentru cele 156 emoții, ghidul de implementare, fișele de lucru și drept de folosință publică în cabinet, la clasă sau la birou și BONUS: Tiparele de Gândire!
Harta Emoțiilor™
Instrumentul de la care începe
dezvoltarea inteligenței emoționale
Apare atunci când îi atribuim starea noastră de bine persoanei pe care o idolatrizăm și pare că, fără prezența ei în viața noastră, nu avem cum să fim bine, să ne mai simțim împliniți.
Se resimte extrem de intens și pare că viața noastră depinde de o altă persoană.
Reacția este de a căuta cu disperare prezența persoanei idolatrizate - chiar și atunci când ești alături de ea, cauți ca interacțiunea să se repete mereu.
Apare atunci când suntem cu totul conectați cu o persoană dragă și abia așteptăm să petrecem timpul împreună cu ea.
Se resimte foarte intens senzația de bine și căldură interioară și vrem să o trăim din nou și din nou.
Reacția este de a căuta să petrecem cât mai mult timp în preajma persoanei adorate.
Apare atunci când vrem să ne arătăm iubirea față de o persoană dragă prin a nu da voie altora să o judece.
O emoție care poate duce cu ușurință spre idolatrie. Se resimte prea intens senzația de iubire și tinde adesea să fie dezechilibrată, cealaltă persoană neîmpărtășind aceeași intensitate a emoției.
Reacția este de a supra-proteja cealaltă persoană.
Apare atunci când te bucură foarte tare interacțiunea cu o altă persoană și vrei să întorci starea de bine din interior.
O resimțim mai intens și vrem să oferim ceea ce simțim.
Reacția este de a oferi aceeași stare de bine celeilalte persoane, fiind amabil și extrem de implicat în interacțiune.
Apare atunci când ne simțim apropiați, înțeleși și conectați cu persoana de lângă noi.
Apare vulnerabilitatea de la sine și încrederea în mod natural.
Se resimte ca ceva familiar, cunoscut, natural, fără nicio prejudecată. O senzație plăcută de apropiere.
Reacția este de a susține această interacțiune și de a o impulsiona.
Apare atunci când observăm anumite caracteristici care ne plac la o altă persoană.
O resimțim ca o apreciere mai profundă, interioară, față de calitățile unei persoane sau față de un concept cu care rezonăm deplin.
Reacția firească este de a căuta un mod de a ne exprima admirația față de persoana respectivă.
Apare atunci când lucrurile sunt exact așa cum ne dorim și cum am visat să fie viața noastră.
Este emoția trăită cel mai adesea în copilărie.
Este un soi de bucurie orientată spre acțiune, spre a o reproduce din nou și din nou, confundată adesea cu fericirea însăși.
O resimțim intens și ne oferă un impuls de energie din care generăm acțiuni îndreptate spre reproducerea acestor senzații.
Entuziasmul generează dorința clară de a recrea momentele trăite — prin planificarea unor situații asemănătoare și prin propunerea de activități cu scopul de a retrăi aceeași emoție.
Apare atunci când simțim dorința de a ne apropia de o altă persoană și validăm interacțiunea prin amabilitatea pe care o arătăm.
A nu se confunda cu amabilitatea impusă sau falsă, cea prezentată forțat — de exemplu, vânzătorii din magazinele scumpe de îmbrăcăminte, recepționerii de la hotel sau orice membru al unei echipe care oferă un serviciu pe care îl achiziționăm.
O resimțim ca o senzație de dăruire, de oferire, de a fi prezent pentru persoana din fața noastră.
Este o senzație plăcută, care ne oferă totodată promisiunea a ceva mai mult — astfel că, prin amabilitate, căutăm să obținem o conexiune mai profundă.
Apare atunci când primim validare pentru modul în care ne-am comportat și vedem cum ceilalți apreciază comportamentul nostru, sau în urma dialogului nostru interior în care ne spunem cuvinte de susținere.
O resimțim ca o senzație mai plină care ne cuprinde parcă tot corpul și ne dă o stare generală de bine.
Ne place senzația și o lăsăm să fie în tot corpul, căutând să amplificăm senzația simțită.
Apare atunci când suntem mulțumiți de comportamentul nostru sau de interacțiunea cu o altă persoană.
O resimțim ca o stare plăcută ce ne binedispune.
Este o senzație plăcută pe care căutăm să o simțim cât mai des.
Apare atunci când ceea ce vedem ne stârnește interesul.
O resimțim ca o stare de curiozitate interioară pe care vrem să ne-o satisfacem.
Este o senzație plăcută pe care vrem să o amplificăm.
Apare atunci când suntem cu totul prinși în ceea ce facem și tot ceea ce ne-am dorit este tocmai să facem cu pasiune ceea ce facem - și asta ne împlinește.
O resimțim foarte intens, timpul dispare și ne pierdem cu totul în ceea ce facem.
Reacția este de a nu ne mai opri din ceea ce facem.
Apare atunci când ne simțim răsplătiți pentru toate eforturile pe care le-am depus pentru a obține ceva atât de important.
O resimțim intens, la modul cel mai plăcut cu putință.
Reacția este de a celebra tot ceea ce am realizat.
Apare atunci când ceea ce ne-am dorit foarte mult conștientizăm că l-am obținut, că îl avem deja.
Se resimte ca o stare de bine călduroasă în interior.
Reacția este de a ne bucura de ceea ce avem și a fi recunoscători realizării conștientizate.
Apare atunci când îți dorești cu adevărat ca ceva important pentru tine să se întâmple.
Se resimte ca o chemare interioară intensă pe direcția dorită, ca și când acel ceva îți aparține deja.
Reacția este să te poziționezi ca și când ai acel ceva deja - să acționezi ca și când îl deții.
Apare atunci când suntem cu totul implicați în a ne îndeplini obiectivul dorit și suntem dispuși să facem orice este nevoie pentru a obține ceea ce ne dorim.
Se resimte ca o presiune interioară crescută care ne determină să facem tot ce ține de noi pentru a obține obiectivul dorit.
Reacția este de a ne încrâncena, de a ne depăși limitele și de a ajunge la obiectivul dorit.
Apare atunci când ne dorim ceva foarte mult și facem eforturi pentru a obține ceea ce ne dorim.
Se resimte ca o încărcătură emoțională intensă care ne determină să facem eforturi mai mari pentru a obține ce ne dorim.
Reacția este de a ne concentra doar pe obiectivul propus și de a ignora orice factor perturbator.
Apare atunci când găsim o soluție pentru a obține ceea ce ne dorim și suntem cu totul pregătiți să dăm totul pentru a ajunge la obiectivul dorit.
Se resimte ca o presiune interioară ușor crescută care ne spune că trebuie să facem ce ține de noi pentru a obține obiectivul dorit.
Reacția este de a face ce ține de noi pentru a ne atinge obiectivul.
Apare atunci când ne dorim ceva mult și ne concentrăm pentru a obține acel ceva.
Se resimte ca o presiune interioară plăcută - chiar competitivă, aș spune.
Reacția este de a face ce este nevoie pentru a obține ce ne dorim.
Apare atunci când un anumit comportament sau o etapă importantă s-a întâmplat exact așa cum ne-am dorit.
O resimțim ca o senzație de bine interior, asemănătoare cu plăcerea, dar mai profundă - una în care binele din interior se resimte și în corpul fizic.
Reacția este de a sta în mulțumire și de a încerca inconștient să menținem starea cât mai mult timp.
Apare atunci când vrem să o mângâiem pe persoana dragă nouă și căutăm să ne conectăm cu ea.
Se resimte plăcut la atingere, dar cel mai important este căldura interioară pe care o preluăm și o transmitem în același timp persoanei de care ne simțim atrași.
Reacția este de a susține conectarea și de a da curs atingerilor.
Este o emoție care apare atunci când ni se face poftă de persoana din fața noastră - să o atingem, să o sărutăm, să o îmbrățișăm și altele asemenea.
O resimțim ca o stare de dorință interioară.
Este o senzație plăcută căreia vrem să îi dăm curs.
Este o emoție care apare atunci când ne simțim atrași de o persoană.
O resimțim ca o dorință de apropiere de persoana respectivă.
Este o senzație plăcută care anticipează ceva și mai plăcut - și căreia vrem să îi dăm curs.
Apare atunci când ceea ce vedem ne stârnește interesul.
O resimțim ca o stare de curiozitate interioară pe care vrem să ne-o satisfacem.
Este o senzație plăcută pe care vrem să o amplificăm.
Apare atunci când realitatea ne depășește cu mult așteptările.
O emoție care pare că aparține mai mult corpului fizic, datorită senzațiilor extreme resimțite în corp — tocmai de aceea se încearcă reproducerea ei prin tot felul de substitute.
O resimțim extrem de intens — parcă tot corpul fizic amorțește, intră într-o stare de bine extrem în care timpul dispare, armonia o vedem în tot și toate, simțim furnicături în corpul fizic, ni se face pielea de găină și dispar gândurile cu totul.
O emoție care ne copleșește la propriu — datorită stării de bine interior nu simțim aproape nimic, dar după ce trăim extazul, simțim oboseala generată de intensitatea acestei emoții.
Reacția lipsește cu desăvârșire — tot ceea ce simțim duce la o lipsă a acțiunii.
Ne pierdem în ceea ce simțim și nimic altceva nu mai contează.
Apare atunci când totul se întâmplă așa cum ne-am dorit și dăm pe afară de fericire.
Se resimte extrem de intens — o stare de efervescență interioară pe care vrem să o împrăștiem în exterior.
Reacția este de a da mai departe starea de bine și de a încerca să îi determinăm și pe ceilalți să simtă la fel.
Apare atunci când totul în jurul nostru este exact așa cum ne-am dorit, datorită eforturilor de a obține un anumit rezultat.
O emoție unică pe care o căutăm în toate felurile posibile pe parcursul vieții.
O resimțim foarte intens — o senzație de bine, de prea plin ce dă pe afară.
Parcă tot ceea ce este în jurul nostru se contaminează cu fericirea pe care o trăim.
O senzație care nu durează foarte mult, ci cât timp celebrăm realizarea avută.
Reacția este de a o lăsa să fie și de a o trăi cum știm mai bine — pierzându-ne în ceea ce simțim.
Apare atunci când ne simțim răsplătiți pentru toate eforturile pe care le-am depus pentru a obține ceva atât de important.
Se resimte intens, în modul cel mai plăcut cu putință.
Reacția este de a celebra realizarea avută.
Apare atunci când primim feedback pozitiv referitor la comportamentul nostru sau când observăm că reacția celorlalți ne confirmă că facem exact ceea ce trebuie pe drumul nostru spre fericire.
Se aseamănă cu recunoștința ca emoție.
Se simte intens — o senzație de bine plină și intensă în interior, care tinde parcă să dea pe afară, să se împrăștie și la ceilalți.
Reacția este de a reproduce comportamentul care a dus la aceste senzații interioare și de a prelungi starea cât mai mult.
Apare atunci când un anumit comportament sau o etapă importantă s-a întâmplat exact așa cum ne-am dorit.
O resimțim ca o senzație de bine interior, asemănătoare cu plăcerea, dar mai profundă — una în care binele din interior se resimte și în corpul fizic.
Reacția este de a sta în mulțumire și de a încerca inconștient să menținem starea cât mai mult timp.
Apare atunci când vrem să o mângâiem pe persoana dragă nouă și căutăm să ne conectăm cu ea.
Se resimte plăcut la atingere, dar cel mai important este căldura interioară pe care o preluăm și o transmitem în același timp persoanei de care ne simțim atrași.
Reacția este de a susține conectarea și de a da curs atingerilor.
Apare atunci când suntem mulțumiți de comportamentul nostru sau de interacțiunea cu o altă persoană.
O resimțim ca o stare plăcută ce ne binedispune.
Este o senzație plăcută pe care căutăm să o simțim cât mai des.
Apare atunci când simțim că facem ceea ce trebuie și corpul se destinde, ca și când ar urma să primească ceva.
O resimțim ca o senzație de ușurare interioară care se transmite și în corpul nostru fizic.
Reacția este de a lăsa corpul fizic să se relaxeze și de a ne adânci în această stare.
Apare atunci când suntem surprinși de realitate pentru că totul este exact așa cum ne-am dorit, perfect la propriu.
O resimțim extrem de intens și pur și simplu nu mai știm ce să facem de bucurie datorită exploziei de senzații plăcute din interior.
Putem asemăna cu trăirea muzicală perfectă pe care o caută orice compozitor atunci când construiește o partitură.
Reacția este de a ne pierde în această emoție, de a ne lăsa duși de starea extrem de intensă din interior.
Apare atunci când totul se întâmplă așa cum ne-am dorit și dăm pe afară de fericire.
Se resimte extrem de intens, o stare de efervescență interioară pe care vrem să o împrăștiem în exterior.
Reacția este de a da mai departe starea de bine și a încerca să-i determinăm și pe ceilalți să simtă la fel.
Apare atunci când totul în jurul nostru este exact așa cum ne-am dorit, datorită eforturilor de a obține un anumit rezultat.
O emoție unică pe care o căutăm în toate felurile posibile pe parcursul vieții.
O resimțim foarte intens — o senzație de bine, de prea plin ce dă pe afară.
Parcă tot ceea ce este în jurul nostru se contaminează cu fericirea pe care o trăim.
O senzație care nu durează foarte mult, ci cât timp celebrăm realizarea avută.
Reacția este de a o lăsa să fie și de a o trăi cum știm mai bine — pierzându-ne în ceea ce simțim.
Apare atunci când a venit vremea să celebrăm realizarea avută, așa că arătăm și celorlalți bucuria noastră.
O resimțim foarte intens și parcă tot corpul nostru dansează de bucurie.
Reacția este de a împărtăși starea de bine interioară cu ceilalți, parcă dorind să dăm din binele resimțit.
Apare atunci când totul se întâmplă întocmai cu așteptările noastre.
O resimțim extrem de intens și parcă tot corpul nostru este într-o stare de armonie totală.
Reacția este de a o tot trăi și a tot reproduce. Chiar ajungem adesea să alergăm după ea.
Apare atunci când suntem extrem de mulțumiți de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și apare o stare de bine interioară naturală.
O resimțim ca pe o senzație intensă de mulțumire în care apare un zâmbet larg, natural și incontrolabil care se afișează pe fața noastră.
Veselia are capacitatea de a transforma tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și de a vedea totul din perspectiva senzațiilor resimțite.
Reacția este de a da mai departe și a-i determina și pe ceilalți să simtă aceste senzații.
Apare atunci când lucrurile sunt exact așa cum ne dorim și cum am visat să fie viața noastră.
Este emoția trăită cel mai adesea în copilărie.
Este un soi de bucurie orientată pe acțiune, pe a o reproduce din nou și din nou, confundată adesea cu fericirea însăși.
O resimțim intens și ne oferă un impuls de energie din care generăm acțiuni pe direcția reproducerii acestor senzații trăite.
Entuziasmul generează dorința clară de a se reproduce prin a planifica momente asemănătoare, prin a propune tot felul de acțiuni doar cu scopul clar ca emoția să fie retrăită.
Apare atunci când un anumit lucru din jurul nostru ne distrează și ne produce o senzație de joacă pură.
O resimțim ca o joacă interioară, ca o formă de puritate ușoară și lejeră cumva.
Reacția este de a încuraja să fie și de a impulsiona lucrurile în a o simți mai intens.
Apare atunci când primim validare pentru modul in care ne-am comportat și vedem cum ceilalți apreciază comportamentul nostru, sau în urma dialogului nostru interior în care ne spunem cuvinte de susținere.
O resimțim ca o senzație mai plină care ne cuprinde parcă tot corpul și ne dă o stare generală de bine.
Ne place senzația și o lăsăm să fie în tot corpul căutând să amplificăm senzația simțită.
Apare atunci când suntem mulțumiți de comportamentul nostru sau de interacțiunea cu o altă persoană.
O resimțim ca o stare plăcută ce ne binedispune.
Este o senzație plăcută pe care căutăm să o simțim cât mai des.
Apare atunci când suntem cu totul conectați cu o persoană dragă și abia așteptăm să petrecem timpul împreună cu ea.
Se resimte foarte intens senzația de bine și căldură interioară și vrem să o trăim din nou și din nou.
Reacția este de a căuta să petrecem cât mai mult timp în preajma persoanei adorate.
Apare atunci când ne dedicăm unei anumite cauze cu totul și uităm de noi pe drumul acesta.
Resimțim devotamentul ca un scop în sine mai presus de noi înșine, înălțător și plin de sens.
Reacția este de a ne menține mai tot timpul atenția asupra obiectului devotamentului și a ne dărui cu totul actului de devotament.
Apare atunci când propria noastră natură se exprimă și iubim cu tot ceea ce suntem.
O resimțim ca o stare de celebrare a vieții, a momentului prezent. Suntem dornici să acceptăm și să primim din plin tot ce ne oferă viața.
Energia pe care o oferă iubirea are puterea de a fi și de a oferi liber, fără nicio condiție.
Reacția este să iubim necondiționat și să lăsăm acest bine din noi să se reverse asupra unei persoane sau chiar asupra tuturor celorlalți.
Apare atunci când renunțăm la propria persoană și suntem cu totul dedicați binelui altei persoane.
O resimțim ca o senzație de prea plin care există în noi fără ca măcar să știm și pe care vrem să o oferim celorlalți în mod special sau chiar nouă înșine.
Reacția este de a oferi altei persoane iubire cum știm mai bine, cu multă blândețe, dar această iubire o putem îndrepta și spre noi înșine.
Apare atunci când observăm anumite caracteristici care ne plac la o altă persoană.
O resimțim ca o apreciere mai profundă interioară la adresa unor calități ale altei persoane sau asupra unui concept cu care rezonăm deplin.
Reacția este de a căuta un mod de a ne arăta admirația față de persoana respectivă.
Apare atunci când un anumit comportament sau o etapă importantă s-a întâmplat exact așa cum ne-am dorit.
O resimțim ca o senzație de bine interior, asemănătoare cu plăcerea, dar mai profundă — una în care binele din interior se resimte și în corpul fizic.
Reacția este de a sta în mulțumire și de a încerca inconștient să menținem starea cât mai mult timp.
Apare atunci când știm că viața este frumoasă, doar că va trebui să găsim o cale pentru a trăi frumusețea ei.
O resimțim ca o senzație plină ce ne determină să trecem la acțiune, de a găsi calea prin care să ne bucurăm de viață.
Reacția este de a căuta oportunitățile în orice situație.
Apare atunci când știm că viața este frumoasă, dar pare că nu mai ajungi la a o trăi în toată splendoarea ei.
Se simte ca o senzație de pierdere amestecată cu speranță, și este îndeajuns de intensă încât să ne lăsăm „furați" de ea.
Reacția este de a ne uita la ce am pierdut, dar și la ce am câștigat sau chiar la ce avem de câștigat în viitorul apropiat.
Apare atunci când știm că ceva bun tot se va întâmpla indiferent de provocări.
O resimțim ca o senzație ce ne animă și ne dă impulsul să trecem la acțiune.
Reacția este de a ne încărca și motiva pentru a simți ce are viața de oferit.
Apare atunci când suntem cu totul conectați cu persoana dragă și îndrăgostirea atinge punctul cel mai intens.
Se resimte extrem de intens senzația de căldură interioară și pare că toată viața o să trăim această stare de bine.
Reacția este de a ne pierde în această stare și a ne dori să o trăim cât mai des cu putință.
Apare atunci când suntem cu totul conectați cu o persoană dragă și abia așteptăm să petrecem timpul împreună cu ea.
Se resimte foarte intens senzația de bine și căldură interioară și vrem să o trăim din nou și din nou.
Reacția este de a căuta să petrecem cât mai mult timp în preajma persoanei adorate.
Apare atunci când suntem pasionați de persoana din fața noastră pentru ceea ce pare că ne oferă, senzațiile interioare pe care i le atribuim.
Se resimte foarte intens ca și când existența noastră ar depinde de cealaltă persoană.
Este momentul de îndrăgostire aproape de apogeu care se trăiește foarte intens.
Reacția este de a trăi la intensitate maximă interacțiunea cu persoana dragă.
Apare atunci când vrem să ne arătăm iubirea față de o persoană dragă prin gesturi calde și blânde.
Se resimte foarte intens senzația de căldură interioară și tindem să o exprimăm prin gesturi de iubire specifice.
Reacția este de a oferi din ceea ce simțim persoanei dragi dintr-un soi de recunoștință pentru starea simțită. Cert este că atribuim senzațiile interioare simțite celeilalte persoane.
Apare atunci când vrem să ne arătăm iubirea față de o persoană dragă purtându-i de grijă și încercând să o protejăm.
Se resimte prea intens senzația de iubire și tinde adesea să fie dezechilibrată, cealaltă persoană neîmpărtășind aceeași intensitate a emoției.
Reacția este de a supraproteja cealaltă persoană.
Apare atunci când ne dorim cu tot ceea ce suntem să ne conectăm fizic cu persoana de care ne place atât de mult.
Se resimte foarte intens în interior și tot ce ne dorim este să o atingem pe persoana dorită, să o simțim, să ne conectăm fizic.
Reacția este să căutăm atingerea și conectarea fizică în orice fel cu putință.
Apare atunci când ne dorim cu adevărat ca ceva important pentru noi să se întâmple.
Se resimte ca o chemare interioară intensă pe direcția dorită de noi, ca și când acel ceva deja ne aparține, îl avem.
Reacția este să ne poziționăm ca și când am avea acel ceva, îl deținem deja.
Apare atunci când ne bucură foarte tare interacțiunea cu o altă persoană și vrem să întoarcem starea de bine din interior.
O resimțim intens și vrem să oferim ceea ce simțim.
Reacția este de a oferi aceeași stare de bine celeilalte persoane, fiind amabili și extrem de implicați în interacțiune.
Apare atunci când suntem clar interesați de persoana din fața noastră și ne dorim să fim cu ea, așa că începem să o seducem.
Seducția este forma prin care ajungem la iubire, la a ne simți iubiți, cu alte cuvinte este modul prin care ne generăm în interior senzația de căldură interioară, de bine interior căreia îi spunem iubire pe scurt.
O resimțim ca o senzație de ușoară căldură interioară, dar care promite și ne determină să facem ce e necesar pentru a o amplifica.
Reacția este ca prin ceea ce facem să o determinăm pe cealaltă persoană să fie și ea atrasă și să împărtășească aceleași emoții simțite.
Apare atunci când vrem mai mult de la persoana de care ne place și îi căutăm privirea, căutăm conectarea și facem eforturi în a genera aceleași reacții din partea ei.
O resimțim ca o senzație intrigantă și incitantă în interior care promite mai multe senzații intense.
Reacția este de a căuta atenția celeilalte persoane prin tot felul de gesturi subtile: o privire pe ascuns, când se întâlnesc privirile, rămânem mai mult acolo încercând să ne conectăm cu cealaltă persoană, mâna prin păr, vocea mai suavă, mai caldă, un chicot scos pe neașteptate sau o atingere intenționată, dar care pare că este întâmplătoare.
Îi căutăm privirea insistent, iar atunci când ni se întâlnesc privirile, rămânem acolo mai mult forțând conectarea cu ea.
Apare atunci când vrem să o mângâiem pe persoana dragă nouă și căutăm să ne conectăm cu persoana respectivă.
Se resimte plăcut la atingere, dar cel mai important este că apare căldura interioară pe care o preluăm și transmitem în același timp persoanei de care ne simțim atrași.
Reacția este de a susține conectarea și de a da curs atingerilor.
Apare atunci când simțim să ne apropiem de o altă persoană și validăm interacțiunea prin dispoziția noastră arătată.
A nu se confunda cu amabilitatea impusă / falsă, cea care este forțat prezentată. De exemplu vânzătorii din magazinele scumpe de îmbrăcăminte, recepționerii de la hotel sau orice membru al unei echipe care oferă un serviciu pe care noi îl achiziționăm.
O resimțim ca o senzație plină de a da, de a oferi, de a fi la dispoziția persoanei din fața noastră.
Este o senzație plăcută, dar care ne oferă promisiunea de mai mult, așa că prin amabilitate căutăm să „obținem" mai mult.
Apare atunci când interacționăm cu o persoană de care ne place și avem ocazia să arătăm că gândim la fel, suntem la fel și că avem lucruri în comun.
Se resimte ca o senzație de apartenență familiară și ne dorim să arătăm acest aspect.
Reacția este de a găsi puncte comune din punct de vedere comportamental și a ne asocia gândurile, ideile, credințele și perspectivele.
Apare atunci când o persoană din fața noastră ne place și ne simțim atrași de ea.
Se resimte ca o senzație de plăcere interioară și ne îndreptăm cu toată atenția spre ea.
Reacția este de a arăta cât se poate de clar că ne simțim atrași și suntem interesați.
Apare atunci când o persoană din fața noastră ne place și arătăm deschidere.
Se resimte ca o senzație ușoară de plăcere și pare că sursa senzației este o altă persoană.
Reacția este de a atribui senzația de bine din interior unei alte persoane, iar asta cere să amplificăm ceea ce simțim.
Apare atunci când elementul de surpriză ne lasă fără aer datorită impactului extrem de intens; se întâmplă uneori când dăm nas în nas cu ursul în pădure sau când avem un coșmar în timpul somnului.
Se resimte incredibil de intens, iar corpul încremenește la propriu din cauza încleștării musculare.
Încleștarea musculară este atât de intensă încât nu avem cum să o desfacem secunde bune.
Apare atunci când elementul de surpriză ne lasă fără aer datorită impactului foarte intens.
Se resimte extrem de intens, iar corpul îngheață.
Reacția este de a nu putea reacționa, de a fi prinși în acest blocaj.
Apare atunci când elementul de surpriză ne lasă fără aer datorită impactului intens.
Se resimte extrem de intens, iar corpul tot se pregătește pentru starea de luptă, fugi sau îngheață.
Reacția este de a îngheța cu totul fără să putem reacționa.
Apare atunci când elementul surpriză este atât de puternic încât ne blocăm, nu mai avem nicio reacție.
Se resimte foarte intens, iar blocajul este mult mai puternic decât pare pentru că se resimte în tot corpul.
Reacția este de a îngheța la propriu.
Apare atunci când elementul surpriză este puternic și pare că ne blochează.
Se resimte intens și pare că nu mai putem reacționa.
Reacția este de a ne bloca, dar după câteva secunde ne revenim și ieșim din blocaj.
Apare atunci când elementul surpriză este atât de puternic încât rămânem fără nicio reacție.
Se resimte foarte intens și ne blocăm datorită evenimentului neașteptat care apare.
Reacția este de a ne bloca preț de câteva secunde fără să știm ce reacție să avem mai departe.
Apare atunci când ceva neașteptat se întâmplă în viața noastră fără să avem vreo reacție
Se resimte intens și ne blocăm pentru câteva clipe.
Reacția este de a ne bloca.
Apare atunci când ceva neașteptat se întâmplă.
Se resimte ca un moment neașteptat în care suntem mirați de ceea ce se întâmplă.
Reacția este să rămânem surprinși de evenimentele întâmplate.
Apare atunci când ni se relevă un adevăr de necontestat în fața căruia ne simțim copleșiți și căutăm instant să îl integrăm în ceea ce suntem simțind această stare de împlinire totală.
Ne simțim ca și când suntem totuna cu viața și cu tot ceea ce este animat. Este o stare profundă de împlinire interioară pe care ne dorim să o trăim cât mai mult devenind un fel de ghidaj sau un far pentru căutările noastre din viața de zi cu zi.
Reacția este să ne pierdem în această stare și să renunțăm la orice efort pentru a nu o pierde. Apare un fel de „stilness”, mai exact refuzăm să mai facem ceva și stăm pur și simplu cu această stare intensă de bine.
Apare atunci când ne împăcăm cu tot ceea ce este și nu mai căutăm sub nicio formă să controlăm nimic.
O stare de nimic plin, în care ne bucurăm de viață fără să ne spunem vreo poveste.
Trăim pacea exact așa cum este și o căutăm mereu, dorind inconștient să ne formăm un obicei din a trăi această stare.
O simțim ca o stare de mulțumire totală interioară, dar și de goliciune în același timp.
Pacea ne relevă natura noastră, pe care o atingem atunci când suntem conectați cu ceea ce suntem, cu viața însăși.
Reacția este să ne pierdem în această stare.
Dispare timpul și spațiul.
Ritmul vieții se încetinește și apare natural alegerea păcii în detrimentul oricărei alte stări sau emoții, ori de câte ori avem ocazia.
Apare atunci când gândurile dispar pentru că ne dăm seama că nu avem nevoie de ele pentru a funcționa.
O resimțim ca pe o stare de liniște totală indiferent de zgomotul din jurul nostru, ca și când am fi tot timpul conectați la liniștea din spatele zgomotului.
Reacția este de a ne pierde în liniștea asta.
Apare atunci când conștientizăm ce cadou minunat am primit din partea Universului, a lui Dumnezeu sau a oricărei entități în care credem, prin oportunitatea de a ne trăi viața și a fi conștienți de ea.
Apare atunci când începem să observăm cadourile vieții. Când începem să vedem micile bucurii ale vieții pe care nu le vedeam în trecut. Trăim recunoștința dacă vedem un fluture cum zboară sau o floare frumoasă. Tot ceea ce trăim începe să se potențeze, să devină mai frumos, mai aproape de noi; simțim că facem parte și suntem totuna cu ceea ce trăim.
O simțim ca o stare profundă de bine în care ne pierdem atât timp cât atenția ne este direcționată asupra lucrurilor frumoase din viața noastră.
Paradoxul este că totul este frumos în viața noastră, dar se cere a fi descoperit prin simpla renunțare la ego sau la ceea ce se bagă în fața frumosului.
Reacția este de a ne uita și la alte elemente din viața noastră cu recunoștință și de a căuta să retrăim din nou și din nou această stare de bine profundă.
Apare atunci când integrăm în practica noastră încrederea în viață, în modul în care aceasta se manifestă, fără nicio poveste care să destabilizeze această încredere și fără a mai da voie interpretării să altereze această încredere.
O resimțim ca pe o direcție pe care o primim în dar din partea vieții și ne lăsăm duși de această energie vie. Doar că de data aceasta alegem conștient să dăm drumul controlului.
Reacția este de a ne bucura de lucrurile mici pe care începem să le observăm, cele care par nesemnificative, cum ar fi un apus sau un copac pe sub care trecem. Începi să vezi cadourile pe care viața ți le oferă.
Apare atunci când un anumit comportament sau o etapă importantă s-a întâmplat exact așa cum ne-am dorit noi.
O resimțim ca o senzație de bine interior, asemănătoare cu plăcerea, dar este una plină în care binele din interior se resimte și în corpul fizic.
Reacția este de a sta în mulțumire și de a încerca inconștient să menținem starea cât mai mult timp.
Apare starea naturală a ta pentru că înțelegi că starea ta de bine nu mai depinde aproape deloc de exterior și asta se resimte și în corpul fizic.
Apare atunci când ne prioritizăm pe noi înșine și alegem conștient să nu mai fim prinși în diverse gânduri, dorințe sau nevoi de satisfăcut.
Alegem să acceptăm lucrurile exact așa cum sunt fără să ne dorim să le mai schimbăm.
Se resimte ca o stare de eliberare interioară în care începi să te simți mai ușor.
Reacția este de a ne „așeza" în corp, de a da drumul la tensiunea de care ne-am dorit să scăpăm.
Apare atunci când scăpăm de o situație care punea presiune pe noi.
O simțim ca pe ceva ușor în interior și plăcut.
Reacția este de a ne relaxa.
Te relaxezi și apare starea de bine.
Este o emoție de la care pleacă toate celelalte, iar din punctul de vedere al tensiunii emoționale este „punctul 0".
Se simte ca o stare de nimic, dar nu unul nepotrivit, ci doar un nimic fără nicio poveste atașată.
Reacția este de a fugi de acest punct când îl simțim la început, apoi îl căutăm inconștient pentru că este starea noastră naturală, cea la care simțim să ne tot întoarcem.
Este o emoție intensă de inutilitate, de lipsă a sensului; pare că nu avem cum să scăpăm de ea, așadar renunțăm să mai facem ceva.
Se resimte foarte intens ca pe o presiune interioară puternică care ne blochează în a genera parcă orice acțiune.
Reacția este de a ne retrage, de a ne însingura din cauza senzației puternice de inferioritate.
Ne simțim neputincioși și incapabili să mai găsim sensul în viața noastră.
Este o emoție intensă care apare atunci când pare că nu mai avem nicio opțiune de a schimba situația total neplăcută în care ne aflăm.
Se resimte intens ca o incapacitate de a face ceea ce trebuie și pare că propriul nostru corp ne blochează orice acțiune.
Reacția este de a ne plânge, de a ne exprima neputința și de a căuta ajutor, dar condiționat de frica senzațiilor resimțite.
Este o emoție care se naște din obiceiul de a trăi cu o neplăcere de care nu putem scăpa și, după ce ne resemnăm, înțelegem că doar așa putem trăi.
O resimt intens ca pe o presiune interioară puternică și încep să mă obișnuiesc cu această stare.
Reacția este de a ne însingura și de a ne retrage în solitudine. Asta se întâmplă datorită fricii că ceilalți vor vedea cât de nefericiți suntem și asta ne-ar face și mai nefericiți.
Este o emoție care apare atunci când nu avem cum să scăpăm de un eveniment care ne produce o neplăcere intensă și acceptăm situația fără să mai căutăm soluții de a ieși.
O resimt intens ca pe o presiune interioară puternică și știu sigur că nu am cum să scap de ea, dar caut totuși soluții.
Reacția este de a mă retrage și a mă însingura pentru a putea sta în tristețea care devine prioritară, datorită episoadelor de consum în care plâng.
Apare atunci când ceea ce se întâmplă în prezent îmi provoacă o neplăcere intensă de care pare că nu pot scăpa.
Apare și atunci când sufăr o pierdere pe care nu o mai pot recupera.
O resimțim ca o neplăcere interioară intensă de care nu pot scăpa datorită conjuncturii în care mă aflu. Este emoția pe care o trăiesc în speranța că persoana care mi-a pricinuit starea va face ceva pentru a nu mă mai face să fiu supărat.
Reacția este de a mă plânge și a mă victimiza în exces.
Este o emoție care apare atunci când pare că nu mai putem evita senzația de inutilitate, așa că o acceptăm declarându-ne plictisiți.
Se resimte ca un disconfort accentuat pe care pare că vrem să-l acceptăm, dar în realitate vrem să scăpăm de starea interioară.
Reacția este de a găsi ceva de făcut pentru a scăpa de senzația interioară.
Este o emoție care apare atunci când evitarea inferiorității se impune și caut cu tot dinadinsul să fiu preocupat de cu totul altceva.
Se resimte ca un disconfort accentuat de care vreau neapărat să scap.
Reacția este de a găsi ceva de făcut în loc să ne confruntăm cu senzația neplăcută din interior.
Este o emoție care apare atunci când ne simțim inferiori și respingem senzația interioară.
Se resimte ca un disconfort mai accentuat de care vrem să scăpăm, dar în această fază îl respingem pentru a nu ne confrunta cu senzația inferiorității.
Reacția este de a evita contactul cu sursa ce ne amenință - inferioritatea. Este o emoție pe care o suprimăm și nu vrem să recunoaștem că suntem amenințați de inferioritate.
Este o emoție care apare atunci când ceva deranjant este sesizat în comportamentul altei persoane sau într-o situație specifică și pare că suntem vizați în mod direct, iar noi căutăm să părem indiferenți pentru că ne simțim amenințați, astfel apare ca un mecanism de apărare.
Se resimte ușor neplăcut, disconfortul interior este în ușoară creștere.
Reacția este de a părea indiferenți, dar ne simțim amenințați de acțiunea celeilalte persoane sau de lipsa noastră de activitate și alegem să fim indiferenți pentru a nu arăta că suntem vulnerabili. Acțiunea de a fi indiferenți apare ca un mecanism de apărare.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea îmi provoacă un disconfort interior neplăcut.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a respinge starea aceasta interioară.
Este o emoție care apare atunci când singura opțiune rămasă este aceea de a urî, de a ne răzbuna în interiorul nostru pe persoana care ne-a făcut să suferim atât de intens.
Se resimte incredibil de intens și tensiunea interioară ne determină să facem ceva la adresa persoanei care ne-a făcut să suferim atât de intens.
Reacția este una viscerală în care nu putem să ne abținem și cuvintele, răutatea, agresivitatea și ostilitatea ating cotele maxime.
Este o emoție care apare atunci când reacția față de cele întâmplate este de a condamna cu tot ceea ce putem, dar în mod special ne raportăm la persoana care te-a nedreptățit.
Se resimte extrem de intens și doar simpla amintire a persoanei respective declanșează starea de respingere totală în interior, atât a persoanei, cât și a ceea ce a făcut.
Reacția este una extrem de ostilă la adresa persoanei care a generat toată această situație.
Este o emoție care apare atunci când suntem neputincioși în fața trădării și tot ce ne rămâne este să ne îndreptăm energia negativă spre persoana care ne-a făcut să ne simțim atât de rău.
O resimțim extrem de intens ca pe o presiune interioară ce dă pe afară, aproape insuportabilă, și tot ce vrem să facem este să scăpăm de tensiunea interioară simțită.
Reacția este de a ne răzbuna, de a-i face ceva rău celeilalte persoane, dar și de a suferi intens sau chiar să intrăm din nou în grațiile persoanei care a pricinuit toată această durere emoțională.
Este o emoție intensă care apare atunci când pare că nu mai avem nicio opțiune de a schimba situația total neplăcută în care ne aflăm.
Se resimte intens ca o incapacitate de a face ceea ce trebuie și pare că propriul nostru corp ne blochează orice acțiune.
Reacția este de a ne plânge, de a ne exprima neputința și de a căuta ajutor, dar condiționat de frica senzațiilor resimțite.
Este o emoție care apare ca o reacție firească la toată nedreptatea trăită.
Se resimte ca o tensiune conflictuală interioară mai intensă în care căutăm să reacționăm împotriva nedreptății trăite.
Reacția este de a profita de orice oportunitate și de a fi răutăcioși și noi la rândul nostru, ca semn de neacceptare a nedreptății.
Apare ca o confirmare clară a nedreptății trăite și a neputinței resimțite.
Se resimte ca o tensiune interioară mai intensă căreia pare că nu avem ce să-i facem, așa că o lăsăm să ne cuprindă, simțind o durere interioară.
Reacția este de a suferi din cauza nedreptății și de a lăsa durerea interioară să ne cuprindă.
Apare sub forma confuziei în care simțim nevoia să facem o retrospectivă a evenimentelor pentru a înțelege cum de am ajuns într-o astfel de situație.
Se resimte ca o tensiune interioară intensă, pe care căutăm să o respingem prin uimirea care apare și prin intenția de a ne uita din nou la trecut.
Reacția este de a trece din nou prin ceea ce s-a întâmplat, cu scopul de a găsi răspunsuri pentru a nu ajunge să ne simțim neputincioși.
Este o emoție care apare atunci când neputința pune stăpânire pe noi și ne surprinde acest aspect, dar este doar o etapă premergătoare, pentru că în timp ce ne simțim înfrânți, căutăm soluții să schimbăm situația.
Se resimte ca o tensiune interioară intensă care pune presiune pe noi și ne face să fim triști și, pe alocuri, neputincioși.
Reacția este de a ceda sau de a negocia cât putem mai bine ceea ce se întâmplă, dar și de a gestiona emoții intense mocnite, pregătiți oricând să izbucnim.
Este o emoție care apare atunci când o percepem pe cealaltă persoană total împotriva noastră, ceea ce duce la o reacție de opoziție totală față de acțiunile persoanei care alienează.
Se resimte ca o tensiune interioară semnificativă care generează o stare conflictuală mai mereu prezentă.
Reacția este de a ne contrazice ori de câte ori avem ocazia, de frica neputinței.
Este o emoție care apare atunci când simțim că suntem singuri împotriva nedreptății simțite și ne este milă de propria noastră suferință, iar amenințarea neputinței este în creștere.
Se resimte ca o tensiune interioară semnificativă care pune presiune pe noi.
Reacția este de a plânge pentru a consuma presiunea emoțională din interior.
Este o emoție care apare atunci când simți că ești singur împotriva nedreptății simțite și apare pentru prima dată amenințarea neputinței.
Se resimte ca o tensiune interioară semnificativă care te determină să cauți soluții, să te frămânți, să faci ceva pentru a înlătura senzația simțită.
Reacția este de a căuta sprijin și de a găsi o cale de a îndepărta nedreptatea trăită.
Este o emoție care apare atunci când ne comparăm cu o altă persoană și, din cauza comportamentului celeilalte persoane, ne simțim puși în inferioritate.
Se resimte ca o tensiune interioară ușor în creștere care impune să refacem echilibrul.
Reacția este de a reacționa, de a reface echilibrul și de a o determina pe cealaltă persoană să ne respecte.
Este o emoție care apare atunci când ne comparăm cu o altă persoană sau cu o altă situație și se întrezărește amenințarea inferiorității.
Se resimte ca o tensiune interioară clar perceptibilă care mă determină să fac ceva pentru a nu mă simți inferior.
Reacția este de a face orice este necesar pentru a-i depăși pe ceilalți de teama inferiorității sau din cauza plăcerii oferite de superioritate.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă nu ni se pare corect față de cum percepem noi normalitatea.
Se simte ca o presiune interioară ușoară la început, dar care tinde cu ușurință să crească în intensitate în funcție de reacția celui care săvârșește nedreptatea.
Reacția este un răspuns imediat dat persoanei care săvârșește nedreptatea, iar răspunsul este ușor conflictual la început.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă ne nemulțumește și constatăm că lucrurile nu sunt așa cum ar fi trebuit să fie.
Se resimte ca o tensiune interioară ușoară de conflict, de contradicție, și pune presiune în a face ceva legat de ceea ce se întâmplă.
Reacția este de a îndrepta lucrurile și de a face ca situația să revină la „normalitate". Apare conflictul interior și simți nevoia să reacționezi și să refaci echilibrul prin a căuta să schimbi decizia.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea nu îmi place și caut o soluție să schimb lucrurile.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a căuta soluții și de a nu mai simți această stare neplăcută.
Este o emoție care apare în punctul de final al durerii emoționale, în momentul în care nu mai suportăm durerea emoțională și luăm o decizie împotriva noastră, moment în care, de nicăieri, apare speranța ce ne arată că avem motive pentru a trece de aceste emoții incredibil de grele.
Este o emoție pe care o resimt extrem de intens, atât de intens încât durerea emoțională îmi blochează orice activitate. O astfel de stare este atât de puternică încât cedez sub presiunea ei și apar gânduri total nepotrivite.
Reacția este de a căuta să scăpăm cu orice preț de stările interioare extrem de intense. Doar că orice încercăm să facem nu dă rezultate și asta ne sperie și mai tare, sporind starea de disperare.
Este o emoție care apare atunci când suntem neputincioși în fața trădării și tot ce ne rămâne este să ne îndreptăm energia negativă spre persoana care ne-a făcut să ne simțim atât de rău.
O resimțim extrem de intens ca pe o presiune interioară ce dă pe afară, aproape insuportabilă, și tot ce vrem să facem este să scăpăm de tensiunea interioară simțită.
Reacția este de a ne răzbuna, de a-i face ceva rău celeilalte persoane, dar și de a suferi intens sau chiar să intrăm din nou în grațiile persoanei care a pricinuit toată această durere emoțională.
Apare atunci când ne simțim neputincioși în fața pierderii suferite și nu știm ce să facem cu emoțiile simțite.
O resimt intens, ca pe o durere emoțională puternică de care știu că nu o să scap cu ușurință, iar acest lucru se întâmplă pentru că sursa producerii acestei stări nu o să dispară.
Reacția este tot de a ne însingura, doar că de data aceasta ne retragem pentru a suferi și a consuma emoții.
Este o emoție care se naște din obiceiul de a trăi cu o neplăcere de care nu putem scăpa și, după ce ne resemnăm, înțelegem că doar așa putem trăi.
O resimt intens ca pe o presiune interioară puternică și încep să mă obișnuiesc cu această stare.
Reacția este de a ne însingura și de a ne retrage în solitudine. Asta se întâmplă datorită fricii că ceilalți vor vedea cât de nefericiți suntem și asta ne-ar face și mai nefericiți.
Este o emoție care apare atunci când nu avem cum să scăpăm de un eveniment care ne produce o neplăcere intensă și acceptăm situația fără să mai căutăm soluții de a ieși.
O resimt intens ca pe o presiune interioară puternică și știu sigur că nu am cum să scap de ea, dar caut soluții totuși.
Reacția este de a mă retrage și a mă însingura pentru a putea să stau în tristețea care devine prioritară datorită episoadelor de consum în care plâng.
Apare ca un blocaj la ceea ce se întâmplă pentru că nu vezi cum ai putea trăi fără pierderea suferită.
Se resimte intens ca un blocaj și pare că tot ceea ce suntem noi nu mai poate continua fără pierderea suferită.
Reacția este de a fi uimiți de ceea ce s-a întâmplat fără să avem vreo reacție, ci mai degrabă o stare de îngheț total neplăcută. Se mai explică această stare ca ceva foarte rece cum ar gheața pe șira spinării.
Apare atunci când pierdem ceva drag nouă și nu avem ce face pentru a scăpa de aceste senzații interioare, suntem blocați și nevoiți să trăim cu senzația de pierdere interioară.
O resimțim intens ca pe o presiune interioară puternică de care vrem să scăpăm cu toate că știm oarecum, că nu avem cum să scăpăm.
Reacția este de a sta în starea de tristețe și de a plânge pentru a consuma tensiunea ce se tot acumulează cu fiecare gând legat de pierderea suferită.
Apare atunci când ceea ce se întâmplă în prezent îmi provoacă o neplăcere intensă de care pare că nu pot scăpa.
O resimțim ca o neplăcere interioară intensă de care nu pot scăpa datorită conjuncturii în care mă aflu. Este emoția pe care o trăiesc în speranța că persoana care mi-a pricinuit starea va face ceva pentru a nu mai fi supărat.
Reacția este de a mă plânge și de a mă victimiza în exces.
Apare atunci când îmi pare rău pentru acțiunile mele din trecut, sunt dezamăgit de mine însumi și este punctul din care pleacă acuzele la adresa mea.
O resimțim ca pe o presiune interioară mai intensă, ce ne apasă puternic și datorită căreia începem să ne vorbim urât și să ne ponegrim în dialogul interior.
Reacția este de a mă certa și de a mă ponegri în dialogul interior.
Este o emoție care apare datorită faptului că regret ceea ce am făcut în trecut și îmi pare rău pentru situația din prezent.
O resimțim ca pe o presiune interioară ce ne apasă și ne determină să lăsăm capul în pământ.
Reacția este de a merge în trecut și de a evidenția acțiunile greșite.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă nu doar că nu îmi place, ci produce o ușoară reacție de respingere a realității prin a fi supărat pe ce se întâmplă.
O resimțim ca o stare puțin mai intensă de disconfort interior.
Reacția este de a respinge ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea nu îmi place și caut o soluție să schimb lucrurile.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a căuta soluții și de a nu mai simți această stare neplăcută.
Apare extrem de rapid și surprinzător. O situație în care ne întâlnim cu un animal sălbatic, de exemplu.
Se resimte atât de intens încât, într-o fracțiune de secundă, devenim pregătiți pentru orice reacție.
Reacția este de a ne lupta pentru a scăpa cu viață.
Apare atunci când trăim un pericol real de care nu avem cum să scăpăm, dar mai mult, unul care se tot repetă. De exemplu, atunci când trăim cu o persoană alcoolică agresivă.
Se resimte extrem de intens, blocându-ne corpul de cele mai multe ori, dar îl și pregătește pentru o reacție de luptă.
Reacția este de a ne lupta sau de a reacționa în vreun fel pentru a scăpa cu viața.
Este o emoție intensă care apare atunci când pare că nu mai avem nicio opțiune de a schimba situația total neplăcută în care ne aflăm.
Se resimte intens ca o incapacitate de a face ceea ce trebuie și pare că propriul nostru corp ne blochează orice acțiune.
Reacția este de a ne plânge, de a ne exprima neputința și de a căuta ajutor, dar condiționat de frica senzațiilor resimțite.
Apare atunci când pericolul îl resimțim extrem de aproape și pare că nu mai avem cum să scăpăm de acesta.
O resimțim ca un tremur puternic interior de care vrem să scăpăm.
În această fază căutăm soluții cu frenezie, cu scopul de a scăpa de senzațiile resimțite în corp.
Apare atunci când suntem într-o ipostază de amenințare iminentă și urmează să reacționăm pentru a îndepărta pericolul într-o formă cât se poate de directă.
Se resimte intens și puternic.
Presiunea resimțită duce spre una dintre cele trei reacții: luptă, fugi sau îngheață.
Apare atunci când, în căutarea soluțiilor, pare că nu avem soluții și simțim nevoia să ne agităm cât putem de tare pentru a reuși să găsim soluții și, în consecință, să scăpăm de amenințarea ce pare tot mai aproape.
Se resimte ca o presiune destul de apăsătoare în corp.
Presiunea ne determină să căutăm cu ardoare soluții la anularea amenințării tot mai apropiate.
Apare atunci când, în căutarea soluțiilor, pare că este necesar să accelerăm ritmul pentru a găsi o rezolvare la o amenințare preconizată a se întâmpla.
Se resimte ca o presiune apăsătoare în corp, ce ne impune să găsim soluții.
Presiunea ne determină să accelerăm modul de a gândi, dar și de a acționa pentru găsirea unei ieșiri.
Apare atunci când facem ceva ce nu ne place pentru că noi considerăm că ar trebui să facem altceva, mai exact să găsim o soluție la amenințarea pe care o resimțim.
Se resimte ca o presiune interioară ce mă îndeamnă constant să găsesc o rezolvare sau un mod de a scăpa de amenințare.
Reacția este de a scăpa de orice activitate care nu ne este utilă și de a ne concentra toată atenția pe găsirea de soluții.
Apare atunci când amenințarea este mult mai serioasă decât pare și asta ne dă o stare de neliniște interioară.
Se resimte ca un tremur mai intens în interior, care începe să ne agite.
Reacția este de a începe să căutăm soluții la amenințarea percepută.
Apare atunci când amenințarea este evidentă și nu mai avem cum să o evităm.
Se resimte ca un tremur mai intens în interior.
Într-o primă fază, suntem ușor surprinși de faptul că amenințarea a apărut atât de clar și începem să ne gândim la găsirea unor soluții care să anuleze amenințarea.
Este o emoție care apare atunci când ne simțim inferiori și respingem senzația interioară.
Se resimte ca un disconfort mai accentuat de care vrem să scăpăm, dar în această fază îl respingem pentru a nu ne confrunta cu senzația inferiorității.
Reacția este de a evita contactul cu sursa ce ne amenință - inferioritatea. Este o emoție pe care o suprimăm și nu vrem să recunoaștem că suntem amenințați de inferioritate.
Apare atunci când observăm că ceea ce percepeam ca o posibilă amenințare tinde să fie reală, moment în care începem să fim neliniștiți și mai atenți la amenințare.
Resimțim aceste emoții ca pe o ușoară presiune interioară.
Începem să acordăm o mai mare atenție amenințării și să ne încordăm corpul.
Apare atunci când radarul instinctului de supraviețuire detectează o amenințare în mediul nostru.
O resimțim ca un ușor tremur interior.
Acest semnal de alarmă ne determină să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă, dar îndeosebi la amenințarea percepută.
Apare atunci când nu mai putem face nimic pentru ceea ce am făcut în trecut și vinovăția este emoția prin care ne susținem comportamentul considerat greșit în propria percepție.
O resimțim extrem de intens, dar datorită faptului că este capătul acestei trăiri emoționale, are intensitatea perfectă pentru a o suprima și transforma într-un obicei pe care îl retrăim din nou și din nou.
Cu alte cuvinte, nu o trăim cu adevărat, ci fugim mai mereu de ea datorită modului în care o resimțim.
Reacția este de a fugi de această emoție, suprimând-o mai mereu fără a o trăi cu adevărat de cele mai multe ori.
Uneori, când ceva nepotrivit se întâmplă, un accident de exemplu provocat din vina noastră, o resimțim cu adevărat și atunci apare reacția de luptă sau fugi specifică instinctului de supraviețuire, care ne determină să facem orice ne stă în putință pentru a scăpa de senzația provocată de vinovăție.
Apare atunci când pericolul îl resimțim extrem de aproape și pare că nu mai avem cum să scăpăm de acesta.
O resimțim ca un tremur puternic interior de care vrem să scăpăm.
În această fază căutăm soluții cu frenezie, cu scopul de a scăpa de senzațiile resimțite în corp.
Apare atunci când suntem într-o ipostază de amenințare iminentă și urmează să reacționăm pentru a îndepărta pericolul într-o formă cât se poate de directă.
Se resimte intens și puternic.
Presiunea resimțită duce spre una dintre cele trei reacții: luptă, fugi sau îngheață.
Apare atunci când nu reușim să îi facem pe plac persoanei cu autoritate sau atunci când ne este descoperit secretul, acela de a ne simți inferiori în fața celorlalți.
O resimțim îndeajuns de intens încât să facem ceva ca să nu mai simțim emoția respectivă, fie să fugim, fie să găsim o scuză, fie să dispărem.
Reacția este de a fugi, de a ne ascunde, de a dispărea și, inconștient, cerem un soi de clemență sau, mai exact, cerem compasiune sau chiar milă în cazuri extreme din partea celeilalte persoane.
Apare atunci când comportamentul nostru este „văzut" și nu mai avem cum să scăpăm de poziționarea în inferioritate, ceea ce duce la o neîncredere vizibilă.
O resimțim intens și vrem să scăpăm de ea și nu o acceptăm, dar impactul emoțional este unul intens asupra noastră și suntem nevoiți să îi dăm curs.
Reacția este de fugă, de a face orice pentru a scăpa de senzație.
Apare atunci când avem remușcări la adresa acțiunilor noastre față de o persoană și ne poziționăm inconștient în inferioritate de frica vinovăției care poate apărea.
O resimțim intens, ca o datorie interioară față de o situație sau o altă persoană.
Reacția este de a fi vigilenți cu scopul de a aplana neplăcerea generată printr-un comportament compensatoriu.
Apare atunci când îmi pare rău pentru acțiunile mele din trecut, sunt dezamăgit de mine însumi și este punctul din care pleacă acuzele la adresa mea.
O resimțim ca pe o presiune interioară mai intensă ce ne apasă puternic și datorită căreia începem să ne vorbim urât și să ne ponegrim în dialogul interior.
Reacția este de a mă certa și a mă ponegri în dialogul interior.
Este o emoție care apare datorită faptului că regret ceea ce am făcut în trecut și îmi pare rău pentru situația din prezent.
O resimțim ca pe o presiune interioară ce ne apasă și ne determină să lăsăm capul în pământ.
Reacția este de a merge în trecut și de a evidenția acțiunile greșite.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea nu îmi place și caut o soluție să schimb lucrurile.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a căuta soluții și a nu mai simți această stare neplăcută.
Este o emoție care apare atunci când singura opțiune rămasă este aceea de a urî, de a ne răzbuna în interiorul nostru pe persoana care ne-a făcut să suferim atât de intens.
Se resimte incredibil de intens și tensiunea interioară ne determină să facem ceva la adresa persoanei care ne-a făcut să suferim atât de intens.
Reacția este una viscerală în care nu putem să ne abținem și cuvintele, răutatea, agresivitatea și ostilitatea ating cotele maxime.
Este o emoție care apare atunci când reacția față de cele întâmplate este de a condamna cu tot ceea ce putem, dar în mod special ne raportăm la persoana care te-a nedreptățit.
Se resimte extrem de intens și doar simpla amintire a persoanei respective declanșează starea de respingere totală în interior, atât a persoanei, cât și a ceea ce a făcut.
Reacția este una extrem de ostilă la adresa persoanei care a generat toată această situație.
Este o emoție care apare atunci când suntem neputincioși în fața trădării și tot ce ne rămâne este să ne îndreptăm energia negativă spre persoana care ne-a făcut să ne simțim atât de rău.
O resimțim extrem de intens ca pe o presiune interioară ce dă pe afară, aproape insuportabilă, și tot ce vrem să facem este să scăpăm de tensiunea interioară simțită.
Reacția este de a ne răzbuna, de a-i face ceva rău celeilalte persoane.
Apare ca o confirmare clară a nedreptății trăite și a neputinței resimțite, dar de data aceasta se cere să reacționezi, să faci ceva împotriva celeilalte persoane care te-a făcut să te simți inferior.
Se resimte ca o tensiune interioară mai intensă, căreia pare că nu avem ce să îi facem, dar pe care o exprimăm printr-o răutate dusă la extremă.
Reacția este de a ne îndrepta atenția asupra celeilalte persoane, încercând să îi facem ceva, să o pedepsim cumva.
Apare ca o confirmare clară a nedreptății trăite și a neputinței resimțite.
Se resimte ca o tensiune interioară mai intensă, căreia pare că nu avem ce să îi facem, așa că o lăsăm să ne cuprindă, simțind o durere interioară.
Reacția este de a suferi din cauza nedreptății și de a lăsa durerea interioară să ne cuprindă.
Emoția care apare atunci când ne comparăm cu un alt bărbat sau o altă femeie cu care partenera/partenerul flirtează sau are o relație ascunsă sau știută.
Apare de cele mai multe ori în relațiile de cuplu, dar poate apărea și între frați sau colegi de muncă. Scopul este de a ne simți iubiți de persoana care ne satisface direct sau indirect nevoia de iubire.
O resimțim extrem de intens pentru că inferioritatea percepută este evidentă și asta ne face să ne simțim neiubiți. Acțiunea este una disperată de cele mai multe ori, în care comportamentul nostru este total imatur și există dorința clară de a face rău persoanei care ne-a declanșat starea de inferioritate.
Reacția este de a-l pedepsi pe coleg și ești virulent la orice spune acesta.
Este o emoție care apare atunci când suntem nevoiți să conviețuim cu persoana pe care o percepem ca superioară nouă și care pare că ne reamintește constant că suntem inferiori ei.
O resimțim ca pe o tensiune interioară constantă care pune presiune pe noi și ne îndeamnă să facem ceva, pentru că este o senzație insuportabilă.
Reacția este de a penaliza orice spune cealaltă persoană de câte ori avem ocazia și o facem cu o răutate vădită.
Este o emoție care apare atunci când ne comparăm cu alte persoane și constatăm că avem motive temeinice de a ne simți inferiori altora. Invidia este strâns legată de răutatea care se manifestă clar și direct pe direcția unei persoane sau a unui grup de persoane.
O resimțim ca pe o emoție intensă ce se manifestă printr-o răutate specifică la adresa persoanei care ne generează starea în propria percepție. Ne comportăm răutăcios la adresa celor care ne-au făcut să ne simțim inferiori, cu scopul clar de a ne demonstra superioritatea.
Reacția ta este de a-l face pe colegul tău să se simtă inferior, provocându-l la o discuție de față cu ceilalți colegi.
Emoția care apare ca efect al faptului că ne simțim inferiori și reacționăm prin a poziționa o altă persoană sau o anumită situație în inferioritate. Un afront direct adresat altei persoane, unui grup de oameni sau unui sistem de reguli.
O resimțim ca pe o emoție intensă, deranjantă, dar ca pe o acțiune îndreptățită în a regla o situație ce pare nedreaptă.
Acțiunea este virulentă, directă și clară pe direcția de a poziționa o altă persoană în inferioritate, un grup de oameni sau un sistem de reguli.
Emoția care apare atunci când amenințarea inferiorității crește datorită reacției unei persoane sau a unei conjuncturi. Este o interpretare personală a ceea ce se întâmplă în realitatea noastră, exagerată de cele mai multe ori datorită fricii de inferioritate.
O resimțim ca un afront la adresa propriei persoane, menit să ne poziționeze în inferioritate.
Reacția este una mai agresivă și directă, cu intenția clară de a scăpa de amenințarea inferiorității.
Este o emoție care apare atunci când ne simțim inferiori și respingem senzația interioară.
Se resimte ca un disconfort mai accentuat de care vrem să scăpăm, dar în această fază îl respingem pentru a nu ne confrunta cu senzația inferiorității.
Reacția este de a evita contactul cu sursa ce ne amenință -inferioritatea. Este o emoție pe care o suprimăm și nu vrem să recunoaștem că suntem amenințați de inferioritate. Ne este frică de inferioritatea ce rezultă din această situație, așa că evităm să ne confruntăm cu ea.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă ne nemulțumește și constatăm că lucrurile nu sunt așa cum ar fi trebuit să fie.
Se resimte ca o tensiune interioară ușoară, de conflict, de contradicție, și pune presiune în a face ceva legat de ceea ce se întâmplă.
Reacția este de a îndrepta lucrurile și de a face ca situația să revină la „normalitate". Apare conflictul interior și simți nevoia să reacționezi și să refaci echilibrul prin a căuta să schimbi decizia.
Este o emoție care apare atunci când ceva deranjant este sesizat în comportamentul altei persoane sau într-o situație specifică și pare că suntem vizați în mod direct, iar noi căutăm să părem indiferenți pentru că ne simțim amenințați, astfel apare ca un mecanism de apărare.
Se resimte ușor neplăcut, disconfortul interior este în ușoară creștere.
Reacția este de a părea indiferenți, dar ne simțim amenințați de acțiunea celeilalte persoane sau de lipsa noastră de activitate și alegem să fim indiferenți pentru a nu arăta că suntem vulnerabili. Acțiunea de a fi indiferenți apare ca un mecanism de apărare.
Apare atunci când nu mai putem face nimic pentru ceea ce am făcut în trecut și vinovăția este emoția prin care ne susținem comportamentul considerat greșit în propria percepție.
O resimțim extrem de intens, dar datorită faptului că este capătul acestei trăiri emoționale, are intensitatea perfectă pentru a o suprima și transforma într-un obicei pe care îl retrăim din nou și din nou.
Cu alte cuvinte, nu o trăim cu adevărat, ci fugim mai mereu de ea datorită modului în care o resimțim.
Reacția este de a fugi de această emoție, suprimând-o mai mereu fără a o trăi cu adevărat de cele mai multe ori.
Uneori, când ceva nepotrivit se întâmplă, un accident de exemplu provocat din vina noastră, o resimțim cu adevărat și atunci apare reacția de luptă sau fugi specifică instinctului de supraviețuire, care ne determină să facem orice ne stă în putință pentru a scăpa de senzația provocată de vinovăție.
Apare atunci când ne simțim extrem de expuși și este imposibil să mai ascundem faptul că merităm să fim inferiori și pare că toți ceilalți știu asta și că nu o să mai scapi vreodată.
O resimțim extrem de intens, insuportabil, motiv pentru care ne vine să ne ascundem, să fugim și să dispărem de tot.
Reacția este de fugă disperată sau de a face ceva pentru a dispărea cumva.
Apare atunci când în urma batjocurii la adresa propriei persoane avem senzația că ceilalți văd toate acestea și reacționează în consecință, umilindu-ne.
O resimțim extrem de intens și, cu toate că știm cât de distructivă este, nu ne putem abține din a întreține și a susține emoția.
Reacția este de a ne umili, cu toate că nu suntem de acord, prin modul în care ne comportăm: fie că ne înjosim în fața cuiva (motiv pentru a ne umili în dialogul interior ulterior), fie că facem ceva din punct de vedere intim care să îl mulțumească pe celălalt (motiv pentru a ne umili în dialogul interior ulterior), fie că ne expunem în fața unui auditoriu (motiv pentru a ne umili în dialogul interior ulterior) și așa mai departe.
Apare atunci când suntem extrem de nervoși pe noi înșine pentru comportamentul pe care l-am avut, pentru că am greșit din punct de vedere social și le-am dat celorlalți ocazia să ne judece. Este o emoție în care ne comportăm extrem de urât cu noi înșine, ne ponegrim, ne vorbim urât, chiar ne „înjurăm" în dialogul interior.
O resimțim intens, dar paradoxul face că atenția noastră nu este îndreptată asupra a ceea ce simțim, ci mai degrabă pe a ne pedepsi îndeajuns de tare în raport cu modul în care ne judecăm pe noi înșine.
Reacția este de a ne comporta extrem de urât în dialogul nostru interior cu noi înșine, de a ne „biciui" prin modul în care ne raportăm la noi înșine.
Apare atunci când ne întâlnim cu o persoană care ne amintește de un episod penibil din trecut sau ne expunem unei situații în care credem că o să fim judecați foarte aspru și vom simți inferioritate.
O resimțim intens și ne determină să fugim, să scăpăm, să facem cumva să nu mai simțim o astfel de senzație neplăcută.
Reacția este de a ne ascunde, de a dispărea, de a fugi din calea persoanei sau situației care ne generează o astfel de senzație.
Apare atunci când nu avem scăpare de poziționarea în inferioritate și percepem această inferioritate ca pe o normalitate.
Odată ce ne-am obișnuit cu inferioritatea, obediența se resimte ca o normalitate, dar ca emoție este una intensă de care vrem să scăpăm; de frica conflictului sau abuzului, alegem să acceptăm această emoție.
Reacția este de a face pe plac persoanei pe care o desemnăm inconștient ca reprezentând autoritatea supremă.
Apare atunci când nu reușim să îi facem pe plac persoanei cu autoritate sau atunci când ne este descoperit secretul, acela de a ne simți inferiori în fața celorlalți.
O resimțim îndeajuns de intens încât să facem ceva să nu mai simțim emoția respectivă, fie să fugim, fie să găsim o scuză, fie să dispărem.
Reacția este de a fugi, de a ne ascunde, de a dispărea și, inconștient, cerem un soi de clemență sau, mai exact, cerem compasiune sau chiar milă în cazuri extreme din partea celeilalte persoane.
Apare atunci când comportamentul nostru este „văzut" și nu mai avem cum să scăpăm de poziționarea în inferioritate, ceea ce duce la o neîncredere vizibilă.
O resimțim intens, vrem să scăpăm de ea și nu o credem, dar impactul emoțional este unul intens asupra noastră și suntem nevoiți să îi dăm curs.
Reacția este de fugă, de a face orice pentru a scăpa de senzație.
Apare atunci când ne poziționăm în inferioritate din cauza a ceea ce am făcut și încercăm să facem pe plac de frica vinovăției.
O resimțim ca o apăsare nepotrivită în interior și suntem dispuși să facem pe plac doar pentru a scăpa de senzația simțită.
Suntem foarte atenți la persoana față de care am „greșit", cu scopul de a face pe plac, de a avea un comportament compensatoriu.
Apare atunci când avem remușcări la adresa acțiunilor noastre față de o persoană și ne poziționăm inconștient în inferioritate de frica vinovăției care poate apărea.
O resimțim intens, ca o datorie interioară față de o situație sau o altă persoană.
Reacția este de a fi vigilenți cu scopul de a compensa neplăcerea generată printr-un comportament compensatoriu.
Este o emoție care apare datorită faptului că regret ceea ce am făcut în trecut și îmi pare rău pentru situația din prezent.
O resimțim ca pe o presiune interioară ce ne apasă și ne determină să lăsăm capul în pământ.
Reacția este de a merge în trecut și de a evidenția acțiunile greșite. Regreți tot efortul și toată agitația fără sens.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea nu îmi place și caut o soluție să schimb lucrurile.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a căuta soluții și de a nu mai simți această stare neplăcută.
Apare atunci când nu ne putem îndeplini obiectivul dorit datorită unui element care ne blochează sau datorită unei persoane care reușește să ne blocheze acest obiectiv atât de dorit.
Se resimte extrem de intens, atât de intens încât tot corpul se încordează și se transformă într-o mașinărie pregătită să lupte.
Reacția este de a riposta și de a ne răzbuna pe cel sau cea care ne blochează îndeplinirea obiectivului. Astfel că apar efecte la nivelul întregului corp. Vederea se îngustează și se face sub formă de con, inima bate cu putere, mușchii se încordează, iar tot corpul ia o poziție de luptă cu ceea ce ne blochează obiectivul dorit.
Apare atunci când constatăm că suntem blocați în calea îndeplinirii unui obiectiv și ceea ce trebuia să fie realizabil și previzibil se transformă într-un eșec.
O simțim extrem de intens și trebuie să facem ceva persoanei care a cauzat acest blocaj pentru a ne elibera de tensiunea interioară.
Reacția este una extremă, virulentă și amenințătoare, în care dăm pe afară și reproșăm persoanei care a stârnit toată această situație.
Apare atunci când nu reușim să ne îndeplinim obiectivul dorit pentru că ceva stă în calea acestuia, iar nervozitatea nu a rezolvat problema.
O simțim extrem de intens și pare că presiunea interioară ne strânge atât de tare încât ne dorim foarte tare să facem ceva pentru a scăpa de starea resimțită.
Reacția este una virulentă, îndreptată spre ceea ce ne blochează îndeplinirea obiectivului.
Apare atunci când ceva sau cineva pare că ne va împiedica să ne atingem obiectivul dorit.
O simțim foarte intens, de parcă s-ar opri timpul în loc și tot ceea ce contează este înlăturarea oricărui obstacol din calea îndeplinirii obiectivului dorit.
Ne îndreptăm cu toată forța spre ceea ce ne blochează și facem tot posibilul să înlăturăm orice obstacol care ar sta în calea îndeplinirii obiectivului dorit.
Apare atunci când suntem cu totul implicați în a ne îndeplini obiectivul dorit și suntem dispuși să facem orice e nevoie pentru a obține ceea ce ne dorim.
Se resimte ca o presiune interioară crescută care ne determină să facem tot ce ține de noi pentru a obține obiectivul dorit.
Reacția este de a ne încrâncena, de a ne depăși limitele și de a ajunge la obiectivul dorit.
Apare atunci când suntem înverșunați, dar parcă nu este îndeajuns și este nevoie de mai multă presiune.
Se resimte ca la înverșunare, dar cu o încărcătură emoțională mai intensă.
Reacția este de a ne concentra doar pe obiectivul propus și de a ignora orice alt factor perturbator.
Apare atunci când găsim o soluție la nedreptatea simțită și ne îndreptăm spre rezolvarea situației cu dorința de a scăpa de presiunea interioară.
Se resimte ca o presiune interioară care ne spune că trebuie să obținem un anumit obiectiv.
Reacția este de a ne îndrepta toată atenția și toate eforturile spre obiectivul dorit.
Apare atunci când nu am nicio soluție pentru a îndrepta nedreptatea, iar ca urmare nu pot scăpa de starea interioară. Este emoția care stă la baza bullying-ului.
Se resimte ca o presiune interioară deranjantă de care îmi doresc să scap.
Reacția este de a ne răzbuna pe oricine ne iese în cale în clipa respectivă. Îți vine să țipi la oricine doar pentru a scăpa de tensiunea care tot crește.
Este o emoție care apare atunci când pare că nu avem ce să îi facem nedreptății, iar incapacitatea de a rezolva cât mai repede nedreptatea generează iritare.
Se simte ca o presiune interioară crescută ce produce un ușor tremur interior neplăcut de care ne dorim să scăpăm.
Reacția este de a căuta un mod prin care să scoatem presiunea interioară din noi, fie prin ceartă, fie prin găsirea unei soluții la nedreptate, fie prin reacții zgomotoase.
Simți cum îți crește tensiunea în interior și îți vine să te iei de ei, să le spui câteva cuvinte mai „grele".
Apare atunci când îmi pare rău pentru acțiunile mele din trecut, sunt dezamăgit de mine însumi și este punctul din care pleacă acuzele la adresa mea.
O resimțim ca pe o presiune interioară mai intensă ce ne apasă puternic și datorită căreia începem să ne vorbim urât și să ne ponegrim în dialogul interior.
Reacția este de a mă certa și a mă ponegri în dialogul interior.
Ești dezamăgit de implicarea celorlalți.
Este o emoție care apare datorită faptului că regret ceea ce am făcut în trecut și îmi pare rău pentru situația din prezent.
O resimțim ca pe o presiune interioară ce ne apasă și ne determină să lăsăm capul în pământ.
Reacția este de a merge în trecut și de a evidenția acțiunile greșite. Regreți tot efortul și toată agitația fără sens.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea nu îmi place și caut o soluție să schimb lucrurile.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a căuta soluții și de a nu mai simți această stare neplăcută.
Apare atunci când nu ne putem îndeplini obiectivul dorit datorită unui element care ne blochează sau datorită unei persoane care reușește să ne blocheze acest obiectiv atât de dorit.
Se resimte extrem de intens, atât de intens încât tot corpul se încordează și se transformă într-o mașinărie pregătită să lupte.
Reacția este de a riposta și de a ne răzbuna pe cel sau cea care ne blochează îndeplinirea obiectivului. Astfel că apar efecte la nivelul întregului corp. Vederea se îngustează și se face sub formă de con, inima bate cu putere, mușchii se încordează, iar tot corpul ia o poziție de luptă cu ceea ce ne blochează obiectivul dorit.
Apare atunci când constatăm că suntem blocați în calea îndeplinirii unui obiectiv și ceea ce trebuia să fie realizabil și previzibil se transformă într-un eșec.
O simțim extrem de intens și trebuie să facem ceva persoanei care a cauzat acest blocaj pentru a ne elibera de tensiunea interioară.
Reacția este una extremă, virulentă și amenințătoare, în care dăm pe afară și reproșăm persoanei care a stârnit toată această situație.
Apare atunci când nu reușim să ne îndeplinim obiectivul dorit pentru că ceva stă în calea acestuia, iar nervozitatea nu a rezolvat problema.
O simțim extrem de intens și pare că presiunea interioară ne strânge atât de tare încât ne dorim foarte tare să facem ceva pentru a scăpa de starea resimțită.
Reacția este una virulentă, îndreptată spre ceea ce ne blochează îndeplinirea obiectivului.
Apare atunci când blocajul de a ne atinge un anumit obiectiv este evident și pare că nu avem cum să trecem de el.
O simțim foarte intens, de parcă nu am avea ce face și singura opțiune este să reacționăm virulent la adresa celui care ne blochează.
Avem un comportament total potrivnic persoanei care pare că ne blochează îndeplinirea obiectivului și ne comportăm pe măsură, respingând orice vine din partea persoanei respective.
Apare atunci când ceva sau cineva pare că ne va împiedica să ne atingem obiectivul dorit.
O simțim foarte intens, de parcă s-ar opri timpul în loc și tot ceea ce contează este înlăturarea oricărui obstacol din calea îndeplinirii obiectivului dorit.
Ne îndreptăm cu toată forța spre ceea ce ne blochează și facem tot posibilul să înlăturăm orice obstacol care ar sta în calea îndeplinirii obiectivului dorit.
Apare atunci când suntem cu totul implicați în a ne îndeplini obiectivul dorit și suntem dispuși să facem orice e nevoie pentru a obține ceea ce ne dorim.
Se resimte ca o presiune interioară crescută care ne determină să facem tot ce ține de noi pentru a obține obiectivul dorit.
Reacția este de a ne încrâncena, de a ne depăși limitele și de a ajunge la obiectivul dorit.
Pare că nu te lași până nu faci ca proiectul să fie din nou reluat.
Apare atunci când suntem înverșunați, dar parcă nu este îndeajuns și este nevoie de mai multă presiune.
Se resimte ca la înverșunare, dar cu o încărcătură emoțională mai intensă.
Reacția este de a ne concentra doar pe obiectivul propus și de a ignora orice alt factor perturbator.
Vrei neapărat să afli cine blochează proiectul și pare că ești pornit să ceri explicații oricui este nevoie.
Apare atunci când găsim o soluție la nedreptatea simțită și ne îndreptăm spre rezolvarea situației cu dorința de a scăpa de presiunea interioară.
Se resimte ca o presiune interioară care ne spune că trebuie să obținem un anumit obiectiv.
Reacția este de a ne îndrepta toată atenția și toate eforturile spre obiectivul dorit.
Caut să vorbesc cu persoana cu funcția cea mai înaltă pentru că știu sigur că știe despre situație.
Apare atunci când nu am nicio soluție pentru a îndrepta nedreptatea, iar ca urmare nu pot scăpa de starea interioară.
Este emoția care stă la baza bullying-ului.
Se resimte ca o presiune interioară deranjantă de care îmi doresc să scap.
Reacția este de a ne răzbuna pe oricine ne iese în cale în clipa respectivă. Fără niciun răspuns, îți vine să țipi la oricine doar pentru a scăpa de tensiunea care tot crește.
Este o emoție care apare atunci când pare că nu avem ce să îi facem nedreptății, iar incapacitatea de a rezolva cât mai repede nedreptatea generează iritare.
Se simte ca o presiune interioară crescută ce produce un ușor tremur interior neplăcut de care ne dorim să scăpăm.
Reacția este de a căuta un mod prin care să scoatem presiunea interioară din noi, fie prin ceartă, fie prin găsirea unei soluții la nedreptate, fie prin reacții zgomotoase.
Constați că nu-ți dă nimeni nicio explicație, simți cum crește tensiunea în interior și cauți pe careva să-ți dea o explicație.
Este o emoție care apare atunci când conștientizăm nedreptatea pe care o resimțim în interiorul nostru.
Se simte ca o presiune interioară care declanșează un tremur interior abia perceptibil într-o primă fază.
Reacția este de a cumula tensiune, gândindu-ne la situația pe care tocmai o trăim. Este momentul în care gândurile se accelerează pe direcția nedreptății și lucrurile încep să se agraveze în propria percepție.
Te gândești la ce s-a întâmplat și tensiunea din interior începe să crească.
Este o emoție care apare atunci când nu avem ce face în legătură cu o situație de care suntem nemulțumiți.
O resimțim ca o presiune interioară care ne spune că nu facem îndeajuns pentru a obține rezultate mai bune.
Reacția este de a analiza situația și de a căuta soluții pentru ca lucrurile să se schimbe într-un viitor cât mai apropiat.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă nu ni se pare corect față de cum percepem noi normalitatea.
Se simte ca o presiune interioară ușoară la început, dar care tinde cu ușurință să crească în intensitate în funcție de reacția celui care săvârșește nedreptatea.
Reacția este un răspuns imediat dat persoanei care săvârșește nedreptatea, iar răspunsul este ușor conflictual la început.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă ne nemulțumește și constatăm că lucrurile nu sunt așa cum ar fi trebuit să fie.
Se resimte ca o tensiune interioară ușoară de conflict, de contradicție, și pune presiune în a face ceva legat de ceea ce se întâmplă.
Reacția este de a îndrepta lucrurile și de a face ca situația să revină la „normalitate". Apare conflictul interior și simți nevoia să reacționezi și să refaci echilibrul prin a căuta să schimbi decizia.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea nu îmi place și caut o soluție să schimb lucrurile.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a căuta soluții și de a nu mai simți această stare neplăcută.
Este o emoție care apare atunci când suntem neputincioși în fața trădării și tot ce ne rămâne este să ne îndreptăm energia negativă spre persoana care ne-a făcut să ne simțim atât de rău.
O resimțim extrem de intens ca pe o presiune interioară ce dă pe afară, aproape insuportabilă, și tot ce vrem să facem este să scăpăm de tensiunea interioară simțită.
Reacția este de a ne răzbuna, de a-i face ceva rău celeilalte persoane.
Este o emoție care apare din cauza percepției de a fi înșelați, păcăliți din punct de vedere emoțional de cineva drag, de cineva în care am investit multe emoții.
O resimțim extrem de intens ca pe o presiune interioară puternică care se transformă pe alocuri într-o durere interioară.
Reacția este de a suferi intens, de a regreta foarte mult încrederea acordată și apare nevoia de răzbunare amestecată cu regretul propriei noastre naivități.
Este o emoție care se naște din obiceiul de a trăi cu o neplăcere de care nu putem scăpa și, după ce ne resemnăm, înțelegem că doar așa putem trăi.
O resimt intens ca pe o presiune interioară puternică și încep să mă obișnuiesc cu această stare.
Reacția este de a ne însingura și de a ne retrage în solitudine.
Asta se întâmplă datorită fricii că ceilalți vor vedea cât de nefericiți suntem și asta ne-ar face și mai nefericiți.
Apare atunci când pericolul îl resimțim extrem de aproape și pare că nu mai avem cum să scăpăm de acesta.
O resimțim ca un tremur puternic interior de care vrem să scăpăm.
În această fază căutăm soluții cu frenezie, cu scopul de a scăpa de senzațiile simțite în corp.
Apare atunci când respingem cu vehemență ceea ce se întâmplă pentru că ne simțim total nedreptățiți.
Apare și atunci când suntem supărați pe acea persoană dragă care a murit și ne-a lăsat singuri, pentru că ne face să ne simțim respinși.
O resimțim ca pe o senzație intensă de care pare că nu putem scăpa și simțim că singura opțiune este să provocăm celeilalte persoane aceeași senzație pe care noi o resimțim.
Reacția este de a respinge ostentativ, ca un semn de reacție necesară.
Apare atunci când ceea ce se întâmplă în prezent îmi provoacă o neplăcere intensă de care pare că nu pot scăpa. Apare și atunci când sufăr o pierdere pe care nu o mai pot recupera.
O resimțim ca o neplăcere interioară intensă de care nu pot scăpa datorită conjuncturii în care mă aflu.
Este emoția pe care o trăiesc în speranța că persoana care mi-a pricinuit starea va face ceva pentru a nu mă mai face să fiu supărat.
Reacția este de a mă plânge și a mă victimiza în exces.
Apare atunci când nu am nicio soluție pentru a îndrepta nedreptatea, iar ca urmare nu pot scăpa de starea interioară.
Este emoția care stă la baza bullying-ului.
Se resimte ca o presiune interioară deranjantă de care îmi doresc să scap.
Reacția este de a ne răzbuna pe oricine ne iese în cale în clipa respectivă.
Este o emoție care apare atunci când pare că nu avem ce să îi facem nedreptății, iar incapacitatea de a rezolva cât mai repede nedreptatea generează iritare.
Se simte ca o presiune interioară crescută ce produce un ușor tremur interior neplăcut de care ne dorim să scăpăm.
Reacția este de a căuta un mod prin care să scoatem presiunea interioară din noi, fie prin ceartă, fie prin găsirea unei soluții la nedreptate, fie prin reacții zgomotoase.
Apare atunci când îmi pare rău pentru acțiunile mele din trecut, sunt dezamăgit de mine însumi și este punctul din care pleacă acuzele la adresa mea.
O resimțim ca pe o presiune interioară mai intensă ce ne apasă puternic și datorită căreia începem să ne vorbim urât și să ne ponegrim în dialogul interior.
Reacția este de a mă certa și a mă ponegri în dialogul interior.
Este o emoție care apare datorită faptului că regret ceea ce am făcut în trecut și îmi pare rău pentru situația din prezent.
O resimțim ca pe o presiune interioară ce ne apasă și ne determină să lăsăm capul în pământ.
Reacția este de a merge în trecut și de a evidenția acțiunile greșite.
Regreți tot trecutul și faptul că tocmai ție ți se întâmplă toate acestea.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă nu doar că nu îmi place, ci produce o ușoară reacție de respingere a realității prin a fi supărat pe ce se întâmplă.
O resimțim ca o stare puțin mai intensă de disconfort interior.
Reacția este de a respinge ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea nu îmi place și caut o soluție să schimb lucrurile.
O resimțim ca o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a căuta soluții și de a nu mai simți această stare neplăcută.
Apare atunci când simțim că pericolul amenințării este imposibil de evitat și trăim pericolul chiar dacă de cele mai multe ori acesta nu este real și urmează să se întâmple într-un viitor apropiat.
Se resimte extrem de intens și ne sleiește de putere, chiar dacă emoția este una de scurtă durată.
Reacția de cele mai multe ori este să înghețăm, să nu mai putem reacționa, ca imediat după ce starea intensă trece să fugim cât mai repede.
Te blochezi pentru că îți dai seama că nu mai ai ce face și toate proiecțiile tale se adeveresc, fără să știi încotro o apuci și ce vei face. Corpul se blochează, pare că rămâi fără aer, pieptul doare și tot corpul se contractă.
Pericolul tocmai se întâmplă fără să mai ai cum să îl eviți, așa că intensitatea emoțiilor simțite este aproape la maxim.
Se resimte extrem de intens, aproape imposibil de rezistat din cauza tensiunii interioare, și tot ce putem face este să mai încercăm cu ultimele puteri să ne împotrivim pericolului. Se resimte ca o „gheară" care ne strânge în interior.
Reacția este de a căuta să scăpăm din strânsoarea tensiunii interioare cu ultimele puteri, dar pare imposibil.
Corpul nu ne mai ascultă și suntem sleiți de puteri din cauza încordării extreme. Corpul se contractă atât de tare încât pare că l-ai scăpat de sub control și nu mai reziști tensiunii interioare.
Apare atunci când pericolul este iminent și nu mai avem ce face, pericolul ne cuprinde și a venit momentul să ne confruntăm cu el.
Se resimte extrem de intens și, orice am încerca să facem, nu are sens pentru că senzația este că nu mai avem cum să scăpăm.
Reacția este de a îngheța, de a ne bloca total.
Corpul se contractă extrem de tare și pare că totul se oprește în loc pentru o clipă.
Ești blocat pur și simplu și tot ceea ce ai încercat să eviți te cuprinde, iar corpul pare că nu te mai ascultă.
Apare atunci când pericolul este declanșat și pare că te cuprinde.
Se resimte foarte intens și nu știm ce să facem; corpul fizic ne cere cumva insistent să scăpăm de senzațiile simțite, dar pare că nu găsim soluții.
Reacția este de a căuta cu disperare soluții de orice fel, doar pentru a nu mai simți senzațiile resimțite.
Ești disperat să găsești o soluție și pare că nu reușești, iar asta pune o presiune intensă pe tine.
Apare atunci când pericolul îl resimțim extrem de aproape și pare că nu mai avem cum să scăpăm de acesta.
O resimțim ca un tremur puternic interior de care vrem să scăpăm.
În această fază căutăm soluții cu frenezie, cu scopul de a scăpa de senzațiile simțite în corp.
Apar gânduri sub forma: „Acum au de ce să râdă de mine! Sunt incapabil, nu mai am cum să mă apăr."
Apare atunci când suntem într-o ipostază de amenințare iminentă și urmează să reacționăm pentru a îndepărta pericolul într-o formă cât se poate de directă.
Se resimte intens și puternic.
Presiunea resimțită duce spre una dintre cele trei reacții: luptă, fugi sau îngheață.
Pare că nu găsești soluții și îți dai seama că nu știi dacă te vei descurca.
Apare atunci când amenințarea se concretizează și este momentul ca reacția să existe pentru a evita pericolul.
Se resimte ca o stare crescută de tensiune care impune o reacție.
Reacția este de a face tot ce e necesar pentru a elimina pericolul, de orice natură ar fi el.
Apare atunci când amenințarea este prezentă și tot ce vrei să faci este să o eviți, așa că starea de vigilență este modul prin care faci eforturi de a fi pregătit când se va materializa amenințarea respectivă.
Se resimte ca o stare continuă de tensiune interioară în care toată atenția ta este pe ceea ce se poate întâmpla și ești pregătit să eviți orice pericol.
Reacția este de a reacționa la orice pericol și pare că această tensiune te ajută să scapi de orice pericol, așa că o percepi ca necesară, chiar indispensabilă.
Apare atunci când vrei să eviți o amenințare, așa că inconștient crezi că ești acuzat, ești judecat sau ai senzația că ceilalți vor să îți demonstreze că ești inferior.
Se resimte ca și când ai vrea să faci ceva să scapi de orice amenințare ar putea să apară.
Reacția este de a fi în gardă mai tot timpul și de a fi atent la ce se întâmplă, dar cu o atitudine ce mimează relaxarea.
Apare atunci când credem că doar noi trecem printr-o astfel de situație și asta ne face să ne considerăm că avem o problemă cum nu are nimeni altcineva.
Se resimte ca și când am fi inadecvați, nepregătiți; uneori chiar ne face să credem că ceva este în neregulă cu noi, ca și când am fi „defecți".
Reacția este de a ne însingura și de a ascunde problema pe care o avem.
Apare atunci când facem ceva ce nu ne place pentru că noi considerăm că ar trebui să facem altceva, mai exact să găsim o soluție la amenințarea pe care o resimțim.
Se resimte ca o presiune interioară ce mă îndeamnă constant să găsesc o soluție sau un mod de a scăpa de amenințare.
Reacția este de a scăpa de orice activitate care nu ne este utilă și de a ne concentra toată atenția pe găsirea de soluții.
Apare atunci când amenințarea este mult mai serioasă decât pare și asta ne dă o stare de neliniște interioară.
Se resimte ca un tremur mai intens în interior care începe să ne agite.
Reacția este de a începe să căutăm soluții la amenințarea percepută.
Apare atunci când amenințarea este evidentă și nu mai avem cum să o evităm.
Se resimte ca un tremur mai intens în interior.
Într-o primă fază suntem ușor surprinși de faptul că amenințarea a apărut atât de clar și începem să ne gândim la găsirea unor soluții care să anuleze amenințarea.
Este o emoție care apare atunci când ne simțim inferiori și respingem senzația interioară.
Se resimte ca un disconfort mai accentuat de care vrem să scăpăm, dar în această fază îl respingem pentru a nu ne confrunta cu senzația inferiorității.
Reacția este de a evita contactul cu sursa ce ne amenință - inferioritatea. Este o emoție pe care o suprimăm și nu vrem să recunoaștem că suntem amenințați de inferioritate.
Inferioritatea care apare este normală, dar o eviți de frica modului în care vei fi perceput.
Apare atunci când observăm că ceea ce percepeam ca o posibilă amenințare tinde să fie reală, moment în care începem să fim neliniștiți și mai atenți la amenințare.
Resimțim aceste emoții ca pe o ușoară presiune interioară.
Începem să acordăm o mai mare atenție amenințării și începem să ne încordăm corpul.
Apare atunci când radarul instinctului de supraviețuire detectează o amenințare în mediul nostru.
O resimțim ca un ușor tremur interior.
Acest semnal de alarmă ne determină să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă, dar îndeosebi la amenințarea percepută.
Este o emoție care apare atunci când suntem neputincioși în fața trădării și tot ce ne rămâne este să ne îndreptăm energia negativă spre persoana care ne-a făcut să ne simțim atât de rău.
O resimțim extrem de intens ca pe o presiune interioară ce dă pe afară, aproape insuportabilă, și tot ce vrem să facem este să scăpăm de tensiunea interioară simțită.
Reacția este de a ne răzbuna, de a-i face ceva rău celeilalte persoane.
Când ne este contestată superioritate pe care o credem ca un dat și un merit de necontestat direct în față.
Presiunea interioară este extrem de intensă și datorită acesteia ne gândim la tot felul de scenarii în care să ne răzbunăm pe persoana sau grupul de persoane care ne contestă superioritatea.
Reacția este una extrem de răutăcioasă în care ne gândim efectiv cum să facem rău persoanei sau grupului de persoane care ne contestă superioritatea.
Acțiunea acum este clar de a-i pedepsi cât poți tu mai clar pe cei care îți contestă superioritatea.
Este o emoție care apare atunci când este necesară o reacție fermă și agresivă la adresa persoanei sau grupului de persoane care ne contestă superioritatea.
O resimțim ca pe o presiune foarte intensă interioară în care apare mesajul din interior să facem orice este necesar pentru a ne demonstra superioritatea.
Reacția este una cât se poate de agresivă și brutală la adresa persoanei sau grupului de persoane care nu vor să ne accepte superioritatea.
De data aceasta răutatea se transformă în acțiuni prin care încerci să îi pedepsești pe cei care nu îți acceptă superioritatea.
Este o emoție care apare datorită amenințării care se naște din frica de a pierde statutul de superioritate pe care îl considerăm că ni se cuvine.
O resimțim ca pe o presiune puternică interioară care ne gâtuie și ne determină să insistăm prin orice mijloace să arătăm că suntem mai buni decât ceilalți.
Reacția este una agresivă la adresa persoanei sau grupului de persoane care nu vor să ne accepte superioritatea.
Este o emoție care apare atunci când aroganța nu este îndeajuns și este necesară o acțiune mai evidentă.
O resimțim ca pe o presiune ridicată interioară care ne determină să ne arătăm cumva superioritatea pe care o considerăm că ni se cuvine să o avem.
Reacția este una ușor agresivă și impunătoare în a ne demonstra superioritatea.
Este o emoție care apare atunci când vrei cu tot dinadinsul să îți arăți superioritatea printr-o emoție ce mimează superioritatea printr-un mesaj de genul: „sunt prea important".
O resimțim ca pe o presiune mai intensă de a arăta clar și definitiv superioritatea.
Reacția este una agresivă și zeflemitoare la adresa celor cărora vrei să le arătăm că suntem superiori.
Apare dintr-o nevoie de a demonstra superioritatea față de alte persoane pe care cel care o expune, chiar o crede reală.
O resimțim ca pe o presiune interioară care ne determină să ne asigurăm că suntem superiori altei persoane sau unui grup de oameni.
Reacția este de a arăta prin comportamentul nostru că suntem superiori celorlalți apelând la tot felul de „scheme” comportamentale. Atitudinea de ignorant, atitudinea de persoană căruia nu îi pasă sau prin limbajul non-verbal al corpului printr-o încredere exagerată în propria persoană.
Realitatea este că aroganța se naște din frica de a pierde un anumit statut de superioritate pe care persoana în cauză crede că i se cuvine.
Este o emoție care apare atunci când în sfârșit am reușit să câștigăm și, în același timp, să demonstrăm că suntem mai buni decât ceilalți.
O resimțim ca o stare mai intensă în care apare nevoia de a demonstra ce realizări am avut.
Reacția este de a da pe afară și de a vorbi despre realizarea avută; chiar mai mult de atât, nici nu vrem să mai vorbim despre altceva.
Vrei ca toți ceilalți să știe despre realizarea ta, așa că le spui și te antrenezi în discuții despre reușita ta.
Este o emoție care apare atunci când suntem mulțumiți de rezultatele noastre sau ale celor dragi nouă și simțim nevoia să arătăm și celorlalți aceste rezultate obținute.
O resimțim ca o presiune interioară intensă pozitivă care ne determină să spunem și să arătăm ce realizări avem.
Reacția este de a epata, de a arăta și de a vorbi doar de realizările avute.
Îți place realizarea pe care tocmai ai obținut-o, așa că te bucuri de această experiență vorbind cât mai mult despre ea.
Apare atunci când un anumit comportament sau o etapă importantă s-a întâmplat exact așa cum ne-am dorit noi.
O resimțim ca o senzație de bine interior, asemănătoare cu plăcerea, dar este una plină în care binele din interior se resimte și în corpul fizic.
Reacția este de a sta în mulțumire și de a încerca inconștient să menținem starea cât mai mult timp.
Starea de bine o resimți în corpul fizic și e tare plăcut, acum este despre tine și trăirea acestei realizări.
Este o emoție care apare atunci când am reușit să înving într-o competiție imaginară o altă persoană și mă simt mai bun, mai superior.
Se resimte ca o stare de bine interioară susținută de dopamina generată de victoria imaginară, dar starea de bine este de scurtă durată și trece, ceea ce poate duce uneori la o ușoară dependență de această superioritate simțită.
Reacția este de a ne bucura de victoria imaginară și de a arăta asta celor pe care îi considerăm inferiori.
Un detaliu important este faptul că atunci când superioritatea este importantă pentru o persoană, în aceeași măsură este importantă și inferioritatea.
Este o emoție care apare atunci când ne comparăm cu o altă persoană sau cu o altă situație și se întrezărește amenințarea inferiorității.
Se resimte ca o tensiune interioară clar perceptibilă care mă determină să fac ceva pentru a nu mă simți inferior.
Reacția este de a face orice este necesar pentru a-i depăși pe ceilalți de teama inferiorității sau din cauza plăcerii oferite de superioritate.
Apare atunci când primim validare pentru modul în care ne-am comportat și vedem cum ceilalți apreciază comportamentul nostru sau în urma dialogului nostru interior în care ne spunem cuvinte de susținere.
O resimțim ca o senzație mai plină care ne cuprinde parcă tot corpul și ne dă o stare generală de bine.
Reacție este să o trăim din plin și să o lăsăm să ne cuprindă tot corpul căutând să amplificăm senzația simțită. Mai mult de atât, o vrem cât mai des, așa că o căutăm să o simțim de câte ori avem ocazia.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă ne nemulțumește și constatăm că lucrurile nu sunt așa cum ar fi trebuit să fie.
Se resimte ca o tensiune interioară ușoară de conflict, de contradicție, și pune presiune în a face ceva legat de ceea ce se întâmplă.
Reacția este de a îndrepta lucrurile și de a face ca situația să revină la „normalitate". Apare conflictul interior și simți nevoia să reacționezi și să refaci echilibrul, căutând să îi determini pe ceilalți să îți arate respectul dorit de tine, cel pe care nu l-ai primit în ultima vreme.
Apare atunci când indiferent de ce facem suntem prinși în capcana de a suporta sursa dezgustului.
Apare uneori în cazul îngrijirii persoanelor bolnave incapabile să se îngrijească de igiena zilnică.
O resimțim extrem de intens și ne provoacă reacții extreme în corpul fizic de care ne dorim cu ardoare să scăpăm.
Reacția este una de respingere pe cât posibil și pe diminuare a efectelor pe cât posibil.
Apare atunci când, cu toate că vrem să respingem o anumită situație sau o anumită persoană, nu avem cum și suntem neputincioși în a îndepărta sursa care ne provoacă dezgustul.
O resimțim extrem de intens și, până nu ne îndepărtăm de sursa care ne provoacă dezgustul, nu ne revenim.
Reacția este una virulentă și agresivă de respingere clară a sursei care ne provoacă starea.
Apare atunci când respingem cu vehemență ceea ce se întâmplă, pentru că simțim că este singura opțiune pe care o avem.
O resimțim ca pe o senzație intensă de care pare că nu putem scăpa și simțim că singura opțiune este să respingem cât mai clar ceea ce se întâmplă.
Reacția este de a respinge ostentativ, ca un semn de reacție necesară.
Apare atunci când dăm nas în nas cu o situație care ne provoacă o stare de disconfort puternic interior.
O resimțim intens și ne provoacă reacția instinctuală de a ne îndepărta imediat de sursa dezgustului.
Reacția este de fugă, de plecare rapidă din locul sau din situația care a provocat o astfel de reacție.
O emoție care apare când nu reușim să ne îndepărtăm de sursa care ne provoacă greață și suntem nevoiți să stăm încă în aceeași situație.
O resimțim ca o stare de greață mai accentuată, de care pare că nu avem cum să scăpăm.
Reacția este de a evita, pe cât posibil, contactul cu sursa care ne provoacă starea de greață.
O emoție de disconfort interior accentuat, în care suntem în total dezacord cu valorile unei alte persoane sau cu o situație.
O emoție care se exprimă visceral în corpul fizic, prin starea de greață care apare.
Reacția este să ne îndepărtăm cât mai repede de sursa care ne determină starea.
O emoție care apare atunci când pare că suntem prinși într-o capcană în care trebuie să admitem o situație neplăcută.
O resimțim ca pe o stare mai accentuată de neplăcere interioară, de care vrem să scăpăm instinctual.
Reacția este de a ne îndepărta și a căuta soluții, pentru că devenim vigilenți și atenți să nu cădem în capcană.
Este o emoție care apare atunci când ceea ce se întâmplă în viața mea îmi provoacă un ușor disconfort interior neplăcut.
O resimțim ca pe o stare de ușoară neplăcere interioară.
Reacția este de a respinge această stare interioară.
DISCLAIMER
- Harta emoțiilor™ este un instrument de lucru pentru toți cei care vor să cunoască și să-și înțeleagă spectrul emoțional.
- Harta emoțiilor™ este inspirată din celebrul instrument al lui Paul Ekman, Atlas of Emotions.
- Perspectiva asupra hărții emoțiilor™ îmi aparține în totalitate și nu reprezintă o selecție științifică documentată până în acest moment.
- Perspectiva mea asupra hărții emoțiilor™ s-a conturat în timp din dorința de a scoate la lumină modul în care „obstacolele emoționale” sunt cele mai determinate să rămână în viața noastră, dileme și tipuități de viață învățate încă din copilărie.
- Harta emoțiilor™ este un instrument în lucru care va suferi modificări de-a lungul timpului.
- Harta emoțiilor™ este un instrument de îmbunătățire care oferă orice persoane care își doresc să contribuie la înțelegerea emoțiilor.
- Harta emoțiilor™ este destinată oricui este dornic să muncească cu propriile emoții, dar în același timp este important ca fiecare să aibă propria experiență și să verifice informația împreună cu noi.
- Harta emoțiilor™ nu reprezintă un adevăr absolut, ci un instrument de lucru spre a desluși emoții mai clare din interiorul fiecăruia dintre noi.
- Harta emoțiilor™ este un instrument de lucru care are peste 10 ani care am confirmat în timp în sesiunile de lucru sau în abordarea emoțiilor în acest fel, ne explică scenariul de viață și modul în care aceasta funcționează.
- Pentru a înțelege cum funcționează scenariile de viață, este necesar să înțelegem cum funcționează emoțiile, iar harta emoțiilor™ exact acest obiectiv îl are, să ne arate cum am procesat ceea „trăire” sau forma unor obiceiuri emoționale.
- Un obstacol emoțional este o înșiruire de emoții în acest scenariu formând o matematică emoțională pe care o repetăm și înțelegem din Harta emoțiilor™.
- Oricine poate contribui la Harta emoțiilor™ cu o perspectivă de care ne vom ocupa atunci când vom considera că este necesar.
- Oricine vrea să contribuie, să schimbe sau ajute la Harta emoțiilor™ este invitat să scrie pe adresa info@florinalexandru.ro
- Încurajăm comunicarea, dezbaterea și libertatea atiturii în emoțiilor™ este liberă.
- Orice distribuire liberă a acestui scris a Dr. Florin Alexandru, emoțiilor™, Dr. Florin Alexandru, este strict interzisă.
- Orice distribuire liberă a acestui scris a realizatorului hărții emoțiilor™, Dr. Florin Alexandru, este strict interzisă.
CUM NAVIGHEZI
- Harta Emoțiilor™ este construită din 21 de trăiri emoționale.
- Trăirile emoționale sunt distribuite în 21 de coloane, iar în capătul fiecărei coloane este numele dar trăirii emoționale.
- Fiecare trăire emoțională este construită din minim 8 emoții și maxim 16 emoții.
- Pentru a vizualiza intensitatea emoțiilor prezente într-o trăire emoțională este nevoie să scanați QR Code-ul și să intrați pe site pentru a da click pe butonul din câmpul numelui acelei trăiri emoționale.
- După ce scanați QR Code-ul, veți putea vedea că fiecare trăire emoțională are un grafic destinat care ne arată cum urcă tensiunea emoțională de la cea mai puțin intensă până la cea mai intensă emoție.
- După ce scanați QR Code-ul, veți constata că fiecare emoție prezentă în Harta emoțiilor™ are informația distribuită în câsuța ei. În această câsuță puteți care este nevoie să treci cu cursorul pentru a vizualiza informația.
- Fiecare emoție are informația structurată astfel:
— când apare emoția și în ce context poate să apară.
— cum o resimțim când trăim emoția.
— ce reacție instinctuală ne determină emoția. - În cele două laterale a Hărții emoțiilor™ veți regăsi o scală de la 0 la 100 a intensității emoțiilor.
- Fiecare emoție este prezentată în această emoțional în funcție de intensitatea ei, astfel că emoțiile mai puțin intense le veți regăsi în partea de jos, iar cele intense în partea superioară a Hărții emoțiilor™.
- Fiecare emoție este poziționată cu aproximație pe scala intensității emoțiilor.
- Emoțiile trăite de noi sunt un mix din mai multe trăiri emoționale prezente în Harta emoțiilor™, dar asemănătoare între ele.
- Dacă simți emoții din trăirea emoțională de frică de exemplu, foarte probabil că emoțiile dintr-o trăire emoțională sunt fie din zona alienare, furie, dispreț, niciodată din zona de bucurie sau fericire.
- Emoțiile trăite cel mai adesea de noi sunt cele în care stăm mai mult în zone de stare emoțională, cu aproximație sunt emoțiile prezente pe scala intensității între 10 și 45, tot ceea ce depășește acest nivel, formează o trăire emoțională.
- În majoritatea timpului, emoțiile simțite sunt în zona de trăire emoțională, dar atunci când apare un declanșator emoțional sau un eveniment din zona de bucurie, apare trăirea emoțională, mai exact intensitatea emoțiilor urcă peste 50 pe scala intensității emoțiilor.
- De cele mai multe ori simțim mult mai mult un grup de 3-4 emoții, iar aceste emoții ne formează o „obișnuință emoțională” și este permisivă de noi ca o stare de normalitate.
- Este indicat să-ți găsești și tu acel grup de emoții cu care ești obișnuit(ă) și să descoperi spectrul emoțional pe care îl trăiești.
