Teoria există pentru a o pune în practică…

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Observ adesea cum ne pierdem în spatele scuzelor și asta se întâmplă pentru că nu încercăm.

Regula simplă când suntem în plin proces de învățare este că de câte ori avem un obstacol în față, încercăm de câte ori este nevoie pentru a-l trece.

Practic când suntem în proces de învățare, nu există frica de a eșuași asta este marele avantaj al acestui proces.

Ai observat un copil de câte ori încearcă până reușește?

Noi în schimb am uitat cum este să încercăm la nesfârșit și am uitat să facem asta pentru că suntem influențați de o altă frică care se ascunde acolo în spate și anume de frica de a nu fi judecați.

Pentru că noi nu încercăm pentru că ne pasă ce o să spună ceilalți dacă ratăm, dacă eșuăm.

Iar a rata presupune o încercare în esență și în procesul de învățare este doar un pas mai aproape de reușită, dar asta presupune să ne poziționăm corect.

Acum haide să vedem de ce folosim această scuză.

În primul rând că învățarea presupune efort și reușita uneori întârzie să apară, iar noi suntem leneși adesea.

Suntem leneși pentru că așa funcționează mintea noastră, adică caută să depună cât mai puțin efort pentru că programul de supraviețuire presupune să avem tot timpul rezerve pentru atunci când ne este pusă în pericol viața.

Doar că aceste rezerve ne fac să fim leneși, sedentari și ne îmbolnăvesc la propriu și asta ne face mintea noastră care paradoxal are programul de supraviețuire impregnat în toate celulele.

Pe termen scurt este perfect modul în care este proiectată mintea noastră, dar pe termen lung efectul este invers.

Sedentarismul, stresul și lenea ne provoacă mari probleme lent, dar sigur.

Apoi al doilea motiv pentru care avem probleme să punem în aplicare teoria este pentru că nu suntem adaptabili.

De ce nu suntem adaptabili?


Pentru că nu ieșim din zona de confort și avem multe condiționări și multe convingeri ce se traduc printr-o rigiditate în gândire.

Cel mai mare dezavantaj al lipsei de adaptabilitate este îmbătrânirea înainte de vreme.

Observi că pe termen lung avem doar de pierdut?

Apoi, ultimul mare dezavantaj al faptului că nu punem teoria în practică este că nu ne dăm voie să evoluăm.

Practic ne oprim din evoluție și ne refuzăm viața pentru că ea se manifestă prin evoluție și fluxul natural al vieții presupune evoluție.

Atunci când refuzăm viața, practic refuzăm cadoul imens ce apare din descoperirile de zi cu zi ale vieții și a modului în care este construită ea.

Refuzând acest cadou, refuzăm să fim și toate acestea pentru că nu încercăm și prioritizăm frica de a nu fi judecați.

Observi acest paradox?

Suntem această viață și dacă refuzăm viața, practic ne refuzăm pe noi.

Și tocmai de asta avem o relație atât de nepotrivită cu noi înșine și evident că dacă avem o relaie nepotrivită cu noi înșine, avem relații nesatisfăcătoare și cu ceilalți.

Tocmai ți-am expus cercul vicios în care ne pierdem o mare parte din viață datorită acestei frici.

Oare copilul nostru nu ne învață să trăim fără să ne fie frică de judecata celorlalți?

Eu cred că ei, copiii sunt cei mai buni profesori pentru noi părinții.

—-

Îți mai spun  că am ales să mă implic conștient în a ajuta acest Pământ magic și a-i oferi o viață fără plastic.

Spun asta pentru că au început să se vadă efectele plasticului din ce în ce mai mult și toată planeta are de suferit datorită unor practici de consum nepotrivite, mult prea mult plastic consumăm și o mare parte din acesta se strânge la un moment dat în Ocean.

Iar efectele le trăim toți și ne amenință nouă calitatea vieții și copiilor viitorul.

De exemplu eu nu mai folosesc pungi de plastic când merg la cumpărături, ci sacoși din bumbac.

Jucăriile sunt din plastic majoritatea, tocmai de aceea am dezvotlat un nou proiect acum ceva vreme și facem jucării din lemn prietenoase cu mediul și cu copiii, mai multe găsești aici.

Pe mine mă găsești și aici.

Iar pe tine te găsești în inima ta.

Ah, să nu uit: ești un om minunat.

Cu  drag,
Florin Alexandru

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×