O să îți vorbesc despre invidie astăzi și despre modul în care ea se manifestă zi de zi în viața noastră.
Aș putea spune că este una dintre emoțiile cele mai ascunse și asta pentru că propriul nostru sistem de apărare nu ne dă voie să o vedem cu toate că o simțim adesea.
De ce se ascunde?
Pentru că noi am învățat că ar trebui să ne fie rușine că o simțim, și ne ascundem până și de noi înșine atunci când apare.
De ce oare?
Pentru că așa am fost programați, dar asta nu presupune că nu o simțim.
Știm amândoi că apare adesea atunci când este stimulată de realizările celorlalți, de performanțele celorlalți sau de obiectivul nostru atins de alții și nicidecum de noi.
Dar haide să ne uităm puțin diferit la acestă emoție și să înțelegem de ce există și ce se ascunde în spatele ei.
Ce este invidia?
Invidia este o emoție/stare sau trăire ce ne provoacă o stare de disconfort față de propria persoană și tinde să ne spună că suntem neputincioși, asta ne sperie și ne provoacă împotriva persoanei sau persoanelor ce ne-au făcut să ne simțim așa.
În același timp ne determină să fim combativi și frustrați la adresa persoanei/persoanelor ce au determinat această emoție/stare sau trăire.
Invidia ne face să ne simțim incapabili și ne spune că nu suntem îndeajuns de buni pentru simplul motiv că ne comparăm cu ceilalți.
Cauza:
Modul în care am fost educați în trecut.
Asta nu presupune că părinții noștri au greșit, ci presupune că noi suntem niște norocoși că putem să înțelegem toate aceste aspecte pe care dacă ei nu greșeau, noi nu aveam cum să conștientizăm ce trăim.
Cum am fost educați?
Prin a ne compara cu ceilalți și aproape totul se rezumă la această comparație ce genera ambiție și o îndârjire de a reuși, alimentată zilnic de exemplele celorlalți.
Notele de la școală, realizările personale, comparația cu vecinii sau cu ceilalți prieteni din cartier.
Cumva totul se rezuma la a ne compara și a estima capacitatea noastră în funcție de rezultate obținute în cadrul unui grup, oricare ar fi acesta.
Comparația a generat frica de a nu fi îndeajuns de buni pentru că nu tot timpul reușeam să învingem și uneori pierdeam și această pierdere ne făcea să simțim rușine și asta ne determina să fugim de eșec.
Iar fuga de eșec corespunde cu a greși, cu a nu face lucrurile perfect, cu a eșua.
Iar de aici apare și “vânătoarea de greșeală” ce se manifestă prin a o scoate în evidență atunci când o vezi la ceilalți indiferent de ocazie.
Înțelegi acum de ce așa de mulți oameni se blochează și observă prima dată greșeala în detrimentul înțelegerii mesajului?
Pentru că ne este frică de greșeală și astfel că ajungem să fim la propriu obsedați de greșeală și să o observăm peste tot pur și simplu și să nu ne mai dăm voie să observăm esența.
Asta ne determină și susține frica de a nu fi îndeajuns de buni.
În paralel avem și frica de judecată pentru că atunci când observăm greșeala reacționăm prin a judeca cealaltă persoană.
Asta vine instinctual pentru că frica de a nu fi îndeajuns de bun ne determină să căutăm motive de a ne poziționa în superioritate și a ne convinge pe noi înșine că suntem îndeajuns de buni poziționându-ne “deasupra”.
Înțelegi paradigma?
Sau cercul vicios construit de minte, adică de cea care ne deslușește realitatea într-o formă acoperită de frici?
Greșeala celorlalți reprezintă scuza minții de a se poziționa în superioritate și a nu se vedea pe ea însăși.
Observarea unei greșeli reprezintă fuga minții de realitate.
Iar frica de judecată este efectul acestei frici.
Observi cât de multe persoane judecă și le este frică în mod direct că vor fi judecați de ceilalți?
Este un fenomen ușor observabil în societatea în care trăim.
Menționez că invidia se manifestă atunci când persoana este imatură emoțional pentru că maturitatea emoțională presupune să recunoaștem cauza și modul în care ea se manifestă.
Evident că la tot acest concept există și cealaltă extremă, adică atunci când se exagerează cu invidia și este necesar să reacționezi, adică să scoți oamenii ce nu pot controla această emoție din viața ta.
Pare simplu, dar uneori este necesar să facem și astfel de gesturi dintr-o poziționare corectă față de propria persoană pentru că a ne maturiza emoțional presupune să trăim în integritate și asta ne determină să avem o relație corectă cu noi înșine.
Acum ne întoarcem la soluții și la cum să ne raportăm la această emoție.
Ce facem când o simțim la noi înșine?
Asta este prima opțiune și aici apare puterea unei întrebări directe ce ne ajută să ne poziționăm corect față de această emoție/stare sau trăire după cum spuneam.
Întrebarea este despre integritate și sună cam așa:
Oare este corect să simt invidie față de cealaltă persoană?
Este corect față de mine însumi să fiu invidios? Dar față de Univers?
Imediat cum ne-am adresat această întrebare recomand să intrăm în starea de “Observator” și să vedem ce se întâmplă în noi și ce ne spune mintea odată ce apare întrebarea.
O să vezi ce se întâmplă pentru că această întrebare repetată în mod constant de-a lungul timpului ne poziționează corect în cele din urmă și ne determină să vedem capcana minții.
Menționez că asta presupune să știm cum să trăim în prezent și cum să ne observăm comportamentul.
Ce facem când o simțim la ceilalți?
Aici lucrurile sunt mai simple, dar asta se întâmplă dacă învățăm să trăim în prezent după cum spuneam și mai devreme.
Reacția normală a unui om ce simte invidia în cealaltă persoană este să reacționeze la acea energie și asta presupune competitivitate.
Adică ne întrecem cel mai adesea când simțim invidie și asta ni se întâmplă adesea, doar că arareori suntem prezenți pentru a observa acest detaliu.
Așa că la o privire mai în profunzime conștientizăm că a anula invidia este necesar să nu participăm la acest schimb de emoții/ de energii.
Mai exact presupune să nu urcăm în ring când aceasta apare și să lăsăm doar Ego-ul celeilalte persoane să urce în ring.
Zâmbim, acceptăm situația și ne repoziționăm acceptând că acesta este un efect al imaturității emoționale.
Evident că asta nu trebuie să se manifeste la nesfârșit, ci doar până atragem atenția persoanei ce manifestă invidie și să îi dăm timp să își rezolve “poziționarea”.
Invidia este o emoție ce o putem poziționa corect și chiar să o determinăm să nu mai apară, dar este necesară o practică în această direcție.
Important de știut este că invidia generează și provoacă și mai multă invidie. O persoană invidioasă deseori o va antrena pe cealaltă într-o stare de invidie. De aici se naște o concurență surdă la nivel irațional. Iar la nivel de societate, așa se formează modelul de comportament concurențial. Și cercul se închide.
Ieșirea din acest cerc vicios este să o întrerupem prin prezență și observarea emoțiilor.
Și tocmai pentru a ieși din astfel de situații și a dezvolta inteligența emoțională m-am hotărât să susțin un atelier în data de 15.10 la Hotel Internațional în care îți arăt pas cu pas cum să trăiești în prezent și cum să te observi.
Un proces ce necesită exercițiu și exact asa voi face eu și colegii mei, îți arătăm cum să faci asta și cum să exersezi zi de zi această abilitate până ce invidia nu te va mai surprinde și nu se va mai putea exprima.
Nu e așa că viața este mai frumoasă fără să simțim invidie?
S-a demonstrat că invidia susține un mediu acid în sângele nostru, adică mediul propice pentru ca anumite boli cronice să fie prezente în corpul nostru fizic.
