Eram deja obișnuit cu atitudinea nepotrivită a doamnei de la magazin și cu toate acestea mergeam la același magazin pentru că nu aveam altul în drumul meu spre casă seara.
Și de câte ori când mergeam la casă după ce cumpăram ce aveam de cumpărat mă uitam în ochii ei și așteptam să se uite și ea, dar nu ridica privirea. Odată a făcut asta și știam că o să se supere când îmi va vedea zâmbetul larg.
Cu toate acestea, la un moment dat a încercat să verse ce avea ea în interior când mi-a căzut o sticlă mică de iaurt pe blatul de la casă.
“Unde vă credeți aici de aruncați cu sticle?”
M-am uitat la ea cu un zâmbet amabil și i-am spus că poate așa reușesc să o fac cumva să vadă cât de frumoasă este viața.
A ridicat capul din Pământ și s-a uitat în ochii mei pentru prima dată.
Am văzut prin ea și știam ce are în suflet, i-am zâmbit și i-am spus că viața e aici și acum și că e minunată dacă îi dăm voie să fie, dar că nu o să vedem dacă stăm tot timpul în probleme și gânduri colorate.
Ele sunt acolo și se vor tot schimba cu o precizie chirurgicală zi de zi fără ca măcar să observăm tăvălugul de gânduri ce țipă după atenția noastră.
Gândul problemă:
“Hei, sunt aici și am nevoie de toată atenția ta.”
Viața în schimb așteaptă răbdătoare să o vedem, să o atingem, să o celebrăm și să fim totuna cu ea.
Ea e răbdătoare pentru că nu este presată de timp, de spațiu sau de vreo condiție a unei probleme.
Ea este și atât.
Și se va exprima oricum acolo unde este îmbrățișată și celebrată.
Ce crezi că face diferența între noi oamenii?
Întreb asta pentru că anumite persoane trăiesc, simt și sunt fericiți pur și simplu, iar asta se vede pe ei prin felul în care le luminează fața, modul în care pășesc și modul în care zâmbesc.
Parcă fac totul din inimă.
Eu mi-am dorit să fiu un astfel de om și astăzi sunt un om fericit ce a învățat să danseze cu viața.
Eu sunt ceea ce sunt și problemele mele există, doar că eu am învățat să mă uit la ele, să le văd și să le admir pentru că fiecare în parte mă învață ceva.
Așa că te invit să îți arăt cum am făcut eu dacă vrei.
Și fac asta marți, 15.10.2019 în București, la Hotel Internațional în atelierul “Off… Emoțiile astea”
Pas cu pas o să îți ofer instrumentul prin care și tu poți să simți viața, să o trăiești, să o celebrezi și să dansezi cu ea.
Oare vrei toate acestea?
Sunt Florin Alexandru,
Un om ce a învățat până și asta tot de la viață pentru că am lăsat-o să fie.
Haide și tu.
P.S. Înscrie-te până vineri la atelier și vei primi gratuit înregistrarea video a evenimentului.
P.P.S. Dacă nu ești din București, dar știi pe cineva care ar putea beneficia de acest atelier, dă vestea mai departe.
