Of, draga/dragul meu/mea, pentru a găsi iubirea adevărată este nevoie să o cauți, însă aici intervine un aspect!
Orgoliul, mintea construită, ego-ul nu poate căuta cu adevărat iubirea.
Mintea caută o anumită formă de „a iubi”, de cele mai multe ori, caută forma pe care a văzut-o și trăit-o în copilărie.
Of, și ce se întâmplă atunci când nu o găsești în interiorul relației cu partenerul/partenera tău/ta?
Ei bine, apar certurile, dezamăgirile sau poate se așază un văl al tristeții, care, parcă, ca o dâră de praf, acoperă strălucirea tuturor aspectelor frumoase din viața ta!
Doar că, așa cum poate ai bănuit deja, partenerul/partenera tău/ta nu este vinovat(ă) de acest joc de mult jucat pe scena teatrului tuturor relațiilor, ce au existat de-a lungul timpului.
„Romeo și Julieta” de Frank Dicksee, 1884
Niciunul dintre noi nu știe numărul sufletelor îndurerate, dezamăgite, prăfuite de gustul amar al unei relații nu tocmai fericite.
Oare unde greșim? Ce ne scapă? Și dacă este așa cum am afirmat anterior, că nu partenerul/partenera nostru/noastră nu este de vină, atunci cine este de vină?
Unii au preferat să răspundă la această întrebare prin a-și închide inima sau prin a spune „n-am noroc în dragoste și pace”.
Alții și-au luat vinovăția asupra lor și-au spus „nu sunt bun(ă) în relații”.
Of, dar până și cei din urmă, au văzut că nici măcar această atitudine nu servește drept pansament relaționar.
Și uite așa, din povești, filme, dar și experiențe personale zguduitoare am ajuns să credem că iubirea are prea multe încuietori pentru a reuși să le deschidem!
Tablou: Sărutul de Gustav Klimt
Dar în inima fiecărui veșnic îndrăgostit, există o cunoaștere că acest lucru NU este adevărat. Cunoaștere ce ne face să ne ridicăm din nou din adâncimea propriei suferințe și să iubim din nou!
„Da, de data asta iubesc din nou! De data asta va fi bine!”
…e o poveste pe care nu am vrea să o continuăm, deoarece știm cu toții cum se termină.
Despre ce merită, însă, să vorbim, este despre identificare erorii ce ne face să cădem iar și iar în ruleta distanțării relaționare.
Sunt două tipuri de iubire: una percepută de minte, alta, cea adevărată, ce curge necontenit din inima fiecărei ființe.
Punem denumi cele două tipuri de iubire astfel: iubire condiționată vs. Iubire necondiționată.
Cum le-am denumi este mai puțin important, ceea ce este cu adevărat important este că delimitarea celor două este răspunzătoare sau nu de starea noastră de bine, atât în cadrul relației romantice, cât și în relația cu propria persoană.
Cu alte cuvinte, diferențierea iubirii condiționate de cea necondiționată rezolvă eroare ce ne conduce în ciclul suferinței relaționale, indiferent de durata și calitatea relațiilor noastre.
Însă, pe lângă această delimitare, jocul vieții ne mai întinde o subtilă provocare, aceea că, cel mai adesea, cele două tipuri de iubire se întrepătrund și în majoritatea momentelor vieții noastre ne este greu să le diferențiem.
Dar haide să încheiem, o dată pentru totdeauna, cu această confuzie astăzi și să învățăm cum să recunoaștem iubirii necondiționată!
Vestea bună este că iubirea necondiționată se află deja în noi și nu trebuie să plecăm nicăieri pentru a o găsi!
Iubirea necondiționată este dezinteresată, este blândă, bună, oferă și nu așteaptă nimic în schimb. De fapt, aceasta este singura ce îți merită titlul de iubire.
Iubirea condiționată, în schimb, este o proiecție a minții pe care filmele, societatea și așteptările personale au construit-o de-a lungul timpului. Iubirea condiționată funcționează ca un văl, ce acoperă adevărata iubire.
Angelina Jolie și Brad Pitt în Mr. & Mrs. Smith.
Iubirea necondiționată, în schimb, iese din tiparele oricărei convenții mentale.
Societatea ne-a învățat să nu iubim prea mult pentru că s-ar putea profita de bunătatea și inocența noastră, iar în sufletul nostru s-a strecurat o frică, o frică căreia i-am dat prea multă atenție. Așadar, din această cauză, mintea, ușor – ușor a început să construiască o altă versiune a iubirii, o versiune a iubirii false.
Mintea a creat o „iubire” care cere înainte să dea, o „iubire” care are așteptări, care se teme să nu piardă, o „iubire” ce nu poate oferi libertate, o „iubire” ce s-a transformat într-o piatră greu de dus pentru generații de-a rândul.
Iubirea necondiționată, în schimb, ne-a păstrat, de-a lungul tuturor timpurilor, poarta mereu deschisă, așadar astăzi este momentul să ne întoarcem din nou la ea, căci e simplu, căci este în noi și ne stă tare bine să iubim și să zâmbim din toată inima.
Așadar, dragă om, am o veste! Pentru a „iubi” condiționat trebuie să faci multe lucruri, dar pentru a iubi necondiționat, din toată inima ta, nu trebuie să faci nimic!
În vederea, vindecării acestei erori, este necesar, în schimb, să recunoști ceea ce nu este iubire, pentru a face cale liberă iubirii adevărate să se exprime prin tine.
„Timpul primăverii” de Pierre – Auguste Cot, 1873
Și pentru că am povestit destul, a venit momentul să începem să punem în practică!
Așa cum îi spune și numele, iubirea condiționată presupune o condiție: „ te iubesc, dacă…”, „te ajut, dacă…”, „te iubesc doar atunci când…”, „nu te iubesc, atunci când…”.
De asemenea, iubirea condițonată are un termen de valabilitate, deoarece ea este bazată pe un set de condiții, atunci când aceste condiții nu mai sunt împlinite, așa zisa iubire se termină.
De cealaltă parte, iubirea necondiționată nu are un termen de valabilitate și nu se bazează pe vreun fel de condiție. Iubirea necondiționată nu are nevoie de un cadru special pentru a se manifesta și nici măcar de o persoană anume.
Iubirea necondiționată este un câmp infinit, mai mult decât intim cu tot ceea ce reprezintă divinitatea și tot ceea ce ne poate apropia de ea.
Poate că pare, că ne îndepărtăm de subiectul unei relații fericite, dar stai cu noi, căci tocmai am ajuns la cauza acestei erori, pe care, odată rezolvată, vei redeveni un om tare fericit, ce va exprima asta și în cadrul relației tale. Vei străluci așa cum poate nu ai visat vreodată că o poți face!
Iată o exprimare tare frumoasă a iubirii necondiționată, extrasă de celebra rugăciune a Sfântului Francisc de Assisi:
Doamne,
Ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alții, decât să fiu mângâiat,
Ca eu să-i înteleg pe alții, decât eu să fiu înteles,
Ca eu să iubesc pe alții decât eu să fiu iubit.”
O, Doamne,
ajută-mă să am încredere,
nu atât să fiu mângâiat, cât să mângâi,
nu atât să fiu înțeles, cât să înțeleg,
nu atât să fiu iubit, cât să iubesc.
După această frumoasă reamintire, a manifestării iubirii necondiționate, a venit timpul să învățăm aplicat cum să le diferențiem.
Iubirea condiționată vs. Iubirea necondiționată – Cum le diferențiem?
Iubirea condiționată izvorăște din frică, iubirea necondiționată izborăște din iubire.
Vestea bună este că, atunci când simțim iubire, nu putem simți frică.
Vestea, poate mai puțin bună este că, atunci când simțim frică, nu putem simți iubire.
Așadar, este crucial să prioritizăm iubirea din noi și nu frica, recunoscând efectele acestor.
Frica crează în tine senzația de limitare, lipsă, agitație, angoasă sau chiar anxietate. Din cauza acestor stări din interiorul tău, poți deveni mult mai ușor reactiv(ă) în exterior, implicit în cadrul relației tale.
Ținem să menționăm că lipsta pe care o resimți în urma fricii constituie de fapt o falsă „promisiune” că ceva sau cineva din exterior va acoperi acea lipsă. Aceasta e principala cauză din care se nasc atașamentele, așteptările, proiecțiile în cadrul unei relații.
De cealaltă parte, iubirea conține milă, înțelegere, disponibilitate, deschidere, iertare, compasiune, empatie, bunăvoință și nu în ultimul rând, acceptare.
Pe foarte scurt, iată, câteva limitări între cele două:
Iubire condiționată – Iubire necondiționată
Individualism – Unitate
Separare – Comuniune
Senzația de separare – Suntem „Unul”
Nu fac nicio diferentă dintre mine si celălalt – Sunt special(ă), diferit(ă) față de celălalt
Excludere – Includere
Judecată – Empatie
Egoism – Altrusim
Pentru că efectele interioare ale iubiriii, când și emoțiile ce izvorăsc din acestea sunt mai puțin „zgomotoase”, deoarece nu sunt intruzive (așa cum sunt cele ce izvorăsc din frică), în primă fază este nevoie de puțin exercițiu în identificarea și experimentarea iubirii.
Nu te îngrijora, nu este vorba despre nimic complicat, căci iubirea adevărată este dreptul tău din naștere! Însă, paradoxal, este nevoie de practică, pentru a recunoaște, de fapt starea ta naturală!
Pentru început, îți vom recomanda, câți pași simpli, pe care să-i aplici pentru a da la o parte vălul atașamentelor, conceptelor, proiecțiilor, așteptărilor, ce acoperă iubirea ce se află în tine:
- Observare minții, gândurilor și emoțiilor;
- Statul în prezent;
- Exerciții de respirație și meditație;
- Statul în natură;
Însă, cea mai eficientă modalitate prin care să experimentezi iubirea necondiționată este relația cu tine. Tocmai de aceea, în următorul articol vom aborda și aprofunda subiectul: Relația cu mine și redescoperirea iubirii necondiționate
