Atenția ca parte din nevoia de iubire

Salutare, oameni frumoși, m-am gândit să vă scriu astăzi despre ceva ce se numește atenție și pe care, în adâncul nostru, o dorim cu toții. O căutăm mai tot timpul. Iar acest lucru se întâmplă pentru că, atunci când primim atenție, ne simțim văzuți, priviți, înțeleși. Ne este, implicit, satisfăcută nevoia de a fi semnificativ, de a conta pentru cineva.

Atenția experimentată de noi e atenția pe care, de fapt, o căutam în copilărie de la mama, când făceam diferite lucruri doar pentru a atrage atenția. Când reușeam asta, apăreau restul nevoilor ce construiesc nevoia de iubire.

De exemplu, dacă reușeam să îi atrag atenția mamei mele prin felul în care mă purtam, mama îmi valida comportamentul, mă accepta exact așa cum eram, îmi arăta apreciere, afecțiune, validare și, uneori, reușeam să mă conectez cu ea.

Nevoia de atenție e deschizătoare de drumuri atunci când vine vorba de nevoia de iubire.

Iubirea ne-a fost oferită sub diferite întruchipări în lumea în care zi de zi ne purtăm pașii, respirăm, trăim, iubim. 

Însă, ceea ce consider că e cu adevărat esențial să afirm e că iubirea e o nevoie în sine și e cea mai importantă dintre toate nevoile pe care le avem, fiindcă fără ea nu avem motivație, nu simțim că avem sens, nu știm să fim, iar ceea ce facem în mod constant e să căutăm această iubire în fel și chip, să umblăm pe urmele ei, să scotocim după ea. Iubirea e cea care ne oferă energie, este motivația noastră.

Așadar, atenția este deschizătoarea de drumuri. Ea este cea prin intermediul căreia ne asigurăm nevoia de iubire. Dacă vom vedea oameni care strigă după atenție, care se manifestă în anumite moduri doar pentru a primi atenție, fie că vorbim de rețelele de socializare, fie că vorbim de oamenii de pe stradă care fac anumite gesturi, mesajul lor e în felul următor: „Uită-te la mine, privește-mă! Dacă mă vezi, îmi validezi comportamentul, mă apreciezi, mă accepți așa cum sunt!”.

Oamenii caută să iasă în evidență, să fie văzuți, pentru că au înăuntrul lor o puternică nevoie de iubire. Ori de câte ori vedem un comportament extrem, un mod de a se manifesta – nu mă refer aici la publicitate, care tot prin metoda atenției caută să ne atragă să cumpărăm un anumit produs – mă refer doar la situațiile când comunicarea e de la un individ la altul. 

Atenția e modalitatea de a se manifesta această nevoie de iubire. Bineînțeles, există extreme. Pe de o parte, atragem atenția, iar asta poate fi foarte simplu și ușor de făcut, iar pe de altă parte, putem să învățăm să cerem atenție într-un mod empatic, astfel încât libertatea mea să nu încalce libertatea celeilalte persoane, ci pur și simplu putem spune „Sunt aici, am și eu nevoie de iubire!”. Iar când zic asta, e necesar ca eu să ofer iubirea pe care, la rândul meu, o cer.

Iar eu, dacă ofer această energie în cuplu, în cazul în care simt că nu o primesc la rândul meu, pot să-i zic: „Știi, am și eu nevoie de iubire”. Dacă asta se întâmplă, poziționăm atenția la locul său cuvenit, iar atunci nu ne mai referim la ceea ce se vede la suprafață, ci e strict vorba despre ceea ce e în spate, ascuns, ceea ce contează cu adevărat. Lăsăm astfel vulnerabilitatea să fie, iar iubirea se manifestă natural.

În schimb, există zeci de alte feluri pentru a atrage atenția în momentul în care strigăm după iubire. Ca să vă ofer câteva exemple: agresivitatea latentă – în care oamenii țipă, încearcă să se impună, atrăgând atenția într-un mod deranjant. De asemenea, bruiajul, șantajul emoțional, felul în care se manifestă pe rețelele de socializare sunt tot strigăte după atenție, în spate e lipsa iubirii.

E important să învățăm să ne oferim nouă înșine iubire, ca, mai apoi, atunci când apare această nevoie, să știm în ce fel să cerem într-un mod empatic, astfel încât să nu influențăm sau să periclităm libertatea celeilalte persoane. 

Să lăsăm iubirea din noi să se manifeste față de noi înșine, să le oferim iubire și celorlalți și să înțelegem ce se află acolo, în spatele unei nevoi atât de puternice de a mi se oferi atenție și implicit iubire! În clipa în care eu îmi ofer atenție, îmi validez comportamentul, mă observ, înțeleg încotro și spre ce mă îndrept, de ce fac ceea ce fac, atunci și nu altcândva îmi ofer atenție și nu mai am nevoie de atenția celorlalți, pentru că suntem bucăți de iubire și atunci când ne oferim ceea ce căutăm, nu mai fugim spre ceea ce dorim să ne ofere alții! Iubiți-vă și bucurați-vă de voi!