Salutare, oameni buni!
Azi, vom afla cu ce mă ajută să trăiesc în prezent. Dar,
Ce este prezentul?
Este o întrebare care ne poate pune în dificultate, pentru că prezentul este atât de familiar și de evident, încât nu ne gândim la el.
Prezentul este momentul în care trăim, în care suntem conștienți de noi înșine și de lumea din jur.
Prezentul este ceea ce se întâmplă acum, aici și acum.
Toți credem că trăim în prezent, dar nu conștientizăm asta. De fapt, mulți dintre noi trăim în trecut sau în viitor, fără să ne dăm seama. Ne lăsăm pradă amintirilor sau regretelor, fricilor, vinovăției sau speranțelor.
De ce să trăiesc în prezent?
Pentru că prezentul este singurul timp pe care îl avem cu adevărat. Trecutul este doar o amintire, viitorul este doar o proiecție. Prezentul este realitatea pe care o putem influența, schimba, crea. Prezentul este viața noastră.
Ce înseamnă să trăiesc în prezent? Înseamnă să fiu atent la ceea ce se petrece în interiorul și în exteriorul meu, la ceea ce gândesc, simt și fac. Să trăiesc în prezent înseamnă să fiu prezent la propria mea viață, să nu o las să treacă pe lângă mine fără să o observ.
Este de prisos îndemnul trăiește în prezent?
Nu, nu este de prisos. De multe ori, ne lăsăm pradă gândurilor despre trecut sau despre viitor, uitând să ne trăim prezentul. Este o întrebare care ne poate provoca, pentru că trăim într-o societate care ne îndeamnă să ne gândim la trecut și la viitor, să ne facem planuri și să ne amintim de experiențele noastre. Trăim într-o societate care ne face să credem că prezentul nu este suficient, că trebuie să avem mai mult, să fim mai mult, să facem mai mult.
Cum trăim, de fapt?
De cele mai multe ori, pe bucăți: de trecut, prezent și viitor în același timp.
Dacă trăiesc în trecut, prezent și viitor în același timp, mă împart între trei dimensiuni temporale diferite, fără să mă concentrez pe niciuna. Mă împrăștii și mă pierd pe mine și pe ceea ce contează cu adevărat.
De exemplu, când gătesc o cină bună, dar în același timp mă gândesc că am ratat o promovare acum câteva luni, mă mai gândesc și că poate nu am ales bine școala copilului și va avea consecințe în viitor…și ajung să ard carnea, să pun prea multă sare. Astfel, devin confuz, agitat, stresat. Nu mă pot concentra pe ceea ce fac nu, mă bucur de procesul de a găti, de rezultat, de cină, nu mă bucur de familie, nu mă bucur de mine. Mă împart între regrete, frici și speranțe, fără să le rezolv pe niciuna. Toate ies de-a-ndoaselea…
Care sunt avantajele de a trăi în prezent? Cu ce mă ajută? Iată 3 motive pentru care îmbrățișez prezentul zi de zi.
1. Mă conectez cu ceea ce fac. Și mă pierd la propriu în activitatea pe care o fac, fie că fac un lucru simplu pe lângă casă, fie că lucrez la un proiect important, la job. Mă scufund în lucrul meu într-atât încât uit de tot ce se întâmplă in jurul meu. Este ca o stare de flow, în care pur și simplu mă confund cu munca mea, cu hobby-ul meu…cu mica mea îndeletnicire. Îi acord toată atenția mea.
Când citesc o carte captivantă, nu mai aud nimic din jur, nu mai simt nimic altceva decât emoțiile personajelor, nu mai văd nimic altceva decât imaginile create de autor. Mă simt ca și cum aș fi în lumea cărții, ca și cum aș fi parte din poveste.
2. Simt că timpul dispare, că devine o noțiune abstractă, dar de fapt, simt că timpul se dilată, pentru că dispare presiunea lui, a timpului care în mod normal m-ar împinge la un deadline. Lucrez fără deadline-uri, timpul în loc să se comprime, se dilată.. Timpul nu mă mai sufocă, ci parcă mă lasă să trăiesc mai mult. Devin unul cu timpul. Îmblânzesc timpul care nu o mai ia la goană în prezența mea.
De exemplu: când mă joc cu copilul meu, nu mă mai uit la ceas, nu mă mai gândesc la ce am de făcut după, nu mă mai grăbesc să termin. Mă bucur de fiecare moment al jocului, de fiecare zâmbet al copilului, de fiecare îmbrățișare. Mă simt ca și cum timpul s-ar fi oprit pentru noi, ca și cum am avea tot timpul din lume.
3. Mă bucur de viață fără să am nici un motiv special. Apare acea bucurie interioară proprie doar celor care se simt conectați cu ceea ce fac. Este acea bucurie intrinsecă care nu are nevoie de stimulente sau de bucurii ajutătoare.
Te pierzi în ceea ce faci, pur și simplu. Toată această bucurie este, de fapt, fără un motiv anume. Asta înseamnă că ne este la îndemână oricând. Și putem să o obținem fără efort și fără să se întâmple ceva special în jur. Putem deveni creatorii propriilor noastre bucurii fără să ridicăm un deget. Doar cu puțină conștientizare…și exercițiu.
Te bucuri de viață, începi să-ți celebrezi viața, încep ca lucrurile să aibă sens.
Când trăiesc în prezent și mă plimb pe stradă, nu mă mai deranjează nimic din jur, nu mă mai enervează traficul, zgomotul, agresivitatea oamenilor. Mă bucur de soare, de aer, de mișcare. Mă simt fericit doar pentru că exist, doar pentru că sunt viu.
A trăi în prezent este o alegere pe care o putem face zi de zi.
Este o atitudine pe care o putem adopta față de viața noastră. Este o abilitate pe care o putem dezvolta prin exercițiu și practică. A trăi în prezent ne aduce beneficii atât la nivel fizic, cât și la nivel mental și emoțional. Ne ajută să fim mai sănătoși, mai fericiți, mai împliniți.
Dar cum să trăim în prezent?
Cum să nu ne lăsăm distrași de gândurile și emoțiile care ne trag în trecut sau ne împing în viitor? Cum să nu ne pierdem în rutină și în automatisme? Cum să nu ne ratăm oportunitățile și frumusețea care ne înconjoară?
Ar trebui să ne pierdem în povestea noastră și devenim una cu ea. Un exemplu de astfel de stare este cea pe care o trăiesc actorii pe scenă, când se identifică atât de mult cu personajele lor încât uită de ei înșiși și de public.
Ar trebui să ne lăsăm purtați de ritmul și de energia poveștii noastre și nu mai ținem cont de ceas. Timpul nu mai este o constrângere, ci o posibilitate. Timpul nu mai este un dușman, ci un aliat. Timpul nu mai fuge de noi, ci stă cu noi.
Un exemplu de astfel de stare este cea pe care o trăiesc scriitorii când scriu o carte, când se scufundă atât de mult în lumea lor imaginară încât uită de tot ce se întâmplă în jurul lor.
Ar trebui să ne bucurăm de viața noastră ca și cum ar fi o poveste minunată pe care o trăim și o scriem în același timp. Un exemplu de astfel de stare este cea pe care o trăiesc copiii când se joacă, când inventează povești și personaje și se distrează fără să aibă nevoie de nimic altceva.
Sau, te invit să te înscrii în grupul Programe by Florin Alexandru. Acolo, vom învăța împreună prezentul doar la timpul prezent.
