Cum se ascund complexele de inferioritate în comportamentul nostru?

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Oameni minunați, vreau să vă scriu astăzi despre cum se ascund complexele de inferioritate în comportamentul nostru. Mi se pare esențial să vă scriu despre asta, fiindcă observ oameni care își ascund complexele de inferioritate nu numai față de noi, ci și față de ei înșiși.

Și eu am fost în zona asta și știu foarte bine ce presupun complexele de inferioritate. Mi se pare interesant că, de fapt, seriozitatea, diplomația ascund atâtea lucruri! Dar dacă ne uităm în spatele lor, vedem în sfârșit omul care își dorește să fie văzut, și, cu toate acestea, habar nu are cum să iasă după această mască pe care și-o pune.

Mi s-a întâmplat să observ astfel de persoane. Cu toate că ele nu știu cum să lase masca jos, să iasă de sub seriozitate și din diplomație, în esență își doresc să se conecteze cu oamenii, dar nu dau totul în acele relații. Astfel, au așteptarea să dea totul ceilalți oameni din relație, să se conecteze cu acele persoane.

Complexele de inferioritate apar în acele tipare comportamentale prin intermediul cărora credem că nu merităm iubire, motiv care ne simțim inferiori față de ceilalți. Când nu primești iubirea, esența, înțelegi că e normal să nu fii iubit, să nu găsești iubirea. Consideră că absolut toată lumea primește iubirea, numai tu nu, nu primești atenție, validare, aprobarea propriului comportament, nu ești văzut așa cum ești, toate acestea sunt iubire.

Complexele de inferioritate se nasc, deci, atunci când persoana în cauză consideră că nu merită iubire. 

Mai departe, ele se manifestă în comportamentul nostru, iar seriozitatea ascunde un mod de a educa a unei generații întregi, o generație care a înțeles că seriozitatea poate fi un bun paravan, ne putem ascunde după ea. Pentru că, nu-i așa?, considerăm că atunci suntem serioși, nu se poate vedea ceea ce e în spate, dincolo de mască.

Deseori observ oameni mult prea rigizi, nu doar la muncă sau când socializează, ci inclusiv când merg pe stradă. Ceea ce presupune că au fost mult prea mult timp serioși, diplomați, seriozitatea demonstrează că persoana respectivă are mari probleme cu complexele de inferioritatea. Astfel, persoana respectivă are de obicei probleme cu spatele, cu coloana.

Complexele de inferioritate induc de multe ori probleme cu postura, cu coloana. 

Și eu am avut astfel de probleme, mă simțeam inferior. Totuși, în sinea mea știam că nu e nimeni superior, că toți suntem la fel, dar nu credeam în asta, în spate erau convingeri.

Ce am făcut diferit?

Am socializat!

Ce vă recomand?

Să socializați cât se poate de mult!

Astfel, am vorbit enorm de mult cu diferite persoane, am ajuns în diferite cercuri de oameni în care mă expuneam și ieșeam din zona de confort, astfel încât inferioritatea a dispărut, întrucât aveam ocazia să cunosc mai mulți oameni, să observ comportamente și am înțeles că, în esență, suntem construiți pe niște tipare comportamentale. 

Cel care se sacrifică va ajunge să se sacrifice într-o relație, tiparul e sacrificiu, victima se va victimiza unui soț mai puternic care va rezista până la un moment dat, fricosul va fi într-o postură în care va fi într-o relație cu o persoană mai curajoasă, care îl va împinge de la spate. 

Lucrurile acestea se întâmplă, ei nu-și dau seama că în spatele seriozității lor se ascund o serie de emoții care, în esență, pot fi luate, așezate, poziționate, înțelese. Complexul de inferioritate există acolo unde oamenii au lăsat emoțiile să vină, să se construiască așa cum au învățat în familie, dar nu au lucrat cu ele și nu au încercat să le înțeleagă.

Nu contează să creezi o poveste minunată în inteligența emoțională, ci să conștientizezi problema pe care o ai, emoțiile din spatele problemei respective. Simplul fapt că ai conștientizat e un prim pas spre rezolvare. În momentul în care ai făcut-o, vrei ca acel lucru să nu se mai întâmple. Memoria mușchilor, a corpului emoțional face un lucru: îți construiește din nou acea situație, iar tu te aștepți să dispară, pentru că ai conștientizat.

Dar memoria noastră vrea să genereze din nou probleme de același gen. Noi nu avem răbdare să așteptăm. Conștientizarea rezolvă problema, dar o face în timp, însă noi ne dorim rezultate cât mai rapide, ceea ce nu e foarte posibil.

Așadar, socializați! Socializați cât mai mult, intrați în mai multe grupuri!

Cum poate cineva să fie superior unei alte persoane când fiecare dintre noi are două mâini, două picioare și suntem magici cu toții? 

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×