Tiparul Victimei
Astăzi voi vorbi despre acest tipar de victimă de care am vorbit chiar ieri și adesea în ultima vreme pentru că este unul dintre cele mai întâlnite tipare comportamentale prezente în societatea românească.
Am și prezentat modul în care este transmis de la tată la fiică acest tipar, așa că de data asta doar voi face câteva completări.
Atunci când o persoană se victimizează, trăiește emoții precum regret și disperare.
Modul în care o astfel de persoană gândește este dual și disperarea survine în urma faptului că nu există soluții la situația victimei pentru că perspectiva este limitată la maxim două opțiuni.
Victimizarea se întâmplă acolo unde persoana în cauză este o persoană rigidă și nu caută să se adapteze schimbărilor, ci rămâne într-un scenariu predestinat riscurilor și a unei vieți neîmplinite.
Victimizarea este un efect direct al unei gândiri limitate.
Simplul fapt că victima se resemnează și nu mai caută să își depășească condiția umană îi oferă doar perspectiva victimizării, modalitatea prin care victima își primește recompensa de a suporta acest stil de viață.
Victima va folosi adesea cuvinte ce exprimă neputința sub forma:
„Nu mai știu ce să mă fac!”
„Nu pot…”
„Nu mai suport viața asta!”
„Nu știu ce să fac…”
Victimei îi place să dramatizeze tot timpul orice situație și este atrasă de situații dramatice cum ar fi accidentele rutiere de la știri, suferința prezentată în media, povești de neputință, politicieni tirani pe care îi idolatrizează, șamd.
Victima va genera un scenariu de victimă propriului copil și dacă acesta va încerca să iasă din acest scenariu, victima se va agăța de el să îl va trage înapoi cu disperare de frică să nu rămână singură.
Se va baza tot timpul pe energia celorlalți și se va hrăni din energiile celorlalți.
Acest aspect i se va părea normal și dacă cineva încearcă să scape de victimă, va deveni agresivă la propriu și la figurat.
Modul de comunicare este prin reproș și va căuta tot timpul să se poziționeze în centrul atenției cerșind atenție și suport emoțional.
Este cea mai năpăstuită persoană și are cele mai multe probleme nerezolvate.
Va inventa probleme dacă nu are tocmai de frică să nu piardă acest „loc privilegiat” de cea mai năpăstuită persoană.
Nu are încredere în propria persoană și nici în oameni în general, proiectează că viața este periculoasă și nedreaptă în mod special cu propria persoană.
Crede cu tot sufletul în ghinion și se etichetează adesea ca find ghinionistă.
Manipularea reprezintă atât recompensa, cât și un scop în sine.
Va manipula de câte ori are ocazia și va transforma această îndeletnicire într-o artă dacă i se va permite.
Se va folosi de capacitatea de a manipula și atunci când nu este nevoie tocmai pentru a păstra aparențele.
Ce se ascunde în spatele acestui comportament?
Un model preluat de la părintele de sex opus cel mai adesea, lipsă de asumare a propriului comportament, o educație cu dispreț din partea părintelui de același sex, lipsa validării comportamentale din partea părinților, ignorarea personalității în copilărie, șamd.
Pare cunoscut acest comportament, așa este?
Efectele acestor emoții trăite:
Dispreț față de viață și față de persoanele ce se bucură de viață, o stare de sănătate precară, o viață socială aproape inexistentă și o atitudine dezaprobatoare la tot ce e constructiv.
Efecte la extremă: ipohondrie acută, un motiv și o scuză pentru singura recompensă existentă – capacitatea de a se plânge mai tot timpul.
Tiparul comportamental se manifestă agresiv și orice ajutor sau o formă de a ieși din victimizare este refuzată și respinsă fără nicio explicație.
Victima ține la acest tipar și dacă „posibilitatea” de a se plânge dispare, simte că i se năruiește toată viața, astfel că va ține cu dinții de acest tipar și se va exprima la extremă ori de câte ori cineva va contra sau va respinge această atitudine.
Sistemul de apărare a unei persoane ce se victimizează pare cel mai bine pus la punct din panoplia tuturor tiparelor comportamentale și din acest punct de vedere au nevoie de șocuri în viața lor pentru a ieși.
Foarte greu ies, dar când conștientizează acest comportament, ies fără să se mai uite în urmă.
Un tipar comportamental greu de trăit, cu efecte directe în toate aspectele vieții.
Soluția – învățarea continuă și dezvoltarea gândirii „Out of the Box”.
O soluție relativ simplă ce poate să fie pusă în aplicare oricând pe parcursul vieții dacă victima are motivația potrivită.
O motivație ce se construiește extrinsec în această fază a vieții.
Vibrația unei victime este foarte jos poziționată și principala provocare rămâne observarea propriului comportament.
De obicei victima își devalorizează partenerul/partenera de viață reducând comportamentul acestuia/acesteia la o viață lipsită de sens.
—
Pentru că sunt îndrăgostit de viață, am construit un instrument ce ajută familia să rămână familie și să se bucure de ei indiferent de aceste tipare comportamentale.
Cert este că o mare parte din noi învățăm să ieșim din acest tipare comportamentale într-o zi dacă ne înfruntăm fricile și ieșim din zona de confort.
Exact asta îți face acest joc, te învață să te adaptezi, să ieși din zona de confort și să te bucuri de relație.
Jocul îl găsești aici.
Pe mine mă găsești aici.
Iar pe tine te găsești în inima ta și tot acolo vei regăsi tot Universul.
Cu drag,
Florin Alexandru
