Azi am să îți vorbesc despre sursa tuturor problemelor noastre și cum se construiesc ele în copilărie.
Dar înainte aș vrea să îți povestesc ceva interesant legat de cum funcționează aceste răni emoționale.
Uite o situație prin care am trecut eu ieri, am un colaborator ce este mai agresiv în exprimare, adică folosește un ton răstit când vorbește.
Iar pentru mine asta sună a critică, a neacceptare, a respingere.
Ieri trebuia să îl sun și să clarific cum vom face cu o situație de muncă, doar că în loc să îl sun direct, am evitat acest telefon toată ziua și m-am trezit la ora 20:45 că eu încă nu sunasem.
Așa că venise vremea să văd ce anume mă deranjează la acest lucru.
Și mi-am pus următoarele întrebări:
- Nu îmi face plăcere să lucrez cu el pentru că îmi scărmăne trecutul și totuși lucrez cu el, de ce?
- Îmi place să lucrez în armonie pentru că eu mă bucur de ceea ce fac, așa că de ce am ales să lucrez cu el totuși?
- Agresivitatea apare din frică și eu o accept din moment ce el înțelege să se comporte exact la fel, nu e așa?
- Ce reprezintă el pentru mine și de ce mă ciocnesc acum cu el?
Niște întrebări ce m-au ajutat foarte clar să îmi răspund și să văd ce anume se ascundea în spatele acestei evitări apărute de nicăieri.
Concluzia?
Eu am avut un frate mai mare ce nu reușea să țină ritmul cu mine și modul în care îmi închidea gura era prin agresivitate verbală.
Se răstea la mine, mă brusca verbal, mă făcea în toate felurile și făcea asta pentru că suferea și din cauza asta nu avea răbdare cu mine.
Iar asta s-a întâmplat pentru că la o vârstă fragedă, tata a lipsit de acasă o perioadă destul de lungă și s-a simțit abandonat, respins, nedreptățit.
Eu eram mai mic, aveam doar 5 ani când s-a întâmplat asta și pentru mine nu a fost un șoc la fel de mare ca pentru el, dar furia din el a proiectat-o asupra mea dezvoltându-mi sau întreținându-mi și mie aceste răni emoționale.
Efectele după mai mult de 30 de ani de la aceste episoade din copilărie: evitare, frica de conflict, senzația de neputință, frustrare și în momentul conștientizării – furie.
Observi cum ne afectează emoțiile după atât de multă vreme, iar asta s-a întâmplat datorită acestor răni emoționale pentru că ele ne creionează comportamentul și implicit viața.
Bănuiesc că ai auzit de cele cinci răni emoționale ce au fost superb descrise în cartea cu același nume a lui Lise Bourbeau.
Vreau să vorbesc despre acestea răni emoționale și să arăt cum se formează ele pentru că adesea nu suntem conștienți.
Dacă teoria o știm, ceea ce am observat este că majoritatea nu leagă teoria de practică.Adică cum se întâmplă concret de ajung în stadiul de a simți respingere, nedreptate, trădare, abandon sau umilință.
Și pentru a le înțelege, vom merge în propria noastră copilărie și ne vom uita la mediul în care am trecut și la comportamentele familiei.
Desigur, că dacă ești și tu părinte în acest moment, asta te va ajuta pentru că îți voi arăta foarte clar ce anume declanșează aceste răni emoționale.
Îmi doresc să înțelegem mult mai clar cum se formează acestea și în consecință să înțelegem de ce e nevoie să ne iubim pe noi înșine pentru că asta ne va schimba viața întru totul.
Acceptarea în copilărie
Un alt detaliu important este că în copilărie, datorită faptului că nu avem o practică în a accepta diverse situații de viață, ne este mult mai greu să acceptăm ceva ce nu ne convine.
Iar asta transformă intensitatea emoțiilor noastre și resimțim o emoție relativ banală de 10 ori mai puternic.
Asta se întâmplă pentru simplul fapt că nu acceptăm starea și nu știm ce să îi facem, nu știm cum să acceptăm.
Iar înverșunarea ce se naște din neacceptare întreține conflictul și îi dă aripi.
De asta crizele de tantrum sunt atât de puternice.
Să revin la cele cinci răni emoționale cunoscute, mai exact: rana de trădare, rana de nedreptate, rana de umilință, rana de respingere și rana de abandon.
Iar fiecare dintre acestea se manifestă diferit și lasă urme clare în comportamentul nostru.
Începând de la modul în care ne așezăm lucrurile în mintea noastră până la modul în care reacționăm când ni se face un compliment.
Practic, ne influențează viața în toate aspectele ei.
Un alt detaliu semnificativ este că aceste răni se activează în perioada 1 – 4 ani și sunt întreținute sau întărite după această vârstă.
Hai să le luăm pe rând.
Rana de trădare
Rana de trădare se întâmplă atunci când mă simt trădat de cei dragi mie și când eu consider în propria mea realitate că nu aș face așa ceva celor dragi.
Această rană se manifestă printr-un control excesiv transformându-l pe cel cu rana într-o persoană dominatoare ceea ce duce la tot felul de predicții comportamentale.
De exemplu gelozia excesivă sau se înconjoară de persoane ce nu îl contrazic.
Este o persoană agresivă ce vrea să exprime putere și așa înțelege să o facă sau controlează grupul subtil cu tot felul de metode de manipulare.
Toate aceste manifestări se manifestă natural, cel ce are această rană, i se pare absolut normal ca el sau ea să controleze alte persoane.
Și asta duce la dezvoltarea unor ablități specifice, de exemplu abilitatea de a-i determina pe ceilalți să facă cum vrea el sau abilitate de a potrivi minciunile exact așa cum își dorește.
Ei, această rană se formează în intervalul 2 – 6 ani și este întreținută de anumite comportamente cum ar fi agresivitate verbală de care îți spuneam mai devreme.
Apoi, rana de trădare se poate instala sau să fie întreținută dacă un părinte îl preferă pe un copil în defavoarea celuilalt.
Copilul simte această afecțiune și are așteptarea să i se ofere și lui același tratament, iar când nu se întâmplă asta, copilul se simte trădat.
Sau un alt exemplu este acela în care mama unui băiețel sau tatăl unei fetițe, se recăsătorește la scurtă vreme după divorț.
Copilul percepe acest act ca pe o trădare pentru că nu acceptă situația și se învinovățește singur.
Mai simplu, copilul își iubește tatăl, așa că se întreabă ce caută mama lui cu un alt bărbat.
Un alt exemplu este atunci când copilul se mută în alt loc și totul se schimbă în viața copilului, iar asta s-a întâmplat fără o perioadă de acomodare în prealabil.
Nu a fost întrebat, nu i s-a cerut părerea și a fost pus în fața faptului împlinit.
Toate aceste exemple duc la formarea rănii de trădare.
Rana de nedreptate
Apoi, rana de nedreptate se instalează la un copil ce nu este susținut de către părintele de același sex cu el.
Practic se simte nedreptățit ori de câte ori el nu își poate exprima potențialul imens din el.
Și cum noi simțim că avem un potențial imens în noi, asta se întâmplă adesea pentru că ai noștri părinți nu au știut ce aveam noi nevoie pentru a ne exprima acest potențial.
Credeau că asta se transmite prin gene, neînțelegând că mediul este cel ce ne determină să ne exprimăm acest potențial.
Un alt detaliu semnificativ este că atunci când se simțim neputincioși ca și copii, ajungem la concluzia că nu merităm, iar asta vine la pachet cu încercarea de a atrage atenția părinților, iar ei se comportă cu răceală la tot acest efort.
În exemplu de mai devreme dintre doi frați în care este unul favorizat se produce și această rană.
Un alt exemplu este la școală atunci când copilul este de etnie maghiară sau rromă, iar învățătoarea nu se comportă la fel cu el, ci manifestă un comportament preferențial pentru ceilalți.
Încă un exemplu este atunci când în cadrul unui grup de copii de la locul de joacă în care copilul merge frecvent, un copil mai mare nu îl lasă să intre în grupul respectiv.
Iar asta dacă se tot repetă fără ca să găsească vreo soluție de a se integra în acel grup, apare din nou această situație de nedreptate.
Rana de umilință
Următoarea rană este cea de umilință, o rană ce se formează pentru că propriul copil simte că unuia dintre părinți îi este rușine cu el.
De exemplu atunci când copilul face o prostie în public și părintelui îi este rușine de ceea ce a făcut copilul sau atunci când mănâncă ceva și se murdărește, iar părintele îi atrage atenția în gura mare având grijă doar de emoția proprie și uită de emoțiile copilului.
Așa apare o mască de masochist pe care cel ce va avea această rană o va purta mai mereu și asta pentru că are complexe puternice de inferioritate ce îl va determina să se autosaboteze mai mereu.
Și va avea convingerea clară că nu merită iubire și de aici o poziționare în inferioritate ce îi aduce statutul de victimă.
Un exemplu al modului în care este formată, întreținută și întărită această rană emoțională este atunci când părinții vorbesc despre comportamentul copiilor cu alți adulți și critică comportamentul copiilor ignorând faptul că ei sunt de față la această discuție.
Copiii se simt umiliți și simt dezgustul părintelui față de comportamentul lor și practic preiau aceste emoții de dezgust înțelegând că ar trebui să fie dezgustați de propriul comportament.
Un alt exemplu este atunci când vorbește de față cu ceilalți membri ai familiei sau cu vecina despre faptul că copilul a făcut pipi în pat.
Copilul simte dezgustul adulților în această discuție.
Sau dacă critică copilul pe stradă de față cu alți copii despre faptul că s-a murdărit și spune ceva de genul: Uite cum te-ai murdărit!? Te-ai făcut ca un porcovan.
Rana de respingere
Rana de respingere se formează cumva încă din burta mamei pentru că un copil ce are această rana, nu se simte dorit.
Poate rana ce construiește cel mai clar convingerea că un copil nu merită iubire și de aici o sumedenie de efecte.
De exemplu, de la a mă respinge eu pe mine însumi și ulterior să mă dau afară din viața unor oameni dragi, este doar un pas inconștient.
Cel ce suferă de această rană, fuge mai tot timpul de responsabilitate, fuge de iubire și se ascunde atunci când are ocazia să se bucure de viață.
Are o frică pronunțată de succes și adesea duce o viață ștearsă, fără proiecte semnificative.
Iar toate acestea se manifestă fără ingredientul principal, iubirea.
Practic lipsa iubirii se manifestă prin rana de respingere.
Asta până reușește să treacă de această rană emoțională.
Un exemplu este atunci când copilul are nevoie de această iubire, părinții cu toate că sunt lângă copii, îi ignoră.
Sunt atenți la televizor sau vorbesc între ei ignorând nevoia copilului de afecțiune și iubire, mai exact nu sunt conștienți de această nevoie.
Un alt exemplu este atunci când copilul vrea să se implice în deciziile familiei și apare replica unui părinte: Ești prea mic și tu nu ai de unde să ști!
Rana de abandon
Rana de abandon se formează datorită fricii că copiii vor rămâne singuri.
Mai exact, a fi abandonați, părăsiți și asta se întâmplă atunci când pierd o persoană dragă sau când copilul trece printr-un separare și un părinte este îndepărtat de familie.
Diferența între respingere și abandon este clară, dar adesea sunt confundate aceste răni emoționale.
Dacă în cazul respingerii este vorba de îndepărtare și ignorare, în cazul abandonului este vorba de a fi părăsit.
Un exemplu este atunci când o mamă își amenință copilul că îl lasă undeva departe de casă dacă nu o ascultă.
Sau un alt exemplu este atunci când mama este preocupată cu fratele mai mic și nu se mai ocupă de copil. Desigur, fără să îl ajute pe copil să se adapteze.
Sau un alt exemplu este când tatăl meu pleacă la muncă în străinătate și cu toate că îmi spune că pleacă, eu tot mă aștept că va veni să mă salute de noapte bună a doua zi.
Dar el nu mai vine și asta mă face să mă simt abandonat.
Am trecut prin toate cele cinci răni emoționale și am oferit exemple clare și concrete din viața noastră și sunt sigur că ajută astfel de exemple.
Aș mai spune că pentru a se forma aceste răni emoționale este nevoie de repetitivitate ca ele să se manifeste.
Așa că observarea unui singur incident ca cele descrise mai sus nu generează vreo rană emoțională, în schimb, repetarea acestor incidente și repetarea emoțiilor resimțite de copil, generează aceste răni emoționale.
Un copil repetă gândurile ce survin în urma incidentelor descrise mai sus și o face cu emoții mai intense ce practic contribuie la dezvoltarea sau întreținerea acestor răni emoționale.
Și reamintirea emoțiilor trăite din nou și din nou duc la repetitivitate ceea ce va declanșa un obicei ce se va forma ca un program comportamental în cele din urmă.
Toate aceste cinci răni emoționale formează sursa problemelor noastre.
Dacă e să ne detașăm de emoții și să ne uităm mai atenți la problemele noastre cu siguranță vom găsi o legătură între acestea și emoțiile simțite.
Dar după cum spuneam, iubirea le anulează la propriu și asta se vede numaidecât pentru că acolo unde este iubire de sine, nicio altă emoție nu se poate manifesta.
Acolo unde este lumină, întunericul nu poate pătrunde, în schimb acolo unde este întuneric, un singur licăr de lumină poate lumina întreaga încăpere.
Exact așa este iubirea de sine, ea anulează orice alte emoții am simții.
Aici am vorbit despre cauza problemelor noastre:
https://florinalexandru.ro/oare-care-este-sursa-tuturor-problemelor-noastre/
Iar astăzi am venit cu exemple practice de așa natură încât să fim conștienți de cum se formează acestea.
—
În articolul următor îți voi vorbi arăta cum se formează tiparele emoționale ce stau la baza comportamentului nostru formate tocmai din aceste răni emoționale și desigur că urmează să îți dau și soluția la care au apelat deja peste 1000 de persoane ce au luat programul Geniu.
Un program de inteligență emoțională ce face mai multe lucruri, nu doar ne învață să ne iubim pe noi înșine.
Mai exact:
- Ne ajută să înțelegem cum funcționăm.
- Ne arată cum se formează comportamentul și cum să îl transformăm exact așa cum ne dorim.
- Ne învață cum să ne acceptăm.
- Ne determină să lăsăm potențialul imens din noi să fie.
- Ne învață să trăim, adică să ne bucurăm de viață fără să depindem de vreo condiție: bani, relație, succes, șamd.
- Ne învață să ne iubim necondiționat.
- Ne determină să dăm din prea plinul din noi și să trăim în armonie pentru tot restul vieții.
Iar asta se întâmpă doar dacă pui în practică exercițiile din program și ești consecvent(ă) cu această practică de zi cu zi.
Desigur, și dacă îl vei achiziționa. :))
Ia-l de aici:
Un răspuns
Abia astept sa pot aprofunda informatiile! Multumesc