Atât de simplu se ajunge de la un capăt la celălat și mi se pare cumva nedrept că viața noastră este strict modelată de aceste mici detalii ce par invizibile la prima vedere.
Mi se pare incredibil cum ceva ce pare banal, ca amenințarea unei fetițe într-un magazin că va fi lăsată acolo dacă nu își ascultă mama poate genera frica de abandon și ulterior rana de abandon.
Cum se va manifesta când fetița va deveni o persoană adultă?
Prin frica de a fi părăsită de un soț agresiv de exemplu sau se poate întâmpla și invers, evident.
Și astfel, fetița/femeia rămâne într-o relație toxică pentru că nu știe și nu poate să își înfrunte frica.
Mie mi se întâmplă adesea să vorbesc cu persoane ce rămân într-o relație toxică pentru că le este incredibil de frică de singurătate.
Iar singurătatea ascunde în spate respingere și abandon, două dintre cele mai crunte răni emoționale.
Îmi amintesc cum cineva plângea și spunea că nu mai suportă să stea în relația respectivă și că tot ce are nevoie este ca cineva să o asculte pentru a se descărca, ca mai apoi să mai poată suporta o perioadă, apoi relua ciclul.
Am rămas uimit de modul în care ne paralizează aceste răni emoționale și asta pentru că noi cădem în capcana reparării, nicidecum a construcției propriului comportament.
Vedem că avem de reparat, de vindecat, nu observăm că dacă vom construi, vom anula cauza și tocmai asta propun prin acest ebook.
În ebook-ul Iubirea de sine la un moment dat am oferit un exemplu clar de tipar emoțional și de modul în care acesta se manifestă în acțiuni.
Ce observăm în acest exemplu?
Este din propria mea viață și modul în care eu am reușit să trec de acest tipar emoțional a fost prin iubirea de sine.
Să revin la întrebarea de mai sus, observăm în primul rând că este tiparul unui om ce are un scenariu de învins ce se compară cu ceilalți, are foarte multă frustrare și lasă emoțiile să se exprime în forma cea mai brută cu putință.
Efectul este victimizarea ce se transformă în emoții total nepotrivite ce duc la o stare de dezechilibru.
Dar mai observ emoția de la care începe totul, adică nemulțumirea.
Cărămida ce declanșează întreg șirul de emoții apare din nemulțumire și ceea ce mi se pare mie relevant este că dacă eu aș reuși să observ această primă emoție ce nu are o intensitate prea mare, aș putea să anulez întreg tiparul emoțional.
În concluzie, și restul acțiunilor mele generate de aceste emoții.
Dar de la rana mea emoțională până la nemulțumire pare cale lungă.
Aș vrea să revin scurt la harta comportamentului uman.
Pe scurt sună cam așa, avem o emoție ce se declanșează datorită unei intenții conștiente sau inconștiente, emoția declanșează un gând ce va genera o altă emoție și începe un dans între gânduri și emoții ce se concretizează prin acțiuni.
Acțiunile se tot repetă, formează obiceiuri comportamentale ce dacă și ele se tot repetă, formează programe comportamentale.
Aceste programe comportamentale rulează mai tot timpul atunci când se cer a se manifesta, fie de la o amintire, de la o emoție simțită,. de la un parfum sau de la oricare din cele cinci simțuri ale noastre și asta generează intenții inconștiente sau pot influența poziționarea față de intențiile conștiente ceea ce presupune că ne influențează viața radical.
Apoi o intenție generează cel puțin o emoție ce va genera un gând, apoi alte emoții și tot așa.
Cercul se tot reia din nou și din nou.
Observi că emoțiile sunt cele ce generează întreaga poveste și cu toate că sunt incredibil de rapide, le putem influența radical dacă învățăm cum să ne jucăm cu ele, cum să le așezăm mai exact.
Iar emoțiile se organizează în tipare emoționale și avem aceleași emoții simțite din nou și din nou.
Cert este că tu poți să verifici asta dacă îți urmărești emoțiile pentru că ele se manifestă la fel atunci când intensitatea lor crește.
După un tipar emoțional ce începe cu o emoție de intensitate slabă cum este nemulțumirea și se duce până la ură de exemplu ce are o intensitate puternică și este foarte greu de controlat. Imposibil aș spune.
Nu vedem acest tipar pentru că noi facem eforturi în a ne concentra și controla gândurile.
Dar energia gândului, adică combustibilul este emoția.
Iar noi ne concentrăm pe ceva ce nu putem opri dacă intensitatea emoției este prea puternică.
Este ca atunci când vrem să înotăm contra curentului.
Atunci când este slab, reușim, dar apoi constatăm că nu suntem pregătiți îndeajuns de bine pentru a reuși să înotăm împotriva curentului.
Așa că mai bine să învățăm cum să dansăm cu acest curent și să îi schimbăm traiectoria înainte să fie prea puternic.
În concluzie, avem nevoie să înțelegem emoțiile în prima fază și tocmai de asta aș vrea să vedem exact cum se leagă ele de rănile emoționale.
Dar hai să luăm fiecare rană emoțională și să vedem cum trece ea mai departe la tiparul emoțional.
Rana de trădare
Rana de trădare de cele mai multe ori generează un tipar emoțional de genul acesta: nemulțumire, neînțelegere, invidie, mândrie, înverșunare, nervozitate, ostilitate, furie, mânie, ură.
De ce se întâmplă asta?
Pentru că atunci când te simți trădat, în prima fază apare nemulțumirea ce determină nedumerirea pentru că nu înțelegi ce tocmai s-a întâmplat.
Persoana ce te-a trădat se presupune că e parte din echipa ta și nu ar face așa ceva, așa că nu înțelegi ce s-a întâmplat.
Apoi simți invidie și gânduri de răzbunare pentru că nu înțelegi cum de te-a trădat.
Apoi simți mândrie pentru că apare ideea de comparație, dar mândria nu lasă să se manifeste și asta te face să te simți mai bun cu orice altă persoană te-ai compara.
Apoi urmează o serie de emoții ce se derulează foarte rapid și abrupt cu intensitate puternică, ești înverșunat să afli motivul trădării.
Apoi apare nervozitatea pe actul trădării în sine, apoi ostilitate împotriva „trădătorului”, furia, mânia și în cele din urmă ura ce se manifestă agresiv de cele mai multe ori.
Agresivitate verbală mai exact.
Tocmai am observat cum se construiește un tipar emoțional ce se naște din rana emoțională de care vorbeam ieri.
Să trecem la următoarea, la rana de umilință.
Rana de umilință
Tiparul emoțional cel mai adesea generat de această rană emoțională este următorul: rușine, vinovăție, nemulțumire, îngrijorare, irascibilitate, iritare, nervozitate, ostilitate, furie, ură.
Atunci când ne simțim umiliți, prima emoție ce se generează este rușinea ce și ea la rândul ei generează vinovăția. Acestea sunt emoții abrupte și intense cărora nu știm ce să le facem și de cele mai multe ori fugim de ele.
De aceea rana de umilință este mult mai greu de observat și de rescris.
Apoi, după ce trece efectul acestor două emoții intense, apare nemulțumirea față de situație și gânduri în care te întrebi dacă ai fi reacționat diferit, aveai alt rezultat.
Iar asta te face să simți inferioritate și din nou cele două emoții, vină și rușine.
Nemulțumirea stă o vreme și se manifestă în stare latentă, dar este prezentă și influențează percepția asupra oricărui lucru.
Apoi apare îngrijorare ce vine cu un gând de genul: dacă află careva?
Sau ce o să spună x și y despre această situație.
Apoi urmează un șir de emoții ce se manifestă rapid, abrupt și cu o intensitate puternică la fel ca la celălalt tipar emoțional.
Apare irascibilitatea, iritarea, nervozitatea că nu poți face mai nimic față de situația deja întâmplată.
Apoi urmeaza și ultimele trei emoții cu o intensitate foarte mare și cu imposibilitatea de a le controla: ostilitate, furie, ură.
Doar că aici, ostilitatea este îndreptată spre propria persoană sub forma:
Off, de ce nu am făcut altfel?
De aici apare și autosabotarea de care vorbeam în materialul de ieri cu cele cinci răni emoționale.
Rana de nedreptate
Rana de nedreptate formează cel mai adesea următorul tipar emoțional: preocupare, ignoranță, apatie, nemulțumire, supărare, tristețe, resentimente, irascibilitate, nervozitate, furie, ură.
Atunci când suferim o nedreptate apare preocupare și ne prefacem că nu vedem nedreptate ignorând situația, apoi ajungem să simțim că ne-am săturat că nedreptatea să se tot întâmple.
Și ne simțim apatici, fără putere în noi, fără dorința de a schimba ceva, renunțăm pur și simplu.
Apoi apare nemulțumirea față de situație și ne supărăm pe viață și pe „ghinion”.
Suntem triști și ne gândim că ne-am născut în familia nepotrivită, avem resentimente la adresa lor, suntem irascibili și asta mai ales dacă suntem nevoiți să stăm în aceiași încăpere cu ei și nu putem fugi.
Ultimele emoții se manifestă tot la fel, intens și abrupt: nervozitate, furie și ură.
Rana de respingere
Rana de respingere formează cel mai adesea următorul tipar emoțional:
👉 nemulțumire, îngrijorare, frustrare, rușine, iritare, nervozitate, iresponsabilitate, nesiguranță, furie, ură.
După cum bine observăm, tot cu nemulțumire începem și aceasta se întâmplă atunci când se întrezare respingerea.
Ne îngrijorăm pentru că nu mai simțim că aparținem și asta ne face să nu fim siguri pe noi, apoi ne frustrăm și simțim rușine pentru respingere.
Uneori simțim vinovăție pentru anumite lucruri din viața noastră pe care nu le avem împlinite încă în viața noastră.
Apoi urmează o serie de emoții rapide și abrupte ca și în cazul celorlalte răni emoționale.
Iritare, nervozitate și iresponsabilitate ce duce la un punct de nepăsare totală față de siguranța propriului corp fizic, a emoțiilor și a ceea ce se întâmplă cu noi.
Aici apar de obicei extreme comportamentale pe care le regretăm.
Asta ne face să ne simțim nesiguri și din cauza asta ne înfuriem și simțim ură față de persoana ce ne-a respins.
Aici, în faza asta apare și răzbunarea.
Rana de abandon
Ultima rană emoțională, cea de abandon formează un tipar emoțional de genul acesta: îngrijorare, supărare, tristețe, durere, milă, apatie, frică, înverșunare, furie.
Acest tipar este unul dintre cele mai greu de dus pentru că mila față de propria persoană ne anulează speranța.
Iar apatia se instalează nestingherită.
Totul începe cu îngrijorarea că nu mai vezi persoana ce te-a abandonat, apoi simți supărare și tristețe ce încep să doară și nu ști ce să îi faci acestei dureri emoționale ce se resimte fizic.
Apoi mila de care spuneam și apatia.
Frica este incredibil de puternică și întreține durerea resimțită pentru că nu știm când nu vom mai simți durerea respectivă.
Apoi apare înverșunarea și furia față de Dumnezeu, față de viață, față de propria persoană, nicidecum față de persoana ce a abandonat.
Observi cât de puternice sunt emoțiile și cât de greu este să le gestionăm?
Sunt ca un vulcan ce dacă va erupe, ne este imposibil să îl mai oprim.
Așa că soluția nu este să oprim când este intensitate mare, ci atunci când sunt „în fierbere”.
Și bănuiesc că ai observat că majoritatea trăirilor emoționale de bază au ca emoții comune: nemulțumirea și îngrijorarea.
Pare că dacă pe acestea le anulăm, ne putem anula tiparul emoțional.
Așa este, dar anularea nu presupune repararea lor, ci construcția unui nou tipar emoțional ce apare natural din procesul de învățarea a cum să ne iubim pe noi înșine.
Așa că astăzi am vorbit despre o parte esențială din modul în care se construiește comportamentul uman.
Dacă în prima zi am vorbit de sursa tuturor problemelor noastre, articol pe care îl găsești aici.
Iar ieri am vorbit despre cum se formează rănile emoționale, articol pe care îl găsești aici.
Mâine o să scriu un articol despre cum se manifestă comportamentul ca urmare a emoțiilor trăite de noi, adică încă o piesă din marele tablou al comportamentului uman.
Apoi, tot ce ai de făcut este să practici iubirea de sine, și astfel, îți promit că vei ajunge să te iubești pe tine însuți.
—
Apoi urmează și soluția cu foarte multă practică la care au apelat deja peste 1000 de persoane ce au luat programul Geniu.
Un program de inteligență emoțională ce face mai multe lucruri, nu doar ne învață să ne iubim pe noi înșine.
Mai exact:
- Ne ajută să înțelegem cum funcționăm.
- Ne arată cum se formează comportamentul și cum să îl transformăm exact așa cum ne dorim.
- Ne învață cum să ne acceptăm.
- Ne determină să lăsăm potențialul imens din noi să fie.
- Ne învață să trăim, adică să ne bucurăm de viață fără să depindem de vreo condiție: bani, relație, succes, șamd.
- Ne învață să ne iubim necondiționat.
- Ne determină să dăm din prea plinul din noi și să trăim în armonie pentru tot restul vieții.
Iar asta se întâmpă doar dacă pui în practică exercițiile din program și ești consecvent(ă) cu această practică de zi cu zi.
Desigur, și dacă îl vei achiziționa. :))
Ia-l de aici:
https://florinalexandru.ro/geniu/
