„Înțeleg că ai avut o zi grea și că nu ai putut să ajungi la timp. Dar te rog să îmi dai un telefon data viitoare când întârzii, ca să nu îmi fac griji pentru tine. Aș aprecia mult gestul tău.”
Iată un exemplu de reproș care face parte din categoria reproșurilor constructive: sunt cele mai utile și mai benefice, dar și cele mai rare și mai dificil de pus în practică. Se bazează pe feedback pozitiv, empatie, respect și soluții.
Din păcate însă, în majoritatea cazurilor, reproșul are mai mult o conotație și consecințe negative.
Ce este reproșul?
Un reproș este o critică, o acuză sau o mustrare pe care o faci cuiva pentru o faptă sau o atitudine pe care o consideri greșită sau nesatisfăcătoare. Reproșul poate fi verbal sau nonverbal, direct sau indirect, justificat sau nejustificat.
În doze sănătoase și justificate, formulat la modul constructiv, reprosul este digerabil, ușor de asimilat. În forme agresive , excesive și mai ales nejustificate, reproșul poate deveni o sursă permanentă probleme în comunicare, conflicte și chiar rupturi, atunci când e vorba de relația de cuplu.
Care sunt motivele reale din spatele reproșurilor?
De ce reproșăm tot felul de lucruri?
Ce ne determină să avem acest comportament?
Motivele și cauzele pot fi multiple, dar patru dintre ele se disting în mod deosebit
O senzație de nedreptate suferită în trecut.
Această senzație născută dintr-o mare nedreptate suferită în trercut poate să genereze o altă senzație, destul de păcătoasă, senzația că deții adevărul absolut, că realitatea ta este absolută. Această senzație falsă te face intolerant, autoritar sau dominator. Reproșezi tuturor, inclusiv partenerului sau partenerei, că nu se conformează standardelor tale.
Crezi că numai tu ai dreptate. Ești inflexibil, incapabil sau nedispus să negociezi. Te aștepți ca toată lumea să gândească și să acționeze ca tine. Dar oare există un singur adevăr absolut? Oare tu ești deținătorul lui? Adevărul este subiectiv.
Deținătorii adevărului absolut sunt adepții replicilor: „Eu știu mai bine decât tine, nu ai habar despre ce vorbești.”, “Nu îmi pierd timpul cu tine, ești prea prost să înțelegi.”sau „Nu îmi pasă de părerea ta, eu urmez doar faptele și logica”.
O nevoie obsesivă de control
Cel care este obsedat de control se asigură că lucrurile ies doar așa cum vrea el. Când nu reușește să controleze, devine nesigur, intervine frica excesivă de incertitudine sau de pierdere. Pentru a recâștiga teritoriul și a prelua din nou controlul, se folosește de reproșuri. Reproșul este arma lui redutabilă de a obține control absolut.
Devine anxios, stresat sau obsesiv și reproșează că nu i se respectă regulile, că nu este sprijinit, tocmai pentru a controla.“Nu îmi spune tu mie ce să fac, eu sunt cel care decide totul aici.” este una dintre replicile lor preferate.
Controlul se poate manifesta și asupra lucrurilor private cum ar fi telefonul, e-mailul sau asupra timpului petrecut separat de partener: Unde ai fost, cu cine, de ce ai întârziat…și lista poate continua.
O frică de a nu fi iubit
Frica de a nu fi iubit este o emoție negativă care apare atunci când o persoană se simte nesigură, respinsă sau abandonată de cei pe care îi iubește sau de cei de la care are nevoie de afecțiune și aprobare. Când cineva și-a făcut un obicei din a reproșa constant și frecvent: lasă că știu eu, nu mă iubești oricum, este foarte posibil ca ea să nu știe cum să ceară iubire sau să nu știe că are nevoie de ea.
Reproșurile asociate acestei frici sunt critici, acuzații sau mustrări pe care o persoană le face partenerului sau celorlalți pentru a-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea sau dezamăgirea față de o faptă sau o atitudine pe care o consideră greșită sau nesatisfăcătoare.
Frica de a nu fi iubit poate determina o persoană să îi reproșeze partenerului că nu îi oferă suficientă atenție, afecțiune sau apreciere. Reproșurile pot determina partenerul să se simtă jignit, acuzat sau mustrat și să reacționeze cu apărare, retragere sau contraatac. Acest lucru poate amplifica frica inițială și poate genera noi reproșuri, intrând astfel într-un cerc vicios care erodează relația. Iată câteva exemple:
„Nu îmi pasă de tine, nu mă iubești cu adevărat.”
„Nu faci nimic pentru mine, nu îmi oferi ceea ce am nevoie.”
„Nu mă respecți, nu mă apreciezi, nu mă înțelegi.”
„Nu ești sincer cu mine, mă minți, mă înșeli.”
„Nu mă faci fericit, nu mă satisfaci, nu mă completezi.”
Frica de a nu fi inferior
Pentru cei cu complexe de inferioritate, reproșurile pot fi o formă de compensare sau de apărare a propriei stime de sine.
Pe principiul că cea mai bună armă este atacul, persoană care trăiește cu spaima să nu fie inferioară le reproșează celorlalți că nu sunt suficient de buni, de competenți, de inteligenți, de frumoși. Astfel, persoana își ridică propria valoare prin coborârea valorii celorlalți.
Pe același principiu, reproșurile pot fi o formă de proiecție sau de transfer a propriei frici asupra celorlalți. Reproșează celorlalți că ei sunt cei care au această frică și că ei sunt cei care ar trebui să se simtă inferiori. Astfel, reproșatorul de meserie își eliberează tensiunea interioară și își ascunde vulnerabilitatea. Ce te crezi mai bun decât mine? Nu ești decât un impostor care se ascunde după o mască de falsitate. Eu am muncit mult pentru a ajunge unde sunt, tu nu ai realizat nimic în viață, iată un exemplu.
Reproșurile au o mulțime de abordări și de nuanțe. De la cele directe, „Mi-ai spus că vii la ora 6, dar ai venit la 8. M-ai făcut să te aștept două ore fără să-mi dai un semn. Mi se pare lipsit de respect din partea ta.”, la cele mai subtile, mai diplomatice, dar ironice, „Ce bine că ai venit, credeam că te-ai pierdut pe drum. Sau poate ai avut treburi mai importante de făcut”, la cele distructive, toxice de cele mai multe ori inutile și nejustificate: „Ești un neserios/ă și un iresponsabil/ă. Nu te poți ține de cuvânt niciodată. Nu îți pasă de mine deloc. Ești un(o) egoist(ă) și un(o) mincinos(ă)”.
Reproșul este un comportament care poate fi schimbat dacă suntem dispuși să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine, să ne rezolvăm problemele interioare.
Reproșul nu este o soluție, ci o problemă. Reproșul excesiv nu este o formă de iubire, ci una de teroare.
Te aștept în grupul meu de Facebook unde te voi învăța cum să te cunoști mai bine și cum să gestionezi reproșul la modul constructiv.
