Defectele nu există! Ele sunt prezente doar în ochii celui ce le vede.

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

M-am gândit să vă scriu astăzi despre defecte. Despre cum sunt ele prezente în viețile noastre și despre cum și în ce măsură ne influențează. 

De ce am ales asta?

Pentru că observ în jurul meu oameni care scot în evidență anumite defecte, le percep ca pe ceva atât de important, care reproșează și rostesc des cuvinte precum: „Vezi? Ai greșit! Uite ce ai făcut! Nu ești bun de nimic!”. 

Oare chiar există defecte?

Ei bine, ele sunt doar în ochii celui ce le arată cu degetul. În momentul în care întrebați o persoană ce defecte are, puteți să observați foarte ușor că nu va putea să vă enumere defectele pe care le are, pentru că noi nu vedem defectele la propria persoană, ci doar la ceilalți.

Dacă ar exista defectele, de ce nu le vedem la propria persoană?

Pentru că, în esență, defectele produc niște emoții în corpul nostru emoțional, emoții pe care ego nu vrea să le cunoască, să le întâlnească, să aibă de-a face cu ele. De exemplu, emoții cum ar fi rușinea, inferioritatea și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, noi le vedem la ceilalți și le scoatem în evidență tot din cauza ego-ului. Ego care își dorește dinadins să se simtă superior, căruia îi place superioritatea și poziționarea mai sus decât ceilalți. Când apare un defect, ego-ul spune: „Ia uite cât greșește ăsta! Nu știe, e mai slab decât mine!”.

Așadar, se întâmplă un lucru foarte clar: când o persoană privește defectele celorlalți și vorbește despre ele, își împuternicește egoul și îl face să existe, așa încât să-și susțină iluzia numită ego. Căci ego nu există, e doar o iluzie – este, de fapt, iluzia minții. Mintea proiectează un ego care pare un lider autoritat în ceea ce privește puterea noastră de a ne comporta și a ne exprima. Însă este fals.

Când îi spun unei persoane: „Uite cât ai greșit!”, eu nu fac decât să îi permit ego-ului să se ia la trântă cu persoana respectivă. Dar, dacă eu știu că toate acestea sunt niște iluzii, nu ar trebui să las aspectele de felul acesta să mă afecteze, ci, dimpotrivă, ar trebui să mă îndrept spre persoana care greșește și să îndrept asupra ei un gând pozitiv sau niște vorbe constructive. 

Însă, uneori ne poate afecta acel lucru pozitiv pe care încercăm să îl îndreptăm spre o persoană, ne inflamează egoul. Dacă nu observăm acest lucru, putem să ne simțim inferiori sau, în același timp, putem să facem tot posibilul să îi arătăm omului respectiv că nu suntem deloc inferiori față de el. Ori, alegem să o determinăm pe persoana care mi-a văzut defectul să se simtă prost. 

Ce avem de făcut?

Să observăm și să înțelegem că persoana respectivă a văzut un defect de-al nostru (pe care ea îl consideră defect), îmi atrage atenția asupra lui, iar eu ar fi bine să nu îi ofer putere ego-ului astfel încât să intre în luptă cu ego-ul celeilalte persoane. 

Adesea, noi am fost foarte obișnuiți să concurăm unii cu ceilalți prin sistemul de notare de la școală, de exemplu, ori am văzut ce înseamnă concurența dintre frați, dintre vecini, dintre prieteni. Toată lumea s-a întrecut cu toată lumea astfel încât să vedem care e mai bun, încercând să vedem cine e superior și cine e inferior. 

Dar, așa cum v-am mai scris, nu există superior, inferior, nici egoul. Așadar, de ce ar exista defectul? Defectul care nu e decât un efect al felului în care am fost educați.

Astfel, când vine cineva înspre noi și ne spune „Uite, ai greșit”, ar trebui să ne întrebăm: „Care e intenția persoanei respective? De ce vrea să îmi scoată greșeala în evidență?”. Răspunsul e intuitiv, în momentul în care îi vedem intenția, anulăm cu totul defectele și înțelegem că sunt iluzii ale minții. Ele sunt doar acolo unde ego-ul e împuternicit să fie, unde el are nevoie de conflicte astfel încât să-și demonstreze inferioritatea și superioritatea.

Nu are sens să ne luptăm unii cu alții și să încercăm să dovedim care e mai bun decât altul, căci cu toții suntem bucăți din Dumnezeu, suntem minunați și defectele în viețile noastre sunt inexistente. Ieșiți din ego, coborâți în inimile voastre și învățați să trăiți educându-vă ego-ul și iubindu-vă pe voi înșivă! 

Dacă nu știți cum să faceți acest lucru, intrați în programul Geniu și acolo veți înțelege cum arăta armonia și cum, de fapt, defectele nu există.

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Un răspuns

  1. „Sa coborâm in inimile noastre” caci „cu totii suntem bucăți din Dumnezeu” …foarte frumos si adevărat spus! Atunci am fi ca si copiii….nu am vedea răutate in jurul nostru si in acelasi timp nu am face atâta rău/si nu am vrea sa facem rău!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

gazduire web