Salutare oameni frumoși, vreau să vă scriu astăzi despre lucrurile care pe mine mă încântă, îmi transmit bucurie, mă determină să-mi doresc cu tot dinadinsul să preschimb lumea în care ne purtăm pașii și sufletele în bine, să muncesc zi de zi cu dorință, cu pasiune.
Într-o seară, de exemplu, la ora 3, scriam un text pentru care eram deja în întârziere. Ce vreau eu să spun, prin acest exemplu, este că, personal, sunt dispus să fac absolut orice pentru a-mi îndeplini obiectivul, lucru pe care, înainte, nu eram nici pregătit și nici dispus să îl fac. Era vorba doar de o ambiție care ținea foarte puțin. Fiindcă așa e cu ambițiile, în general: țin puțin.
Îmi doream mult să fac, doar că nu știam cum și în ce fel. În spate, programele, condiționările, convingerile mele nu-mi permiteau să fac, să reușesc să dau totul, să fiu dispus să fac orice. Nu știam ce presupune.
Așadar, a fost nevoie să mă „trântesc” de viață, să înțeleg ce e cu mine, să îmi revin și să fiu dispus, să nu conteze confortul, condiția în care muncesc, ci doar strict obiectivul meu. Văd doar obiectivul și dispare tot din jurul meu, contează doar el. Astfel, intru într-o stare în care îmi doresc să îmi ating obiectivul, motivația intrinsecă crește nespus de mult.
Cred că noi toți putem face asta! Putem să ne dezvoltăm motivația intrinsecă astfel încât, în momentul în care obiectivul apare, să facem totul pentru el, pentru îndeplinirea lui. E foarte important să facem tot ceea ce trebuie pentru a ne atinge obiectivul, fie că este vorba ca într-o zi să facem muncă de birou, fie că în altă zi împachetăm colete. Mi-a plăcut (și îmi place) munca pe care am făcut-o pentru că noi livrăm iubire, livrăm inteligență emoțională, livrăm lucruri minunate.
Fiecare produs pe care îl creăm este gândit astfel încât să ofere valoare oamenilor, cu toate că nu înțeleg toți valoarea intrinsecă ce apare în viețile lor. Acum ceva vreme m-am gândit că vreau să livrez inteligență emoțională în lumea întreagă, deocamdată doar în România reușesc și îmi doresc foarte tare să livrez în toată lumea. E vorba de timp, fie că vor fi 5, 10 ani, mai mult sau mai puțin, sunt dispus să aștept și să încerc.
Atunci când îți dezvolți inteligența emoțională, motivația intrinsecă crește, realizezi că e doar o iluzie confortul, că reziliența e un proces ca oricare altul și că se dezvoltă pe termen lung, iar reziliența are nevoie de concentrare și de perseverență. O perseverență care se naște din motivația intrinsecă când realizezi scopul „de ce-ului?”. Așa că, cel mai simplu, din punctul meu de vedere, pentru a face acest lucru, e nevoie să ne aflăm acel de ce, să aflăm ceea ce vrem să facem cu viețile noastre, care e rolul nostru aici, pe Pământ, oare de ce suntem în aceste corpuri fizice, care e povestea din spatele nostru.
În momentul în care ne punem astfel de întrebări, apare un fior înăuntrul nostru, ceva tremură acolo și licărește înăuntrul inimii noastre, se petrece ceva, iar lucrurile acestea, la un moment dat, coincid cu dorința, cu pasiunea, cu direcția noastră. Faptul că începem de undeva, când ne spunem că acesta e „de ce-ul” nostru și asta trebuie să facem, fie că încercăm de mai multe ori, corpul fizic, emoțional, ne direcționează.
Cu cât stăm mai mult în interior, concentrați acolo, cu atât „de ce-ul” începe să comunice mai abitir cu noi.
De ce-ul e însăși viața, e Universul, e Dumnezeu, puteți să-l numiți așa cum doriți. Nu trebuie să facem mare lucru, ci doar să ne conectăm cu noi înșine!
De ce-ul va începe la un moment dat să țipe, să urle, să ne redirecționeze, să spună „Uite, ia-o încolo” și, fără să vrei, începi să atragi oameni minunați în viața ta, oameni care au aceleași interese, să ajungi în locuri unde te regăsești, să te conectezi cu o rețea de oameni care, deși par invizibili, te ajută, e o simbioză între tine și ei. Acea simbioză se manifestă când de ce-ul urlă în tine.
Trebuie doar să ne conectăm la noi înșine, acel de ce e acolo, ascuns mai bine sau mai puțin bine, așteptându-ne, iar în momentul în care îl descoperim, nu mai există jumătate de măsură, nu mai există nimic care să nu ne ducă spre atingerea obiectivului. Nu mai există probleme că nu sunt bani, că suntem obosiți, nu mai există nimic de felul ăsta! Ci începi încet-încet, persuasiv, să o iei constant, cu pași mici, spre acea direcție, fără niciun fel de așteptare – e minunat asta, pentru că doar mergi spre acel de ce, nu te grăbești, e foarte frumos drumul, viața are sens, tu ai sens în propria ta viață, înțelegi de ce ești în acest corp fizic, înțelegi armonia din lume, dinăuntrul tău, din Univers, te lași dus, dar ești totuna cu armonia. Te bucuri de fiecare bucățică din drumul tău, nu trăiești în viitor gândindu-te la obiectiv, ci trăiești în prezent, mergând spre el.
Uneori, acel spre el poate fi chiar aici, lângă noi, nu e nevoie să ne deplasăm nicăieri, e vorba doar de atingerea obiectivului de aici, din noi. În fiecare zi ne putem atinge obiectivul când facem ceva pentru el!
Atunci când realizăm că putem face orice, conștientizăm că nu avem cum să nu ajungem acolo unde ne-am propus. Bucuria vieții de care vă scriam mai devreme a existat mereu, putem să o sărbătorim clipă de clipă, iar obiectivul nu e niciodată mai departe de locul unde se află inima noastră! Așa că bucurați-vă de tot ceea ce e în voi, reușind astfel să înțelegeți „de ce”, atingându-vă obiectivul pentru care ați fost creați!
