exagerare

Exagerarea: felul în care uneori exagerăm și de ce o facem?

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Haideți să vorbim astăzi despre a exagera, dar nu despre exagerare din punctul de vedere al cuvintelor, al modului în care ducem un concept într-o extremă, ci despre exagerare din punct de vedere comportamental. Adică a ne duce comportamentul într-o extremă sau alta.

În mod normal, noi, atunci când experimentăm comportamentul și învățăm, uneori exagerăm.

Și e normal să o facem! E normal ca, uneori, să ajungem la exagerare.

Atunci când o facem, ne ducem la niște extreme comportamentale foarte ușor de observat. Iar cum mintea noastră gândește în dualitate, este foarte bine să-i arătăm marginile celor două extremități.

E firesc, deci, ca uneori să exagerăm, să țipăm într-o situație, de exemplu.

Nu putem fi mereu în armonie, întotdeauna zen.

Am sesizat că mulți oameni promovează ideea de reprimare a emoțiilor și observ că, în esență, nu se vede clar că unul din cele mai bune moduri de a-ți exprima emoțiile este acela de a consuma emoția. 

A consuma emoția când ajungi în punctul maxim al furiei este mai eficient pentru propriul corp emoțional, comparativ cu o afunda, a o reprima. Furiile, frustrările somatizează în corpul nostru fizic.

Așadar, e bine ca uneori să țipăm (dacă suntem în natură, de exemplu, nu la ceilalți oameni), să facem sport. Nu trebuie să fim perfecți, esența e să fim perfecți în imperfecțiunea noastră. Un om inteligent emoțional știe să-și dea drumul la emoții, să le țină atunci când e necesar.

Dar emoțiile nu sunt necesare de ținut. Iar atunci când exagerăm, vedem extremele comportamentale, observăm cum se mișcă corpul nostru emoțional, pentru că, dacă nu l-am pune la încercare, dacă nu l-am testa, nu am reuși să îl înțelegem.

În relații, de exemplu, ego-ul ne este mai inflamat.

De ce?

Pentru că partenerul/partenera reușește să îl determine să iasă mai tare la suprafață și să se vadă anumite lucruri. Sunt situații în care e necesar ca eu să experimentez extrema comportamentală din punct de vedere al emoțiilor mele, și recomand asta tuturor.

Nu e important să fii zen non-stop, ci e important să stăm în armonie, să fim în armonie, iar, dacă ajungem într-o extremă comportamentală, să o lăsăm să fie, să observăm și să nu ne judecăm. 

Fiți perfecți în imperfecțiunea voastră, dați-vă voie să nu mai fiți în control, nu avem nevoie de control, fiindcă el vine din frică!

Trăiți și experimentați astfel de extreme și observați-le! Trăim armonia deplină atunci când experimentăm extremele comportamentale și exagerarea. 

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *