Ca să avem ce seta, trebuie să existe… limite…
Trebuie să fim cinstiți: câți dintre voi v-ați gândit să stabiliți limite atunci când v-ați îndrăgostit lulea de cineva? Sau chiar după 6, 8 sau 10 luni de relație?
În aburii dragostei nu există limite, restricții sau acordare de permisiuni. Și unul și altul suntem perfecți așa cum suntem. Facem tot ce trece prin cap, ne extaziem și nu ni se pare nimic deplasat. Și, mai ales, nu impunem și nu avem nevoie de limite. O vreme.
Beculețele încep să se aprindă în momentul în care ne liniștim, știm că iubim și suntem iubiți, s-a terminat cu starea de incertitudine și avem timp să privim relația și partenerul cu mintea mai limpede, eliberată în mare de focul pasiunii.
La început, doar ni se pare că apar mai des afirmațiile de genul… iar te întâlnești cu fetele/ băieții la bere?
Propozitii simple, inofensive, rostite așa, în treacăt…
Sau, genul de remarci: – nu mai purta rochia aia decoltată…o să-ți fie frig (sic), și tu adori decolteele și ai și ce să bagi în ele…/ barba e prea lungă, nu, nu ți se pare? N-ar trebui s-o scurtezi un pic? parcă ești Yeti… și tu crezi că ești super masculin cu barba de 5 milimetri și că tocmai asta a atras-o la tine…
Jocul începe timid, cu sugestii, insinuări subtile la început, apoi din ce în ce mai clare: Nu ieși așa din casă/Îți razi barba sau plec la mama.
La un moment dat, unul dintre cei doi (sau în cazuri de incompatibilitate mare, amândoi) au un brad de Craciun în cap: parcă nu mai am voie sa fac nimic. Nu doar mi se pare.
Realitatea este că stabilirea limitelor ar trebui făcută timpuriu în relație, înainte de a se instala obișnuința. Nu există ghiduri sau recomandări pe tema asta, dar ar putea reprezenta un obiect de studiu în scoala, pentru că nu doar în relații de cuplu trebuie să existe limite, ci în toate genurile de relații.
Revenind la… limitele noastre:)
Ce sunt limitele în cuplu?
Limitele într-o relație sunt acele reguli sau principii pe care le stabilim cu partenerul sau partenera noastră pentru a ne proteja spațiul personal, valorile, sentimentele și nevoile.
Limitele ne ajută să avem o relație echilibrată, respectuoasă și armonioasă, în care fiecare își păstrează identitatea și autonomia. Limitele nu sunt bariere sau restricții, ci modalități de a comunica ce ne dorim și ce nu acceptăm în relație.
Pe scurt,
5 moduri de a seta limite sănătoase într-o relație
1. Regula de aur: libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta. Evident că și reciproca este valabilă. Este important să respect eu în primul rând libertatea partenerului sau partenerei înainte de a cere același lucru. Asta înseamnă să nu încerc să-l controlez, să îl critic, să îl judec sau să-l schimb pe celălalt, ci să-l accept așa cum este și să îi respect deciziile, opiniile, gusturile și interesele.
De exemplu, dacă partenerul meu vrea să iasă cu prietenii lui, nu îl opresc sau îl fac să se simtă vinovat, ci îi doresc distracție și îi las spațiu.
La fel, dacă eu vreau să merg la un curs de dans, nu accept ca el să mă împiedice sau să mă acuze de infidelitate, ci îi explic că este o activitate care îmi face plăcere și care nu afectează relația noastră. Vedeți care este jocul? Nu-l opresc/nu accept
2. Timp pentru propria persoană. Oferim adesea foarte mult din timpul nostru relației, dar arareori ne oferim nouă înșine timp. Este vital să ne uităm puțin la noi din cand in cand și să ne întrebăm de sănătate. Să stăm, pur și simplu, să ne gândim cu prietenie la noi, să facem ceea ce italienii numesc dolce farniente, statul degeaba și bucurat de timpul prezent.
A avea timp pentru propria persoană este esențial pentru a ne menține stima de sine, creativitatea, pasiunile și bunăstarea psihică.
Nu trebuie să ne simțim egoiști sau vinovați dacă ne rezervăm câteva ore pe săptămână doar pentru noi, fără a fi deranjați sau solicitați de nimeni. Dimpotrivă, acest lucru ne va ajuta să ne reîncărcăm bateriile și să fim mai prezenți și mai implicați în relație.
De exemplu, dacă eu iubesc să citesc cărți de dezvoltare personală, pot să îmi aloc un timp în care să mă retrag în camera mea și să citesc liniștit, fără a fi deranjat de partenera mea. La fel, dacă ea iubește să tricoteze, pot s-o las , fără s-o itonizez sau s-o ctitic.
3. Să comunicăm constructiv. Să fim foarte atenți pe a găsi soluții, pe a veni cu propuneri, pe a susține partea constructivă a comunicării. Comunicarea este cheia oricărei relații de succes. Pentru a comunica constructiv, trebuie să fim sinceri, deschiși, empatici și respectuoși.
Trebuie să exprimăm clar ce ne dorim și ce ne deranjează, fără a acuza sau a jigni pe celălalt. Trebuie să găsim soluții de compromis, fără a ceda sau a impune.
De exemplu, dacă eu vreau să mergem în vacanță la mare, iar ea vrea să mergem la munte, nu o acuz că este plictisitor sau să o forțez să facă ce vreau eu, ci îi ascult argumentele și i le spun și eu pe ale mele. Apoi, căutăm o soluție care să ne satisfacă pe amândoi, cum ar fi să mergem câteva zile la mare și câteva zile la munte, sau să alegem o destinație care să ofere ambele opțiuni.
4. Empatie. Empatia este capacitatea de a ne pune în locul celuilalt și de a-i simți emoțiile și gândurile. Empatia ne ajută să avem o relație mai apropiată, mai caldă și mai înțelegătoare cu partenerul să nu-l judecăm sau criticăm.
De exemplu, dacă partenera mea îmi cere să nu mai vorbesc cu un prietenă comună pentru că se simte amenințată sau geloasă, nu o resping sau ironizez, ci încerc să-i înțeleg frica și nesiguranța. Îi explic că nu are motive să se simtă așa, că eu o iubesc și o respect, și că prietena l mea este doar o prietenă. Îi ofer asigurări și dovezi ale iubirii mele, fără a renunța la prietenia mea.
5. Satisfacerea nevoilor partenerului sau partenerei ca o normalitate nu ca un instrument de manipulare, cum se întâmplă adesea. E normal și practic, să mă îngrijesc de nevoile lui sau ale ei în același mod în care se îngrijește și el sau ea de nevoile mele.
Aici vorbesc de nevoile ce țin de cuplu, nicidecum de nevoi ce țin de nevoile personale. Caut să îmi ofer mie atenție înainte să-i cer lui sau ei atenție.
Caut să-mi validez eu mie acțiunile înainte să-i cer validarea lui sau ei. Nu trebuie să facem acest lucru din obligație, teamă sau interes, ci din plăcere și recunoștință. Nu trebuie să așteptăm nimic în schimb, ci să apreciem ceea ce primim.
De exemplu, dacă parteneral mea are nevoie de afecțiune fizică, nu îi refuz acest lucru sau să condiționez acest lucru de anumite fapte sau comportamente ale ei, ci îi ofer acest lucru cu dragoste și spontaneitate. La fel, dacă eu am nevoie de apreciere verbală, nu cer acest lucru cu insistență sau reproșuri, ci primesc acest lucru cu bucurie și modestie.
Voi ce părere aveți despre limitele în cuplu? Le-ați stabilit deja sau încă nu? Ce provocări sau beneficii ați întâmpinat? Dacă aveți probleme în a le identifica și seta, vă aștept în grupul meu de facebook Programe by Florin Alexandru. Vom trata acest subiect… fără limite:)
