Nemulțumirea – o capcană invizibilă

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Om frumos, o să-ți propun astăzi un subiect pe care îl întâlnești deseori, ba chiar trăiești cu acest sentiment, și anume nemulțumirea. Vă voi povesti despre cum se manifestă ea, despre cum îți influențează viața.

E foarte important să observăm ceea ce pare de neobservat. Nemulțumirea se petrece mai tot timpul sub ochii noștri și o simplă privire înăuntrul nostru sau către ceilalți ne va arăta încruntarea, unul dintre felurile în care se manifestă nemulțumirea. O încruntare ce nu le dă voie majorității să se bucure de viață, să o trăiască pe deplin.

Când starea ta interioară este în mod principal nemulțumirea, tot ceea ce vezi în jurul tău ia forma acestei emoții, totul te nemulțumește, pare nepotrivit, urât. 

Nemulțumirea are o cauză naturală: nu înțelegem cum funcționăm, cum suntem, ceea ce suntem. Cădem în capcana felului în care dinamica vieții, cotidianul se manifestă. Lucrurile au început să fie din ce în ce mai rapide, totul este mai grăbit, așa că este din ce în ce mai greu să observi ce și cum se întâmplă, e dificil să înțelegi care sunt capcanele în care cazi. 

De cele mai multe ori, punem accent și în același timp suntem concentrați pe a repara, pe a ne face viața mai bună, dar nu avem ocazia să observăm ceea ce se întâmplă în prezent. Atât timp cât ne uităm mai mult în trecut, nu observăm ceea ce este în față. 

Dacă eu, de exemplu, vreau să-mi rezolv o problemă referitoare la neîncredere, în momentul în care caut să văd de ce am această problemă, accesez amintiri, ceea ce presupune că fac un pas în spate și privesc în trecut. În prezent se întâmplă lucruri, viața își urmează cursul firesc, totul se desfășoară și nimic nu stă, iar eu nu observ ceea ce se petrece pentru că sunt concentrat să privesc în trecut. 

Prezentul e perceput ca o normalitate, îl luăm ca atare. Considerăm că viața de zi cu zi nu ne influențează.

De foarte multe ori suntem în punctul în care doar atunci când apare o urgență, ceva care necesită o rezolvare imediată, reacționăm. Până să fie ceva destul de grav sau urgent, nu facem acest lucru.

Ne așezăm comod înăuntrul nemulțumirii, ca și cum am sta pe un fotoliu, iar ea ne influențează inconștient, direct în toate aspectele vieții.

Efectele pe care nemulțumirea le manifestă în conștiința colectivă

Dacă e să ne uităm la efectele pe care nemulțumirea le manifestă în conștiința colectivă, observăm că viața ni se pare grea, cu toate că părinții noștri ne-au spus că ei au trăit vremuri și mai dificile. Cu toate că viața este minunată, iar noi trăim mult mai bine decât cum au trăit înaintașii noștri – de exemplu, cu siguranță trăim mai bine decât au trăit cei de acum 200 de ani.

Ceea ce ne face să credem într-adevăr că viața e grea sunt stările pe care le trăim, care ne determină să nu mai ajungem niciodată la mulțumire. Ni se pare că totul în jur e nefavorabil, nefast, nimic nu ne ajută să fim mulțumiți, să ne bucurăm de ceea ce avem.

Adevărul este că noi suntem cei care nu punem problema așa cum trebuie.

Dar haideți să vedem cauzele, să înțelegem cum și de unde se naște nemulțumirea!

Cum se naște nemulțumirea?

O primă cauză ar fi așteptările false, despre care am mai vorbit în programul Geniu și Design comportamental. Ele sunt modul în care se exprimă natura umană. Avem proiecții false, așadar avem și așteptări false. Ori de câte ori facem ceva în viața cotidiană, inițial avem o intenție, care, de cele mai multe ori, este inconștientă. Dar haideți să ne referim acum la intențiile conștiente, care, ulterior, sunt urmate de proiecții, adică mintea proiectează ce va urma și apoi apare așteptarea. Așteptarea, la rândul ei, se gândește care va fi recompensa dacă noi permitem acelei acțiuni să se întâmple, și bineînțeles că o facem în momentul în care știm că vom primi o recompensă.

De obicei, nu facem ceva dacă nu știm că mai apoi nu vom primi o recompensă pentru ceea ce facem.

19 din 20 de proiecții sunt false. De ce? Pentru că „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Într-un studiu s-a demonstrat că 95% din proiecțiile noastre sunt false. Bineînțeles că, dacă avem proiecții false, și așteptările noastre sunt la fel.

Dezamăgirea apare când recompensa pe care o așteptam nu corespunde cu ceea ce noi credeam că o să primim. După ce apare dezamăgirea, își face loc încet, dar sigur, nemulțumirea. Stăm în nemulțumire pentru că avem așteptări false.

O altă cauză a nemulțumirii e faptul că, în societatea de consum în care ne aflăm, am devenit dependenți de plăceri într-un mod destul de extremist. De fiecare dată când încercăm să renunțăm la anumite plăceri, e nevoie de un efort mare. Începând de la mâncare, cafea, băuturi alcoolice, țigări, sex, haine, cumpărături, rețelele sociale – toate acestea sunt dependențe de plăceri. Am început să ne dezvoltăm din ce în ce mai puțin reziliența.

În momentul în care avem această dependență de plăceri și constatăm că nu ni le putem satisface tot timpul, pentru că al nostru creier are o altă natură care ne întinde capcane deseori, aceea în care nutrim să avem mereu mai mult și mai mult. Nici nu avem cum să satisfacem acel „mai mult și mai mult” dorit de minte – care tot prin așteptări false se contruiește.

Cât timp suntem dependenți de plăceri și nu știm să anulăm plăcerile și recompensa, se naște din nou nemulțumirea înăuntrul nostru. 

Și nu în ultimul rând, printre cauze se află și faptul că ne este frică de plictiseală. Nu doar că ne este frică nouă, dar ne și îngrijorăm dacă copilul se plictisește. Dar plictiseala e foarte bună! Pentru că, prin intermediul ei, copilul poate inventa lucruri, jocuri noi. 

Acum avem numeroase forme care să ne distragă atenția, prin intermediul cărora să ne distrăm sau să ne petrecem timpul. Deci, ne este frică de plictiseală cu toate că nu avem cum să ne plictisim, ținând cont de numeroasele opțiuni! 

Suntem capabili să facem orice ca să nu ne plictisim, să înlăturăm această stare. 

Dar, vedeți voi, atunci când o facem, în momentele de plictiseală, avem ocazia să observăm normalitatea. Pentru că, deseori, nu reușim să o percepem, fiind atât de distrași de tot ce e în jur. 

Astfel, nu observăm felul în care nemulțumirea devine „starea de acasă”. Dar ea se vede atât de bine mai ales la oameni, pentru că au o grimasă care se traduce prin nemulțumirea față de viața pe care o duc.

Cum se manifestă nemulțumirea?

În mai multe feluri. Atunci când spunem că se manifestă pe mai multe planuri, ea de fapt e prezentă în mai multe momente și arii din viețile noastre. Este ca și când am purta niște ochelari pe care scrie „nemulțumire”. Plecăm astfel de la premiza că orice s-ar întâmpla, vom fi nemulțumiți, nimic nu va fi satisfăcător. 

Nu vi s-a întâmplat să se petreacă ceva minunat și să nu puteți să reacționați, pentru că în spate apare o emoție care vă spune că e ceva în neregulă?

Ei bine, asta se petrece pentru că starea naturală a noastră devine nemulțumirea. 

Un alt efect al nemulțumirii e neacceptarea propriei persoane. Nu reușim să stăm într-o oglindă cu noi înșine, să ne privim, să ne acordăm timp și spațiu. 

De asemenea, avem un dialog interior critic, pentru că, având mereu nemulțumirea alături de noi, nu avem cum să ne spunem „Bravo, ești un om minunat! Ai reușit, sunt mulțumit de tine!”. Plecând de la nemulțumire, eu nu fac decât să-mi vorbesc pe un ton nemulțumit, folosesc cuvinte nepotrivite, mă critic, consider că nu fac bine ceea ce fac.

Apoi, am o atitudine ostilă, în defensivă, astfel încât suntem neîncrezători, lipsește încrederea în propria persoană, care se manifestă și în exterior. 

Dacă vom putea să alegem emoțiile în care stăm și dacă vom înlătura nemulțumirea, vom reuși să fim mulțumiți și fericiți, împăcați cu noi înșine și, pas cu pas, vom putea să devenim autodidacți. 

Fiind tot timpul neîncrezător și nemulțumit, nu-mi construiesc mediul necesar în care să mă dezvolt, să mă autodepășesc. Starea nepotrivită din interior se intensifică, mă tulbură, în schimb, dacă în interiorul meu e liniște și mulțumire, pot să lucrez la evoluția mea ca persoană. De exemplu, dacă sunt nemulțumit, pun accentul pe greșeală, pe faptul că sunt incapabil, că nu sunt de ajuns. În schimb, dacă sunt mulțumit, pun accentul pe faptul că am încercat, că trec printr-un proces de încercare și e normal să greșesc.

Avem nevoie să ieșim din nemulțumire ca să înțelegem că e atât de minunat totul în jurul nostru, încât mulțumirea ar trebui să fie prezentă zi de zi în viețile noastre, pentru tot ceea ce ne înconjoară și pentru fiecare fărâmă de existență și de iubire! 

 

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×