Una dintre cele mai interesante abilități cu care sunt înzestrați oamenii (dar și anumite animale, cum ar fi câinii, de exemplu) este că miros nesiguranța celuilalt de a o poștă. Da, o facem fără să ne străduim prea tare, recunoaștem imediat simptomele insecurității celuilalt din limbajul corpului sau din comportament. Unii pot profita de ocazie, alții pot încerca să te ajute
Chiar dacă este o metaforă, expresia pot să-ți miros frica, nu este lipsită de substanță.
Iar nesiguranță înseamnă frică, temere mare.
Una dintre cele mai frecvente situații de insecuritate este cea din cuplu.
Nesiguranța în relațiile de cuplu este ca o umbră întunecată: se strecoară între cei doi, se hrănește cu îndoielile și temerile lor, îi momește și-i ațâță spre îndoieli și mai mari și apoi, satisfăcută, îi trântește la pământ.
Nesiguranța, teamă și îndoială
Este un sentiment care se formează treptat, în tăcere, pe principiul picăturii chinezești și, cu cât trăim mai mult cu el, cu atât consecințele pot fi mai dezastruoase.
În viața de zi cu zi, nesiguranța începe timid, cu o întrebare mică și nevinovată: “Sunt destul de bun/ă?”
Pe măsură ce nesiguranța se hrănește cu comparații și judecăți, se încolăcește tot mai strâns de mintea noastră, o sufocă cu nesiguranțe zilnice și zdrobește încrederea pe care o avem în noi înșine și în partenerul de viață.
Această nesiguranță se formează dintr-un amestec subtil de factori: presiunea socială, pe de-o parte și experiențele personale trecute, pe de altă parte.
Ne simțim insuficienți când ne comparăm și vedem cât de “perfecte” par relațiile sau viețile celor din jurul nostru și, de teama unor noi răni emotionale, construim ziduri în jurul nostru și ne zidim în ele și vulnerabilitățile. Ne izolăm emoțional.
Nesiguranța nu este plictisitoare, se manifestă diferit la bărbați și la femei.
La bărbați, poate apărea ca o temere de a nu fi suficient de “puternic”, “competent” sau “de succes”. Ei se simt adesea presați să îndeplinească rolurile tradiționale masculine impuse de societate.
Pe de altă parte, la femei, nesiguranța se poate manifesta sub forma temerii de a nu fi suficient de “atractive”, “apreciate” sau “iubite”.
Vorbeam ieri despre Iulian și Cristina, doi oameni frumoși pe care i-am cunoscut și când erau fericiți și pe care lipsa de încredere în sine a lui Iulian i-a separat definitiv.
Formau un cuplu frumos care era complet compatibil la început. El, un bărbat puternic, sigur pe el, cu o carieră de succes și multe hobby-uri. Ea, o femeie inteligentă, independentă, cu un umor aparte și multe prietene. Se iubeau și se respectau reciproc. Totul părea perfect.
Ce s-a întâmplat pe parcurs?
Ce n-a mers în relația care avea toate șansele să devină trainică?
Răspunsul este: nesiguranța lui Iulian. Nu știa că teama lui de abandon îi săpa la temelia relației și nici n-a avut inspirația să cerceteze din timp. A început să se neglijeze, să se concentreze doar pe relația lui cu Cristina. A devenit mai atașat, mai posesiv, mai dependent de ea.
A început să-i ceară tot mai multă atenție, să-i controleze activitățile, să-i reproșeze că nu-l iubește destul. Avea nevoie de confirmarea constantă că ea îl iubește și că nu-l va părăsi niciodată. Avea nevoie de ea ca de aer.
Nu este un spectacol plăcut ca un bărbat plin de încredere la început să se transforme într-un cerșetor de afecțiune. Și atunci, Cristina a făcut greșeală fatală: a început să-l trateze cu superioritate. Nu în particular, ci mai grav, de față cu prietenii lor.
A început să fie zeflemitoare, ironică, critică la adresa lui. A început să-l umilească în public, să-i submineze autoritatea. A început să-l considere un copil care are nevoie de educație, nu un partener egal. Sfârșitul îl știți.
Veți spune: De ce nu ne dăm seama de probleme înainte ca ele să devină de nerezolvat? De ce dintr-o nesiguranță tratabilă ușor, s-a ajuns la depresie, anxietate și o relație destrămată?
Răspunsul este destul de simplu: nu ne construim mentalitatea de a avea grijă de minte, de gânduri, de senzații, precum avem grija de trup, de exemplu.
Din când în când, și mintea ar trebui luată la puricat. Făcut curățenie, aruncat gândurile nefolositoare sau toxice. Oblojit rănile cu blândețe.
Această luptă interioară cu nesiguranța poate avea consecințe devastatoare asupra relațiilor. Ne îndoim de sinele nostru, ne pierdem încrederea și ne izolăm emoțional. Comunicarea devine dificilă, iar temerile noastre se transformă în suspiciuni nefondate și gelozie.
