Scenariul de viață vs. destin/karma/soartă

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Oameni minunați, așa cum v-am obișnuit, încerc să abordez și să vă scriu despre subiecte cât mai diferite, despre lucruri care la un moment dat pe toți ne frământă și ne stăruie în minte, despre nevoile noastre și despre ceea ce trăim. Așadar, m-am decis ca astăzi să vă povestesc puțin despre scenariul de viață.

De ce am ales să aștern niște rânduri despre scenariul de viață?

Pentru că îl consider un subiect sensibil. Și este sensibil mai ales pentru mine. Și nu numai pentru mine, fiindcă sunt convins că mulți dintre voi îl considerați astfel.

Ce e scenariul de viață?

Ei bine, e acel ceva care ni se întâmplă și pare că acolo e vorba despre alegerile noastre. Dar nu, nu sunt, ci e doar legea cauză-efect, înlănțuirea acesteia. 

Lucrurile se întâmplă din cauză sau chiar datorită, dacă considerați astfel, unor cauze demult așternute în legile timpului. Iar efectul îl trăim zi de zi întruchipat în ghinion, sub forma unei vieți în care considerăm că nu suntem tocmai norocoși, în care ne întrebăm de ce toate lucrurile negative ni se întâmplă doar nouă și așa mai departe. Nu înțelegem și nici nu ne străduim să aflăm de unde vin toate aceste lucruri.

De fapt, scenariul de viață e o poveste ce stă întipărită înăuntrul nostru încă de când eram mici.

Dacă mama ta, de exemplu, a fost mai strictă, mai severă, astfel încât te-a pedepsit și ți-a oferit o educație mai rigidă, mai lipsită de blândețe, cu reguli stricte, tu ai avut două opțiuni: ori te-ai supus normelor impuse și felului în care a încercat să te educe, motiv pentru care devii o persoană umilă, ori ai ales să te răzvrătești. 

Dar, în esență, dincolo de răzvrătire, rămâi umil – și nu neapărat umil, ci cu complexe mari de exprimare, cu neputința de a te considera egal cu ceilalți. 

Noi știm și am auzit de nenumărate ori că există karmă sau destin. Am întâlnit de nenumărate ori oameni care se încred în aceste principii și își trăiesc viața conform credinței în ele. Totuși, acestea nu există.

Doar legea cauză-efect e reală și e singura care guvernează Universul de 4,5 miliarde de ani. 

E demonstrat științific acest lucru și chiar domnul profesor Florian Colceag, cu care am avut onoarea să scriu cartea Copilul tău este un geniu!, a arătat că scenariul de viață există, se manifestă și astfel se întâmplă viața noastră.

 Și totul se petrece chiar în burta mamei, începând de la -7 luni, când există prima explozie neuronală și inima doar ce se formează.

Memoria emoțională ține captivă în sine o sumedenie de emoții, stări, trăiri pe care mama le trăiește, iar ele ne oferă efectele și forma în care noi, ulterior, vom decide să trăim. 

Nu vi s-a întâmplat să nu știți de ce ați luat anumite decizii?

Nu v-ați gândit la o anumită faptă și v-ați întrebat „Oare de ce am vrut să se întâmple așa, și nu invers?”? Ei bine, deciziile noastre sunt luate de mult. Sunt luate în funcție de ceea ce am trăit în trecut, în funcție de viața pe care am dus-o, în funcție de scenariul fiecăruia de viață.

Mi se pare un subiect atât de complex. Ceea ce vreau eu să subliniez prin rândurile de mai sus e ideea că noi nu reprezentăm doar suma experiențelor noastre, a lucrurilor pe care le trăim zi de zi, ci și suma experiențelor trăite încă din burta mamei. 

Nu există karmă. Nu există destin. Nu există noroc. Noi ne creăm norocul.

Ceea ce considerăm noi că alegem conștient este doar în proces de 10%, restul sunt programe, convingeri care vin din educație și din familie.

Educația e atât de importantă, fiindcă ceea ce sădim acum, în acest moment, vom avea ca efect în 10-20 de ani în societatea actuală! Dacă privim acum în jurul nostru, realizăm că societatea actuală nu prea ne place, că nu e tocmai cea în care ne dorim să ne creștem copiii, iar motivul e undeva mai adânc, în trecut, în felul în care, în decursul vremii, ni s-a oferit educație.

Iar educația nu e numai în slujba părinților sau a profesorilor. E în slujba și în menirea fiecăruia dintre noi, toți putem și trebuie să oferim educație. Fiindcă educația pornește de la modul în care te exprimi pe stradă, la felul în care lași loc celor din jur să treacă pe lângă tine și până la modalitățile diverse în care alegi să-ți exprimi egoul și diversele frustrări. 

Toți ar trebui să educăm și să ne autoeducăm. Educația începe mai întâi cu noi înșine, iar, mai apoi, vom canaliza ceea ce am deprins și către ceilalți, îi vom îndruma, astfel încât scenariile noastre de viață să devină ceea ce ne dorim și cum ni le închipuim, fără să mai fugim de ele și să ne ascundem în spatele conceptelor precum destin și karmă. 

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×