Stres + îngrijorare +nerăbdare = seriozitate vs Joacă + recunoștință + bucurie = copilărie

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine

Distribuie articolul

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Vreau să vă scriu astăzi despre ceva ce consider că e de actualitate, despre seriozitate. De la ce pleacă ceea ce vă voi spune în articolul pe care tocmai îl citiți?

Ei bine, astăzi am condus câțiva kilometri, a trebuit să fiu atent în trafic și am observat cum sunt oamenii, ce stări au, cum se comportă și așa mai departe. În funcție de felul în care se mișcau, puteam cu ușurință să ghicesc starea lor. A fost puțin bulversant pentru că, făcând o radiografie simplă, realizăm că, în general, oamenii sunt foarte stresați. 

Pe lângă că aceștia sunt stresați, mai sunt și îngrijorați și se grăbesc. Iar toate acestea duc la seriozitate. De ce duc la seriozitate? Pentru că, altfel, s-ar vedea că suntem îngrijorați fiindcă ne e frică de ceva anume, stresați pentru că nu reușim să finalizăm ceva la timp, grăbiți pentru că trebuie să las impresia că îmi fac treaba… Și atunci ce fac? Afișez o atitudine de seriozitate.

În felul acesta, fiind serios, nu permit nimănui să vadă ceea ce e interiorul meu, să se apropie de mine. Știți, uneori chiar se vede ce e în interiorul nostru!

În momentul în care sunt stresat, primul meu gând e să văd de unde vine stresul, care e frica din spate. Atunci când sunt îngrijorat, la fel procedez: mă uit la frică. Dar niciodată nu sunt serios!

De ce nu sunt serios? Pentru că în viața de zi cu zi prefer să fiu copil. Sunt un copil bucuros, un copil care nici nu știu cum reușește să se comporte ca un adult. E chiar destul de greu să faci efortul de a te comporta ca o persoană adultă, când viața e atât de minunată! 

În fiecare dimineață în care ne trezim, facem o alegere. Așadar, aleg să fiu serios sau aleg să fiu copil? Aleg să mă bucur de viață sau aleg să trăiesc graba, stresul? 

Fiecare dimineață e un punct zero, un nou început, un nou moment în care putem fi totuna cu el, putem simți, putem trăi, putem iubi și îl putem lăsa să fie. Atunci când stăm în prezent, simțim armonia. Dacă excludem mintea și problemele ei, dincolo de toate acestea noi suntem armonie, particule de copilărie care se unesc într-un puzzle, fulgi diafani de copilărie care ne copleșesc cu atingerile lor suave și ne înconjoară, făcându-ne parte integrantă din ei. 

Nu trebuie să fim foarte serioși când facem ceva, când avem o sarcină de dus până la capăt, ci e foarte important să ne jucăm! Când ne jucăm, e nevoie doar de 20 de repetări, în comparație cu 400 de repetări de care e nevoie în momentul în care suntem raționali și încercăm cu seriozitate să facem ceva.

Tot ceea ce e în noi ne stimulează spre copilărie, spre armonie, spre bucurie.

Copilăria e bucurie.

Zilnic putem să alegem să fim copii, să trăim armonia.

Avem foarte multe programe care generează intenții, intenții care construiesc emoții, gânduri, acțiuni, mai apoi se nasc obiceiurile nepotrivite și ele, la rândul lor, creează alte programe… 

Haideți să vă provoc ceva! Timp de 30 de zile, fiți intenția copilărie! Fiți intenția bucurie, armonie! 

E ceva magic și sublim acolo, în spate, căci tocmai îi spunem minții și creierului să fie copil, copilărie, bucurie! E simplu să facem asta, pentru că se creează un obicei în mintea noastră, care va fi dus mai departe, va fi rostogolit din nou și din nou către minte.

Deseori spunem „nu mă pot schimba!”. Dar de ce nu o pot face? Pentru că eu susțin îngrijorarea, stresul, fricile, seriozitatea. Las lucrurile să se întâmple exact cum le-am determinat să fie, permit emoțiilor nepotrivite să rămână, nu ne mai concentrăm asupra gândurilor. 

În esență, pentru a învăța să facem pașii spre viața pe care ne-o dorim, avem nevoie să facem și un efort de care nu este răspunzător nimeni altcineva decât noi înșine. Fiecare în parte poate să-și învețe mintea noi obiceiuri pozitive, astfel încât să ne construim comportamentul. Comportamentul e strict legea cauză-efect ce se manifestă foarte bine în întreg Universul. În esență, dacă înțelegi modul în care se îmbină comportamentele, cauzele, intențiile, înțelegi efectele și modul în care comportamentul se exprimă. 

Așadar, haideți să nu mai alegem stresul, îngrijorarea, graba, ci să ne concentrăm pe joacă, pe armonie, pe copilărie! Vom anula intențiile inconștiente printr-o intenție conștientă și vom construi, nu vom tot repara! 

 

Florin Alexandru

Florin Alexandru

Sunt analist comportamental și autor de bestseller, specializat în inteligență emoțională, analiza credibilității, recunoașterea expresiilor faciale (Facial Action Coding System), singurul român acreditat de Paul Ekman International.

Despre mine
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Trimite pe Whatsapp

Nu rata următorul articol!

Abonează-te la newsletterul de blog.

Explorează și alte subiecte similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

×