Tati, dacă nu mă mai pedepsești cu cureaua, promit că o să te iubesc mai mult...
O astfel de promisiune din partea unui copil de-o șchioapă ar putea topi și un ghețar. Nu și inima unui părinte agresor pentru care bătaia e ruptă din rai, unde dă el crește, proverbe depășite și pline de prejudecăți folosite ca scuză sau justificare pentru a-și lovi copiii.
De parcă nu ar fi de ajuns, copilul bătut acasă ajunge la școală, unde are parte de aproximativ același tratament: colegii lui mai mari, inițiați deja în arta bullying-ului, îl vor inghesui pe holuri și toaletă, îi vor confisca pachetul cu mâncare sau îi vor cere taxă de protecție, îl vor trânti pe caldarâm în curtea școlii, unde va fi umilit și bătut de față cu toată lumea.
Cu toată experiența mea de părinte și terapeut, mi-e și frică să mă gândesc ce este în sufletul unui asemenea copil agresat din toate părțile.
Ce-și spune el seara, în pat, după ce și-a spus rugăciunea înger, îngerașul meu…?
Oare de ce mă bat toți? Ce am făcut eu rău? Oare nu mă iubește nimeni??? Nu merit să fiu iubit? Probabil pentru că sunt un copil rău, prost și urât. Nu pot să fac nimic bine. De aia…, ar fi o variantă de răspuns pe care și-o oferă singur.
Un copil abuzat fizic, umilit și bătut constant, cu sau fără motiv, pe lângă semne fizice, vânătăi răni și cicatrici, este un copil speriat, apatic și trist. Simte furie, rușine sau ură și are coșmaruri noaptea.
Trei motive pentru care nu ar trebui să permitem bătaia la copii
Bătaia devine o normalitate
Bătaia repetată în timp devine o normalitate pentru copil, ceea ce înseamnă că lui i se va părea absolut normal ca, la rândul lui, când un alt copil nu i se va supune, să îl bată și el, pentru că retrăiește normalitatea văzută acasă sau la școală. Aceasta este una dintre cauzele principale ale bullying-ului.
Când un copil este bătut constant de părinți sau de alte persoane care au grijă de el, el învață că violența este o formă de comunicare și de exprimare a nemulțumirii, și astfel o va folosi și el la rândul lui în situații de conflict sau de comportament prin modelul pe care l-a primit sau observat în familie sau la scoală.
Când un copil este bătut constant de colegi sau de alte persoane la școală, el suferă traume fizice, psihice și emoționale, care îi afectează stima de sine, încrederea în sine și capacitatea sa de relaționa cu ceilalți. Poate să aibă tulburări de alimentație și de somn, probleme cu temele, sau chiar să refuze să mai meargă la școală.
Victima copil se poate transforma în agresor adult
Unul dintre modurile în care copilul își exteriorizează conflictul interior este agresivitatea față de ceilalți. Copilul învață că violența este o formă de comunicare și de rezolvare a problemelor, și astfel o folosește și el în relațiile cu alți copii sau cu adulți. Copilul devine agresiv cu oricine îi contrazice, îi provoacă sau îi amenință interesele. Copilul poate deveni agresiv și cu proprii părinți, mai ales când ajunge la vârsta adolescenței și își afirmă mai mult personalitatea și independența.
Un alt mod în care copilul își exprimă conflictul interior este agresivitatea față de sine. Copilul are o imagine negativă despre sine, despre ceilalți și despre lume. Copilul se simte nevrednic, neajutorat și nefericit. Copilul se autocritică, se autoacuza și se auto învinovățește pentru situația în care se află. Copilul se pedepsește singur prin comportamente autodistructive, cum ar fi automutilarea, consumul de alcool sau droguri, izolarea socială sau chiar tentativă de suicid.
Conflictul interior al copilului bătut este o rană adâncă în sufletul lui, care nu se vindecă ușor.Nu e adevărat că mă bate. E doar o glumă, o joacă, o lecție. Nu trebuie să plâng, să mă plâng, să mă tem. Trebuie să fiu tare, curajos, indiferent de ce vreau eu.. Nu contează ce simt eu. Contează doar ce vrea el. Așa e normal să fie, își spune autocritic.
Victima din copilărie va deveni o victimă adult
Copilul care este bătut constant de părinți sau de alte persoane care au grijă de el are o tendință de a atrage în viața lui alte persoane care îl abuzează sau îl exploatează. El reproduce în mod inconștient modelul abuziv pe care l-a învățat în copilărie, căutând parteneri sau prieteni care îi confirmă imaginea negativă despre sine și despre lume. El nu știe să recunoască și să aprecieze persoanele care îi oferă afecțiune, sprijin și respect.
El nu știe să-și apere drepturile și să își impună limitele în relațiile cu ceilalți. El tolerează abuzul din partea altor persoane, pentru că nu știe când să spună stop. El crede că nu merită respect, iubire și fericire. El permite să se poarte cu el nepotrivit, pentru că în sinea lui el chiar crede că nu merită iubire din partea celorlalți. Viitorul adult se simte confortabil în relații toxice și disfuncționale pentru că, pentru el, reprezintă normalitatea din copilărie.
Acum, dacă ai citit ce efecte devastatoare poate să aibă abuzul și bătaia în copilărie, o să te gândești mai bine înainte de a aplica metode depășite de parenting.
Te aștept în grupul de Facebook unde dau soluții clare și concrete ca noi, părinții, să nu mai dăm voie să se întâmple astfel de comportamente.
