Salutare, oameni buni!
Azi, voi vorbi despre vinovăție, despre vinovăția bună, utilă, cea care ne face să devenim mai buni, mai umani, să recunoaștem și să ne asumăm greșelile, dar și despre vinovăția rea, toxică, indusă de alții și falsă, care ne otrăvește gândurile și ne împiedică să trăim în prezent.
Am fi tentați să asociem vinovăția cu rușinea: Aș fi putut să-l ajut să-și termine proiectul, dar n-am facut-o. Îmi crapă obrazul de rușine.
Spre deosebire de vinovăție, unde este mai mult despre noi, despre credințele, principiile și valorile noastre personale, rușinea este un sentiment penibil de sfială, de jenă și se referă la modul în care ne percepem pe noi înșine, dar în special cum credem că suntem percepuți de ceilalți.
Ce este vinovăția?
Vinovăția este o emoție pe care o simțim atunci când credem că am făcut ceva greșit, rău sau imoral, este un semnal al conștiinței noastre care ne spune că trebuie să reparăm ceva, să cerem iertare sau să ne schimbăm comportamentul.
Este o emoție care apare atunci când simțim că am greșit sau că am încălcat niște norme morale, sociale sau personale: ai spus o minciună unei persoane dragi și aceasta a aflat adevărul; ai aruncat la gunoi o haină veche, dar cu valoare sentimentală pe care ai primit-o cadou de la bunica ta; ai mâncat prea multe dulciuri, ți-ai depășit limita de calorii zilnică și ți-ai compromis programul de slăbit.
Vinovăția diferă de la o persoană la alta
În acceasi situatie, nu toți ne simțim vinovați la fel. Gradul de vinovăție ține de felul în care am fost educați și de propriile noastre valori.
Simțim vinovăție în funcție de:
- conștiința noastră morală, în funcție de capacitatea noastră de a distinge între bine și rău. Se poate ca tu să te simți foarte vinovat că ți-ai mințit partenerul, dar prietenul tău, care își minte soția frecvent, se poate să nu simtă la fel, pentru ca nu are aceeași conștiință morală ca tine.
- gradul de empatie cu care suntem dotați. Empatia este capacitatea noastră de a ne pune în locul celorlalți, de a simți ceea ce simt ei și de a le înțelege perspectiva. Poate, tu ai o problemă când nu termini proiectul la timp, te pui și în locul șefului tău, care la rândul lui are șefi și empatizezi cu el. Pe când prietenul tău, cu un grad de empatie redus, nu se va gândi cum se simte partenera lui când el o minte sau o înșală.
- felul în care determini cauza și efectul unei greșeli. Poți să simți vinovăție, de exemplu, pentru lucruri la care n-ai fost prezent, dar îți spui că dacă ai fost acolo, lucrurile nu ar fi luat o întorsătură gravă. Un accident de mașină pe care l-a avut prietenul tău, de exemplu, și pe care, din varii motive, ai refuzat să-l însoțești.
Vinovăția bună și vinovăția toxică
Vinovăția bună
Atunci când e o emoție bună, vinovăția poate fi un stimulent pentru a ne îmbunătăți comportamentul, a ne cere iertare și a repara greșelile. Ne ajută să creștem și să ne dezvoltăm ca persoane.
Vinovăția toxică
Vinovăția poate fi și o emoție rea, atunci când este excesivă, irațională sau manipulativă.
Vinovăția excesivă nu se raportează la gravitatea faptei, ci la niște standarde prea înalte sau nerealiste pe care ni le impunem.
Ne simțim vinovați pentru că nu am putut ajuta pe cineva care avea nevoie, deși nu era în puterea noastră să o facem.
Vinovăția irațională nu are legătură cu realitatea, ci cu niște interpretări eronate sau distorsionate ale situației.
Ne simțim vinovați pentru că am provocat un accident de mașină, deși nu am fost noi cei care au condus imprudent.
Vinovăția manipulativă este indusă de alte persoane sau de noi înșine, pentru a obține ceva sau pentru a evita ceva.
Ne simțim vinovați pentru că nu am acceptat o ofertă de muncă, deși nu era potrivită pentru noi, pentru că cineva ne-a spus că suntem nerecunoscători sau egoiști.
Dintre toate, vinovăția manipulativă, indusă de cei din jurul nostru, sau chiar de către partener, este cea mai gravă. Ajungi să te simți vinovat de orice, din orice cauză, indiferent dacă ai greșit sau nu. E acea situație când cineva se joacă suficient cu mintea ta, încât ajungi să-ți însușești toate greșelile făcute sau nefăcute.
Cum scăpăm de vinovăție?
Dacă vinovăția este ușoară și trecătoare, estomparea acestei emoții ar putea fi tratată prin:
- Observarea proceselor interioare: acest pas presupune să îți analizezi gândurile, emoțiile și comportamentele care te fac să te simți vinovat.
De ce faci asta? Ce simți când faci asta? Din ce s-a născut acest sentiment de vinovăție? Este despre cum să-ți dai seama de cauza vinovăției și de modul în care aceasta te afectează.
De exemplu, poate te simți vinovat pentru că ai mințit pe cineva, pentru că ai rănit pe cineva, pentru că nu ai făcut ceva ce trebuia să faci, pentru că ai făcut ceva ce nu trebuia să faci etc. Încearcă să îți răspunzi la aceste întrebări cu sinceritate și fără să te judeci.
- Conștientizarea sentimentului de vinovăție: presupune să-ți recunoști sentimentul de vinovăție și să-l accepți ca fiind natural și uman. Să privești cu onestitate și să vezi ce se află în spatele sentimentului de vinovăție, să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut și să îți exprimi regretul și iertarea.
De exemplu, poți să-ți spui: “Mă simt vinovat pentru că l-am mințit pe X. Am greșit și îmi pare rău. Îmi cer iertare lui X și mie însumi. Nu mai vreau să repet această greșeală.”
- Renunțarea la toate acțiunile pe care le faci din vinovăție: acest pas ar presupune să îți schimbi comportamentul care este motivat de vinovăție și să-l înlocuiești cu unul care este motivat de valori și principii. Să te eliberezi de vinovăția toxică, care te face să faci lucruri din obligație, frică sau manipulare, și să te orientezi spre vinovăția sănătoasă, care te face să faci lucruri din respect, iubire sau altruism.
De exemplu, dacă faci cadouri excesive unei persoane pentru că te simți vinovat că nu petreci suficient timp cu ea, poți renunța la această acțiune și poți alege să îi oferi mai mult timp, atenție și afecțiune.
- Învățând să trăiești în prezent, îți focalizezi atenția pe momentul prezent și să nu te mai lași pradă gândurilor despre trecut sau viitor. Să realizezi că vinovăția este doar un gând, care nu reflectă realitatea obiectivă, ci doar interpretarea ta subiectivă. Vinovăția nu există în prezent, ci doar în mintea ta.
De exemplu, dacă te simți vinovat că nu ai fost un părinte bun pentru copilul tău, poți renunța la a te autocritica pentru trecut și poți alege să fii un părinte bun pentru copilul tău în prezent.
Când simțim vinovăție avem gânduri negative despre noi înșine, despre ceilalți sau despre situație, sentimente de tristețe, rușine, regret, remușcare, furie sau teamă.
Cum gestionezi vinovăția copleșitoare?
Dacă simți că vinovăția ta este intensă, copleșitoare și persistentă și vrei înveți să trăiești în prezent, te aștept în grupul meu de facebook Programe by Florin Alexandru.
Sursă foto: Unsplash
