Frica de a trăi este una dintre cele mai ascunse frici, încât nu o vedem nici când ne uităm la noi, nici când este mare în faţa noastră.
Ea este ascunsă în obiceiurile noastre din viaţa de zi cu zi. Se ascunde la vedere perfect! Are camuflajul perfect! Arareori ne dăm seama că ea există şi că nu începem lucruri noi din cauza acestei frici. Ieşirea din zona de confort este înfrângerea acestei frici de a trăi.
Foarte mulţi dintre noi avem stări de stres ce provin din felul în care am fost învăţaţi să trăim, suntem preocupaţi, ignoranţi, apatici – căci uneori, deşi lucrăm şi mai rezolvăm din problemele noastre, totuşi observăm că ele se repetă, că ne este frică de aceleaşi lucruri şi că orice am face nu scăpăm de stres.
Frica de a trăi se ascunde de fapt în felul în care noi trăim zi de zi. Modul în care noi trăim vine direct de la mituri precum “viaţa este grea”, “în viaţă te descurci foarte greu”, de la idei cum că este roata norocului să ajungi să ai un partener potrivit şi altele asemenea.
Totodată, auzim expresia “ai grijă” foarte des şi asta încă din copilărie.
Această expresie ne creionează o lume periculoasă, la fel ca şi ştirile pe care le vedem în media, ca şi jurnaliştii care umflă ştirea pentru a o face mai pompoasă, fără a realiza însă că sporesc frica în ei înşişi şi în noi.
Toate acestea ne fac să ne fie frică de lucrurile simple pe care le facem zi de zi.
Toate creionează frica de a trăi și din păcate suntem dependenţi de toate acester lucruri ce generează frica.
Dacă am simţi liniştea propriei noastre stări naturale, am simţi că zarva aceasta ne lipseşte pentru că ne-am învățat cu ea de așa natură încât a devenit dependență.
Oamenii fac tot posibilul să atragă atenţia pentru că simt că nu sunt auziţi. Gălăgia aceea survine în mod direct din frica de a trăi. Ea este acolo pentru a-ţi trimite mesajul că liniştea nu există de fapt, pentru că atunci când e linişte noi simţim că ceva este în neregulă, căci suntem obişnuiţi cu zarva zilnică, adică cu stresul de zi cu zi.
Adesea oamenii sunt grabiţi, stresaţi, fară să conştientizeze de ce.
De ce? …pentru că în spate se află frica de a trăi. Spre exemplu, unii oameni mai în vârstă preferă să aibă parte de această frică, stând des în faţa televizorului şi având constant câte o grijă, o stare de stres.
De ce ? …pentu că aceste gânduri sunt mereu duse în subconştient şi exagerate uneori.
Cum se manifestă frica de a trăi?
În primul rând, ne speriem din absolut orice. Nu încercăm lucruri noi, nu ieşim din zona noastră de confort, nu ne manifestăm în faţa altora, dezvoltăm complexe de inferioritate.
Apoi apar tot felul de frici care sunt construite pe starea de stres, precum frica de locuri înalte, atacurile de panică vizavi de locurile închise, frica de avion.
Toate au la bază “injecţia” zilnică de pericol, de o lume rea, de viaţă grea, șamd.
Dacă stai şi eşti atent la zgomotele din jur, la informaţia din jur, la îngrijorările celor din jur, vezi că şi tu ai în tine această frică, în cantităţi semnificative.
Cum scăpăm de frica de a trăi?
Scăpam de ea dacă învăţăm să ne observăm şi să stăm în prezent. Foarte multe persoane se uită mult încă la televizor, ascultă tot felul de ştiri care îi îngrijorează – aceasta este starea de gălăgie oarecum firească a minţii.
Atunci când eşti in natură, spre exemplu, şi e linişte, simţi că ceva nu este în regulă, că nu se potriveşte cu mintea ta, căci mintea ta este gălăgie.
Când tot timpul este gălăgie în minte, şi zona de conflict este activată. Spre exemplu, dacă cumva apare plictiseala, noi înţelegem că există o problemă, deşi plictiseala duce direct la activarea creativităţii şi la exprimarea pasiunii.
Acesta este motivul pentu care nu ieşim din zona de confort, nu facem lucruri care cu adevărat să ne mulţumească, ci tot ce facem facem cu cumpătare, cu stres şi cu îngrijorare.
Cum se manifestă tiparul fricii de a trăi?
Tiparul emoţional este tiparul de bază care se manifestă în spatele gândurilor. Deşi există aceleaşi emoţii, gândurile se schimbă, astfel că noi ajungem încă o dată şi încă o dată în aceleaşi tipare emoţionale.
Tiparul emoţional al fricii de a trăi se manifestă astfel: în primul rând suntem cumpătaţi, apoi, părem că suntem ignoranţi, dar de fapt lucrurile se aşează în subconştient, apoi devenim apatici pentru că este prea mult zgomot, apoi apare o stare de melancolie, căci simţim că lipseşte ceva, dar nu avem nici cea mai vagă idee ce anume, apoi avem resentimente, devenim irascibili, devenim nervoşi şi apoi se manifesă ura.
De ce ura? Pentru că atunci când există frica de a trăi începem să fim invidioşi pe cei care reuşesc să trăiască. Iar haterii sunt printre noi. Haterii sunt la extrema acestui tipar.
Care este soluţia?
Soluţia este observarea comportamentului.
Zgomorul din jur lasă urme chiar dacă tu îi dai sau nu atenţie, pentru că el nu se adresează conştientului, ci subconştientului.
Este necesar să îl observăm pentru că emoţiile tale încep să îl “simtă” şi să dea afară tot ce nu ne este benefic, de exemplu va începe să dea afară televizoul care ne stresează cu ştirile prezentate, oamenii nepotriviți, gălăgia cu totul, practic începe să se facă ordine în minte.
Când observi că se activează o frică, încearcă să faci ceva ce nu ai mai făcut – nu reacţiona, ci doar stai să o observi. Uită-te la ea şi vezi ce îţi face, de ce apare şi cum o întreţii.
Cine are frica de a trăi?
Majoritatea persoanelor care au frica de a trăi prezintă două caracteristici: poartă ochelari şi au pe faţă o încruntare specifică, ce exprimă îngrijorarea.
Pentru a putea ieşi din frica de a trăi este important să ne observăm, să ne dezvoltăm inteligenţa emoţională.
Primul pas în această direcţie fiind obsevarea.
—
Am lansat programul de inteligență emoțională ce oferă exact instrumentul necesar pentru a ne construi viața dorită și în care vei găsi soluția și la un astfel de tipar comportamental.
Este un program ce ne ajută să ne exprimăm potențialul imens din noi și ca un efect direct vom reuși să le oferim și copiilor acest potențial ca model de urmat.
Dacă în trecut comportamentul nostru era un mister, prin intermediul acestui program te ghidez pas cu pas și îți arăt acei determinanți ascunși ce ne construiesc comportamentul.
Programul îl găsești aici.
Suntem minunați exact așa cum suntem.
Cu drag,
Florin Alexandru
