Care sunt efectele nasterii primului copil în viața de cuplu?

Azi am să îți vorbesc de efectele pe care le aduce primului copil.

Îmi amintesc cum îl miroseam pe Alex și cum mă bucuram de el, simțeam împlinire pentru că tocmai se născuse fiul meu și îmi dorisem atât de mult să am un baiat.

Eram un tată fericit ce mă bucuram de mogâldeața de om ce tocmai venise acasă împreună cu mama lui.

Alex era deja un om minunat ce venise în viața mea să mă trezească, să mă zdruncine și să îmi arate cum să îmi trăiesc viața.

Atunci nu știam nimic despre ce o să mi se întâmple, tot ce știam era că iubeam necondiționat și că viața începuse să aibă sens, că ține de mine să am familia mult dorită.

Eram încrâncenat și îmi doream această familie foarte mult pentru că nu mă simțisem împlinit în familia în care am crescut, neștiind la vremea respectivă ce cadou imens mi-au făcut proprii părinți.

Știam că visul meu de a avea o familie minunată se împlinise, mă bucuram și sărbătoream momentul cum știam eu mai bine.

Adică prin mândrie, prin îngâmfare, prin aere de superioritate.

Nu era tocmai atitudinea potrivită, pentru că o ignoram pe mama lui Alex, nu îi înțelegeam lăuzia și nici nu înțelegeam rolul meu în acele momente.

Am forțat și am grăbit tot ce se putea.

În primul rând, am forțat ca cele două bunici să plece mai repede pentru a rămâne doar noi trei, apoi pe mama lui Alex am forțat-o să își revină mai repede și pe deasupra eram și îngâmfat la muncă.

Emoții ce au denaturat și au construit un mediu nepotrivit peste tot în viața mea.
Astfel că la muncă în scurtă vreme am fost nevoit să plec.

În același timp am întreținut și prelungit depresia severă prin care trecea mama lui Alex și am generat o relație de conflict cu părinții mei și ai mamei lui Alex.

Îndepărtasem inclusiv cei mai apropiați prieteni cu atitudinea mea.

Practic, intrasem într-un regres pe toate planurile vieții.

Ceea ce trebuia să se și întâmple ținând cont că emoțiile mele erau vraiște.

Mă exprimam exact așa cum învățasem în familia în care am crescut și se vedea că acele emoții pe bază de mândrie nu aveau cum să îmi ofere o experiență faină de viață.

Timpul a trecut, am trecut printr-o criză severă de viață concretizată printr-un divorț și o depresie cruntă în care punctul critic a fost când m-am întrebat:

„Mai are rost să trăiesc?”

Ufff, ajunsesem acolo rapid și perspectiva din acel moment era sumbră.

Dar în clipa în care mi-am răspuns pentru că făcusem o alegere în acel moment, am știut ce am de făcut și știam că o să dureze atât cât trebuie pentru a construi viața pe care mi-o doream.

Așa că am început să lucrez la mine și să mă uit la ce s-a întâmplat în perioada critică când s-a născut fiul meu.

Primul copil este un lucru minunat, dar vine la pachet cu atât de multe efecte încât ne este aproape imposibil să trecem prin ele fără să suferim.

În primul rând, nu te învață nimeni cum și în ce fel să treci prin tot acest proces atât de complex și cu atât de multe schimbări.

Să îți dau câteva exemple: 
 
1. Din băiețelul iresponsabil ce doar ai învățat să îți plătești singur facturile,ajungi să ai grijă de întreaga familie financiar și mai ești și responsabil cu armonia de acasă când tu ești speriat până în măduva oaselor că nu te vei descurca. 
 
2. Lăuzia este cruntă și bărbații nu o pot înțelege cum și în ce fel se manifestă, în schimb pentru mama lui Alex se vedea depresia cum o afecta și cum se închisese în ea și suferea incredibil de mult. 
 
3. Amândoi parteneri așteaptă să vină și pauza, adică să se liniștească lucrurile fără să conștientizezi că asta nu o să se mai întâmple pentru că ritmul va rămâne susținut. 
 
4. Emoțional treci de la o extremă la alta, când ești super fericit, când ești înspăimântat la propriu: ba de colici, ba de frica că vei eșua, ba de facturi, ba de frica de a trăi, ba de sănătatea fizică, mentală și emoțională a familiei. 
 
5. Schimbările de obiceiuri sunt atât de rapide și brutale încât cauți un loc sau un mod de a te relaxa pentru a putea să susții o atmosferă de armonie, dar nu găsești pentru că pur și simplu nu mai ai timp pentru tine, parcă este un haos continuu. 
 
6. Responsabilitățile te copleșesc și când pleci de acasă, de fapt evadezi și orice cuvânt bun sau susținere din exterior te bucură și cauți validare în altă parte. Astfel ajungi să te îndepărtezi de femeia lângă care ai fost până atunci. 
 
7. În schimb femeia simte că te îndepărtezi și parcă toată lumea i se năruie pentru că intenția era doar de a avea o familie fericită și cand colo totul pare că se transformă într-un eșec. 
 
8. Brusc, ambii parteneri se transformă în Mami și Tati, iar rolul de iubiți se termină și nu mai este de găsit cu toate că se încearcă. 
 
A învăța să treci printr-o astfel de experiență este aproape imposibil, experiența în sine este cel mai bun profesor și pe deasupra oricum te-ai pregăti, nu vei reuși să o faci cu adevărat. 
 
Cred că primul copil te pregătește pentru al doilea și tocmai acesta este motivul pentru care diferențele dintre primul copil și următorul sunt atât de mari, asta dacă vrem să vedem. 
 
Am scris în cartea „Magia despărțirii” care sunt efectele și cum să eviți că acestea să se manifeste în viața noastră sub formă unui divorț. 

Aici găsești cartea. 

Iar pentru viața de cuplu am construit împreună cu Silvia, colega mea de la Tikaboo, jocul: „Mă mai iubești?” 

În acest joc am construit un set de reguli simple și eficiente tocmai pentru a nu fugi de relație, ci de a vorbi de acele subiecte sensibile ce ne afectează relația. 
 
Iar acest joc va lucra în subconștient după multă vreme ce vă veți juca. 

Jocul îl  găsești aici.
Cu  drag, Florin Alexandru