Suntem foarte buni reparatori și uităm că ne-am născut să construim, să creem Universul în care trăim.
Observ zi de zi la mine cum mă rezum la a repara și cum văd că uneori sunt atât de prins cu reparatul că uit ce sunt.
Mă trezesc că fac eforturi în a reconstrui relația cu fiul meu, relația cu părinții mei, relația cu partenera sau alte relații.
Și asta pentru că îmi las creierul să alunece și să stea în trecut, adică la cum era relația odată.
Trecutul există pentru a îl observa și a înțelege prezentul dacă este de înțeles, pe când viitorul este acolo și poate să aștepte că negreșit vom ajunge la el.
Uit adesea că doar prezentul este important și doar prezentul este cel ce ne împlinește.
Astfel că eu caut să duc relație spre ceva și arareori observ că o relație se poartă singură către destinația acum, singura care contează după cum spuneam.
Facem eforturi să tot ducem relațiile undeva, dar oare sunt de dus, sunt de purtat spre ceva sau ele se manifestă în funcție de ceea ce suntem noi?
Observ că anumite relații există parcă înainte de a cunoaște persoana respectivă, iar altele au nevoie de a le alimenta tot timpul cu energie că parcă se consumă înainte de a începe.
Uneori simți că vibrezi la fel cu cealaltă persoană și mai simți că parcă cuvintele vin natural și discuția trece fără a observa timpul cum curge ca și când nu ar exista.
Alteori de abia aștepți să pleci, să scapi din prinsoare pentru că exact așa te simți, prins într-o capcană.
Relația ta cu tine curge la fel, ești tot timpul bucuros/bucuroasă de timpul petrecut cu tine, simți căldură atunci când îți vorbești, simți apropiere, simți apreciere, simți respect?
Dacă ai simți toate acestea oare ce ar presupune?
Că te-ai iubi pe tine însuți, așa este?
Vrei să îți povestesc cum am făcut eu asta?
Cum am ajuns eu să am o super relație cu mine și cum mi-am oferit cadou tot potențialul acesta imens din mine?
Ce călătorie minunată am avut și ce lucruri simple și utile am făcut zi de zi și cât de căpos și înverșunat eram să îmi ofer viața cadou.
Am reușit, dar am muncit la asta.
Și spun că am muncit pentru că programarea parentală și socială era tocmai în sens opus construită.
Scenariul meu de viață era tocmai în sens opus, adică spre a fugi de mine, spre a construi relații bazate doar pe interese, pe scheme în modul în care mă raportam la ceilalți, pe manipulare și pe mici „minciuni nevinovate”.
Îmi amintesc că am ales conștient să fiu singur și să învăț ce presupune iubirea de sine, ce presupune să am încredere în mine și într-un final să îmi fiu cel mai bun prieten.
Așa că a fost necesar să fac niște pași în această direcție, pași de care habar nu aveam la început.
Ce a trebuit să fac mai exact:
- Să învăț că vulnerabilitatea este o calitate la fel cum este și încrederea în forțele proprii sau inteligența emoțională.
- Să mă observ fără să mă judec și fără să mă etichetez.
- Să am curajul de a-mi înfrunta fricile: că nu sunt îndeajuns de bun sau că celalti mă vor judeca.
- Să învăț să mă ascult.
- Să am un dialog interior constructiv.
- Să învăț ce presupune blândețea.
- Să mă accept exact așa cum sunt fără nicio obiecție.
…apoi iubire.
O călătorie spre noi, spre ceea ce suntem noi și simplul fapt că voi trece din nou prin acei pași de la început o să mă bucure nespus de mult pentru că voi celebra fiecare pas în parte.
Îți voi oferi aceleași soluții pe care le-am pus eu în practică și care au dat rezultate superbe în cazul meu.
Țin să îți mai spun că am ales să mă implic conștient în a ajuta acest Pământ magic și a-i oferi o viață fără plastic.
Spun asta pentru că au început să se vadă efectele plasticului din ce în ce mai mult și toată planeta are de suferit datorită unor practici de consum nepotrivite, mult prea mult plastic consumăm și o mare parte din acesta se strânge la un moment dat în Ocean.
Iar efectele le trăim toți și ne amenință nouă calitatea vieții și copiilor viitorul.
De exemplu eu nu mai folosesc pungi de plastic când merg la cumpărături, ci sacoși din bumbac.
Jucăriile sunt din plastic majoritatea, tocmai de aceea am dezvotlat un nou proiect acum ceva vreme și facem jucării din lemn prietenoase cu mediul și cu copiii.
Mai multe detalii găsești aici.
Pe mine mă găsești și aici.
Iar pe tine te găsești în inima ta.
Ah, să nu uit: ești un om minunat.
Cu drag Florin Alexandru
