Cum să îmi înfrunt fricile?

Continui seria de mesaje pozitive și îți vorbesc despre cum am învățat să mă iubesc pe mine însumi.

Dar așa cum îți spuneam într-un mail anterior pentru a ne iubi pe noi înșine este necesar să învățăm cum să ne acceptăm exact așa cum suntem.

Iar pentru asta va trebui să construim o relație cu frica, cu ceea ce ne-a ținut în viață atâta vreme pe Pământ, cu cea care ne-a oferit oportunitatea de a o transcede la un  moment dat.

O călătorie minunată de la ființe primitive la ființe educate și totuși smerite față de un Univers magic și plin de bucurie și armonie.

Curajul apare doar în prezența fricii, dar cum îl facem să apară de atâtea ori de câte ori avem nevoie de el?

Sau cu alte cuvinte cum să ne înfruntăm fricile?

La baza oricărei frici, există o cauză pentru care frica există și simplul fapt că o conștientizăm, ne va poziționa diferit.

Secretul constă tocmai în această poziționare față de frică.

Pe de o parte avem o situație în care fugim de frică pentru că asta am făcut mai tot timpul și așa e normal pentru o minte needucată.

Iar pe cealaltă parte avem oportunitatea să ne poziționăm corect față de frici, mai exact să ne rezolvăm problemele emoționale prin a învăța din frici.

👉 De ce oare îmi este frică că nu sunt îndeajuns de bun?

👉 De ce oare îmi este frică de concurență?

👉 De ce oare îmi este frică că voi termina ultimul concursul?

👉 De ce oare îmi este frică că vor afla ceilalți cine sunt?

Dacă ți-ai răspunde la o singură întrebare din cele de mai sus sau alte întrebări de genul acesta mâine de exemplu, oare nu ai învăța ceva din curajul de a te uita la frică altfel?

Adică să te poziționezi de așa natură încât să înveți din frica pe care o ai.

Frica este cel mai bun prieten dacă înțelegem cum să ne pozițiuonăm față de ea, ce avem de învățat din frică și cum să generăm curaj.

Dar prima abilitate ce o avem de învățat este să o observăm.

Ce este specific la frică?

Ne face să fugim de ea, ne determină să ne prefacem că nu o simțim, așa că observarea propriului comportament ne determină să vedem frica și să o observăm cum se ascunde la vedere pentru că de cele mai multe ori frica este în fața noastră, sub nasul nostru.

Dar frica este doar un efect al modului în care am învățat să gândim, un efect al unui Ego cu rolul de a ne ține în viață, cu rolul de a ne oferi viața cadou.

Ego-ul este un supraviețuitor înnăscut, o entitate specială pregătită tot timpul să ne ofere o reacție dacă viața ne este pusă în pericol.

Ego-ul prin însăși natura lui ne oferă oportunitatea de a-l transcede.

Principalul instrument de supraviețuire al Ego-ului este frica, iar frica este doar un efect al nevoi de supraviețuire.

În concluzie, frica este cel mai bun prieten dacă o înțelegem, așa că ceea ce îți propun este să ne poziționăm corect față de ea.

Să o folosim exact așa cum o folosește Ego-ul, adică ca pe un instrument și de câte ori simțim frică, să ne întrebăm de ce o simțim și care este motivul pentru care frica este acolo.

Ce vrea să ne spună și care este mesajul din spate, cel de după frică?

De exemplu dacă eu simt invidie pentru reușita unui coleg, să mă întreb de ce simt invidie.

Apoi să văd că mă simt ingrijorat pentru că îmi e frică că nu sunt îndeajuns de bun și îmi e frică că colegul meu mă va depăși.

Nu sunt îndeajuns de bun că am avut un tată ce avea complexe de inferioritate, se simțea prea mic într-o lume prea mare.

Mai sus ai un exemplu de genul acesta, cert este că dacă învățăm cum să ne poziționăm față de frică, vom putea să lucrăm cu ea și curajul este doar un efect al modului în care ne poziționăm.

O altă frică pe care o avem majoritatesa dintre noi este frica de singurătate și cel mai clar aceasta se exprimă în cuplu, acolo unde această frică își face de cap dacă îi dăm voie.

Mai exact proiectează tot felul de motive pentru a fugi de subiectele sensibile și dacă fugim, avem impresia că dispar, dar acestea se ascund până la un moment dat când dau să bubuie și asta se întâmplă la pragul crizelor de vârstă.

La 30 de ani, la 35 de ani, la 40 de ani, la 50 de ani, dar aceste praguri sunt acolo pentru că inconștient ne punem întrebări de genul:

„Ce am făcut cu viața mea până la vârsta asta?”

Iar dacă realitatea nu corespunde cu proiecția, apar frustrări, dorință de schimbare, nevoia de repoziționare și curajul de a risca mai mult.

Cum se traduc toate acestea?

Prin atentat la relație pentru că ceilalți sunt de vină și în concluzie partenera/partenerul este vinovat(ă).

Cu alte cuvinte ne îndepărtăm de persoana iubită prin reproșuri, învinuiri, acuze, șamd.

Tocmai din acest motiv am construit un joc special împreună cu Silvia.

Jocului îi spune: „Mă mai iubești?”, iar în joc am construit un set de reguli simple și eficiente tocmai pentru a învăța cum să respectăm feminitatea și masculinitatea în relație și a învăța cum să vorbim despre acele subiecte sensibile ce declanșează diverse frici în noi.

Iar odată ce începe joaca, fricile se transformă în instrument spre a ne descoperi și a ne cunoaște mai bine.

Acest joc ne învață cum să ne îndrăgostim din nou și din nou de  partener(ă) și ne oferă oportunitatea de a ne reinventa relația.

Jocul este magic și spun asta pentru că va lucra în subconștient multă vreme după ce vă veți juca.

Jocul îl  găsești aici.

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *